Trenul înaintează decis prin vara bătrînă.
De o parte şi de alta a terasamentului se văd, ca într-un film documentar în alb-negru, combine încremenite, balastiere dezmembrate, după ce li s-au furat roţile şi motorul, muncitori dormind pe rupte, cu batiste murdare pe feţe, trei cai priponiţi într-o mirişte, dînd din cap în sus şi-n jos, ca şi cum ar fi cu totul şi cu totul de-acord.
La un moment dat, trenul frînează brusc, lăsînd o clipă impresia că vagoanele au făcut un mic, imperceptibil aproape, salt înainte, căzînd tot pe linie, evident.
E clar!
S-a întîmplat ceva!
Capete curioase apar la ferestre.
Cineva goleşte pe terasament, imperturbabil, de la înălţimea compartimentului, o sticlă cu apă coclită.
Mulţi au coborît.
De teamă să nu plece trenul fără ei, fricoşii se ţin cu mîna de bara uşii.
Curajoşii au pornit-o la un drum spornic, sărind cîte două traverse odată, spre locomotiva care se vede pufăind, cu un grup de călători strînşi în jurul ei.
E clar!
S-a întîmplat ceva!
Nici pufăitul fără rost al locomotivei nu-i a bună. Spre ea se îndreaptă şi controlorul, potrivindu-şi din mers taşca de piele.
Un domn în cămaşă şi bretele a coborît cu o sticlă goală în mînă, sperînd să găsească prin împrejurimi o sursă de apă.
Umblă fel de fel de zvonuri.
Trenul, în viteză, a luat-o pe o linie greşită, şi numai o întîmplare fericită a făcut să nu se ciocnească în plin cu un alt tren în viteză.
Se repară linia, trebuie să aşteptăm pînă cînd muncitorii, în vestele lor roşcate, vor termina de dat cu lopeţile.
A fost tăiat un om, un ins care se culcase pe şine, şi acum i se caută capul prin ierburi, întrucît ancheta nu poate demara dacă n-are la dosar privirile mortului.
Prin studierea lor cu lupa se poate stabili dacă a fost sinucidere sau accident.
Cei plecaţi spre locomotivă se întorc acum cu veşti sigure.
În cămăşi, cu capul gol, merg pe linie cu paşi mărunţi, luînd traversă cu traversă, ca nişte îngînduraţi deţinători ai adevărului.
Trenul o ia din loc, scîrţîind din toate încheieturile, de parcă i-ar părea rău că trebuie să meargă din nou.
Şi nimeni nu se mai interesează de adevărul pe care-l ştiu doar unii, deşi aceştia mor de nerăbdare să-l destăinuie:
Pe trecerea de nivel cu barieră, mai mulţi inşi, care se întorceau de la o nuntă din satul vecin prelungită pînă luni la prînz, deoarece vinul comandat sosise cu întîrziere, abia în zorii zilei de luni, încinseseră o sîrbă.
Se duceau tratative intense cu nunul mare pentru eliberarea căii ferate, cîteva minute măcar, de cît era nevoie ca să poată trece trenul mai departe.
Lasă un răspuns