De ce are zăbrele gardul de la Casa Albă

Cînd spui Washington, spui, desigur, Casa Albă. Dacă ţii să arăţi c-ai învăţat engleza cu profesor și nu singur, se pronunţă White House. A merge la Casa Albă e un lucru destul de uşor pentru un vizitator al Americii. Se ştie că în ierarhia de valori a turistului pe primul loc se situează magazinele. Pe locul doi vin restaurantele. Muzeele sînt mult mai jos, la concurenţă cu parcurile, grădinile publice şi cimitirele de eroi ai neamului. Spre deosebire de New York, Washingtonul n-are magazine care să te dea gata chiar de la vitrină începînd. N-are nici restaurante zurlii, nici cabarete, nici music-halluri ca pe Brodway. Căzînd astfel magazinele şi localurile de petrecere a timpului liber fără efort intelectual deosebit, pe primele locuri vin muzeele. Şi cum la Washington muzeele nu le concurează pe cele de la Paris sau Londra, călătorul în America se trezeşte cu un timp liber la dispoziţie. Acesta poate fi folosit din plin pentru a da o fugă pînă la Casa Albă. Nu altfel se explică de ce în jurul faimoasei clădiri vei zări numeroşi inşi care se zgîiesc prin barele gardului. Cei mai mulţi sînt în grupuri aflate sub dictatura unui ghid. Se înţelege că şi ghidul îşi vîră jumătate din cap printre zăbrele şi, în măsura posibilităţilor, le arată turiştilor cu mîna, clădirea în care lucrează însuşi Preşedintele Americii. Pe aleile corect asfaltate se duc şi vin diverşi domni şi diverse doamne. Pe feţele tuturor ghiceşti preocupări mai mult decît serioase. E şi normal – îţi spui – sînt oamenii care lucrează la Casa Albă. De aici pornesc spre toate colţurile Pămîntului mesaje pe care cetăţenii altor ţări le desfac şi le citesc cu înfrigurare. Nu o dată, la posturile noastre de televiziune am văzut crainicul luînd o atitudine solemnă şi anunţînd că preşedintele României a primit o scrisoare de la Casa Albă. Asistînd de mai mulţi ani la această scenă cu primirea scrisorii, am ajuns la concluzia că preşedintele american nu face altceva decît compune scrisori pentru diferiţi şefi de stat din întreaga lume.

La prima mea descindere în Washington am dat o raită şi pe la Casa Albă. Din cîte se ştie binecunoscutul edificiu e înconjurat de un gard. Un gard din zăbrele. De ce a fost ridicat un gard la Casa Albă? Pentru ca cetăţenii să nu calce pe peluză. Pe peluză are dreptul să calce doar Preşedintele. Se impunea această diferenţiere, deoarece preşedintele Americii nu diferă prin multe de un cetăţean obişnuit. Deşi, ca să ajungă preşedinte, el trebuie să străbată întreaga Americă, să ţuce puradeii pe amîndoi obrajii, să dea o batistă fetişcanelor ce se smiorcăie că au rămas însărcinate, deoarece au uitat de prezervativ, şi să tragă de urechi iepurii de casă, din multe puncte de vedere cel mai puternic om din lume e un om obişnuit. Nu numai că are nevastă, dar trebuie s-o ţină de mînă cînd iese în public. Face jogging ca toţi americanii de rînd, şi bea Pepsi direct din cutie.

I-a rămas un singur lucru care-l deosebeşte de americanul obişnuit:
Poate să calce pe peluza Casei Albe fără să-l fluiere nimeni.

De ce are gardul zăbrele?
Pentru ca toţi cei care mor să calce pe peluză să aibe măcar această mîngîiere:
De a se putea uita la peluză.

Comentarii

📹 Videoblitz 📹
Loading