“Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” (Facerea 1:27)
Și de atunci nu a mai avut liniște …
Dumnezeu nu le-a permis oamenilor să mănânce cunoaștere pentru că nu erau pregătiți. Nici pâine nu au știut cum să mănânce. Nici apă nu au știut să bea, pentru că le chiorăiau păcatele prin mațe. Pentru o vreme, Dumnezeu s-a ocupat și de alte probleme ale Universului, după care aranjase, probabil, să dea oamenilor un extemporal. Și-a adus, însă, aminte că promisese unor copii cu drag de Învățătură un pic de ajutor.
Când și-a întors fața către Pământ și-a dat seama că, deși crease omul după chipul și asemănarea sa, la minte tot necopt era. I-a găsit pe oameni închinându-se animalelor, soarelui, chiar și unor personaje de desene animate. Zodiac, meditații, loterii. Poporul iubitor de Dumnezeu fusese înrobit, deși era singurul care putea îmblânzi piatra. Resemnat, Dumnezeu a anunțat că trimite pe cineva să facă puțină ordine. În țara faraonului, de exemplu. Atunci faraonul a ucis pe toți întâii-născuți băieți, așa după cum și China a ucis fetițele. Și Irod avea să dea ordin să fie uciși întâii-născuți, la recomandarea magilor. Colindele v-au obișnuit cu ideea că magii au fost niște boiernași care se duseseră să cadorisească pe Isus. Ca și magii Egiptului, care au încercat să contracareze poruncile lui Dumnezeu, și magii din colinde erau, de fapt, niște vrăjitori, predecesori de alchimiști și masoni. Și când spun masoni nu mă refer la brigăzile artistice, ci la cei pe care Poe îi numea transcedentali; aceia care s-au folosit de știință și de demoni, care au lucrat cot la cot cu demonii, după modelul împăraților evrei care l-au trădat pe Dumnezeu. De câte ori a trebuit Dumnezeu să scoată evreii din mâna diavolului? Și de câte ori aceia s-au întors înapoi cu ochii înspre iad? Dacă magii ar fi dorit salvarea lui Isus, ar fi avut resurse financiare și influență ca să-l protejeze, dar magii au dorit să se folosească de Isus pentru a câștiga și mai multă putere, adică acces la puterea lui Dumnezeu. Trădarea lui Isus a fost un experiment, magii voiau să vadă dacă va supraviețui. Căutau semne. Magii au tot căutat semne, când vor primi, nu le vor putea duce.
Dumnezeu a făcut ca Moise să fie crescut chiar în inima dușmanilor săi. Să le cunoască metehnele. În loc să distrugă tot răul, de la rădăcină, riscând să distrugă și ce era bine, Dumnezeu a mai făcut o încercare de a da oamenilor Învățătură. Cam câte încercări au trecut de atunci? Tot de pe atunci Dumnezeu a învățat și El să fie Dumnezeu, să cântărească și să judece cu dreptate, deși faptele multor oameni erau abominabile. S-a folosit mai întâi de vorbă bună, lăsând, însă, pe faraon să asculte și de glasurile demonilor pe care îi preamărea. Moise nu a crezut că ar fi putut fi în stare să schimbe lumea, dar Dumnezeu a promis să-i stea aproape. Atunci le-a transmis Moise tuturor faraonilor, de ieri și de azi, că nu mai prind și pe mâine dacă nu se schimbă:
Dumnezeu și-a scos poporul din robie, iar minunile sale au dovedit că nu se teme de demoni, de zeificatele animale. Oamenii însă au continuat să se facă frate cu dracul. Când Dumnezeu l-a trimis pe Isus, să le mai vorbească o dată oamenilor, tartorul faraonului a cerut moartea Fiului celui Sfânt, după cum și-a pierdut și faraonul fiul, doar că în circumstanțe cu totul diferite. Cum să compari un amărât de faraon cu Dumnezeu? Multe trebuie să fi fost atentatele la viața lui Isus, dar de scris în Biblie au scris cei care voiau să vorbească mai mult despre ce știau ei sau despre împărății, că se plătea mulțumitor.
De mii de ani se tot întreabă oamenii, de ce Dumnezeu a lăsat ca Isus să fie omorât. Bestial. În primul rând, ca să le demonstreze oamenilor că se închinau tot demonilor, chiar dacă îi sărbătoreau cu numele Lui. În al doilea rând, ca să le arate oamenilor cât de cruzi și de animalici erau, chiar dacă îl acuzau pe El, Dumnezeu, că nu i-ar păsa. Vă aduce cumva aminte de politica contemporană a sufletelor mai mult moarte? Isus a iertat oamenii pentru că a crezut că iertându-i îi va schimba. Istoria ne-a demonstrat, însă, că omul tot ca animalele a preferat să se poarte. Isus nu va mai ierta și a doua oară, pentru că a venit timpul ca oamenii să-și învețe lecția. Au irosit destule milenii. Dacă nici Dumnezeu nu a avut răbdare, atunci cine? Isus a predat iertarea ca la grădiniță. Tolomaci să fi fost oamenii, și tot ar fi trebuit să înțeleagă. Dar chiar și dintre cei învățați, mulți au propovăduit alianța cu dracul, că cică ar fi fost mai distractiv. După cum arată azi lumea, a fost mai mult autodistructiv.
Omenirea s-a prosternat în fața morții, neînțelegând să respecte ce au primit de la Dumnezeu: Viață. Dumnezeu i-a lăsat, însă, pe oameni să-și scrie singuri sfârșitul, dacă tot nu vor învăța să-L respecte și să-L iubească. Numai iubirea oamenilor îl poate face pe Dumnezeu mai bun …
… și câtă nevoie avem de iertare. Dacă nu, urmează evaluări și lucrări de control.
Notă: Trebuie să fi existat mulțime de feisbuciști, tuteriști, instagramiști și tictociști, “frumoși și buni”, care să se fi întrebat de ce nu au fost ei aleși să fie Isus. Că erau mai deștepți, mai bogați, mai iubitori de Dumnezeul care le dădea mai mult. Așa se explică poate sarcasmul și cruzimea cu care a fost tratat nu doar Isus, ci tot poporul lui Dumnezeu, și nu mă refer doar la evrei. În parabole, Isus le vorbește, de fapt, magilor și demonilor, demontându-le minciunile și manipulările. Nicăieri în Biblie Isus nu e înconjurat de animale, pentru că oamenii se închinau animalelor și se purtau ca animalele. Isus a dorit să le redea calitatea de om.
Lasă un răspuns