Nicolae Ciucă: Am convenit ca până la soluţionarea acestor probleme să nu îmi depun mandatul şi să îmi asum în continuare responsabilitatea funcţiei de premier

De ce scriu prostii străinii despre România

Am terminat cartea Prăbușirea, capodoperă de povești vînătorești scrise despre România de doi străini veniți la noi ca să stoarcă parale din descrierea unei țări sălbatice, definită prin năravuri ciudate, subiect de larg interes pentru semidocții de la puburi și supraponderalele frustate.

Autorii – un parlamentar britanic vestit la ceva vreme după aceea prin excentricitățile sale în materie de opțiuni – un admirator fățiș al castrismulului și al cauzei palestiniene, – George Galloway – și un ziarist – Bob Wylie – prezentat de traducerea în română drept independent, cu simpatii marxiste în tinerețe, cel care a scris cartea, parlamentarul avînd alte treburi mai importante, vin în România anului 1990 pentru a se documenta asupra Revoluției române. Stau la noi suficient timp ca să prindă și Mineriada din iunie 1990, despre care vor scrie dinspre Ion Iliescu. Publică lucrarea în mai 1991. N-apucă, așadar, mineriada din septembrie 1991. Parcursul lor românesc e tipic pentru toate incursiunile jurnaliștilor străini în România lui Dracula:

1. Autorii vin în România ca să se documenteze pentru o carte sau pentru un reportaj scris cu mult înainte de a se urca în avion. Asta înseamnă că ei suferă de o dublă slăbiciune. Pe de o parte au deja o imagine falsă despre realitățile spre care vin, din lectura articolelor și vizionarea emisiunilor anterioare despre aceste realități. Pe de alta, sînt marcați fără s-o știe de nevoia de face pe plac cititorilor și telespectatorilor semidocți, pentru care scriu cartea sau articolele sau fac reportajele tv. Despre puterea avută de cititori și telespectatori asupra autorilor străini aterizați la București între două aperitive, am mai scris. Despre toate locurile din lume, despre toate regimurile, consumatorul mediu de presă din Occident împărtășește cîteva clișee. Nici nu s-ar putea altfel. Oricare dintre noi are despre realitățile din jur și de departe clișee de înțelegere și comportament. Fără ele viața ar fi imposibilă. Cînd ne oprește polițistul de Rutieră, pentru noi el rămîne un polițist și prin urmare stă sub semnul adevărurilor simple și al clișeelor. Evident, el e în realitate mult mai mult decît un agent de circulație. E un om. Cu emoțiile și bolile sale. Un tată de familie, cu nevasta și copiii săi. Dacă în relația cu el am ține cont de adevărul că e o lume și nu un ins redus la cîteva clișee, ne-ar lua dracul. La fel și cu un hoț de buzunare. În Dostoievski el ar fi un frate mai mic al lui Raskolnikov. În Dickens, o victimă a sorții. Pentru noi e doar atît: un hoț de buzunare. Și reacțiile față el sînt cele față de un hoț de buzunare și nu față de o lume complexă, subtilă, nuanțată.

La fel și cu țara noastră în imaginea celor mulți din Occident. Țara lui Dracula, țara lui Ceaușescu și, eventual, a Nadiei Comăneci. Dacă occidentalul a fost pe litoralul nostru, e țara celor trei tza: Constantza, fetitza, mamaligutza. De aceste clișee, acționînd și asupra lui ca ins, trebuie să țină cont ziaristul străin venind în România. Are deja scrisă cartea, deoarece el se documentează nu pentru a afla adevărul despre Revoluție, ci pentru a găsi argumentele cerute de viziunea sa preconcepută despre Evenimentele din decembrie 1989. În această viziune de a gata intră în mod obligatoriu cîteva clișee: Poporul care a răsturnat odioasa dictatură cu mîinile goale, Sinistra dictatură, Sinistra Securitate.

Securitatea e principala victimă a semidoctismului occidental din viziunea asupra Evenimentelor din decembrie 1989. Zadarnic vei încerca să-l convingi pe publicistul occidental că Securitatea împărtășea toate slăbiciunile de fond ale Sistemului, de la birocrația sufocantă pînă la lucrul de mîntuială, ca să nu spunem și de prostia funciară. Ei vor rămîne încredințați că Securitatea era un monstru, că Securistul era un robot inteligent și pervers, că instituția supraveghea un întreg Popor.

2. Realitățile românești sînt, ca toate realitățile, complexe, contradictorii, nuanțate, subtile, imposibil de prins în cîteva aserțiuni clișeu. Chiar și celor încăpățînați să cerceteze sub semnul Adevărului le e greu, nu de puține ori imposibil, să cuprindă ansamblul complicat al realităților, dar mai ales al evoluțiilor. Spre exemplu, comunismul românesc nu e liniar, el evoluează în direcția perestroikăi atingînd în primii ani ai lui Ceaușescu liberalismul Primăverii de la Praga. A vorbi de comunism românesc în general înseamnă a silui o realitate vie, împietrind-o într-un clișeu static.

Oaspeții străini sînt jurnaliști. Practică o meserie aflată la parterul gîndirii intelectuale. Obligați să scrie în viteză despre realități asupra cărora n-au stăruit mai mult de o oră, lipsiți de cultură autentică, de lecturi solide, lipsiți îndeosebi de profunzime, jurnaliștii erau incapabili să scrie corect și despre realitățile din țările lor, d-apoi dintr-o țară despre care n-avuseseră habar pînă la Evenimentele din decembrie 1989.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „De ce scriu prostii străinii despre România”

  • Toate aceste prostii sunt denigratoare la adresa poporului roman.Vad paiul din ochiul altuia dar nu vad barna din ochiul lor.Ne-am cam lamurit cu democratia din vest si cu prosperitatea capitalista:saracia e peste tot.N-am fost in Anglia dar am itrebat oe cei care au fost:englezii sunt niste jegosi.

  • “Ziaristul străin venind în România…. are deja scrisă cartea, deoarece el se documentează nu pentru a afla adevărul, ci pentru a găsi argumentele cerute de viziunea sa preconcepută”.
    La perpetuarea preconceptiilor , contribuie si telectoalul roman si el departe de intelegerea realitatii din propria tara , care stiind vreo lb straina sau scolit (poate ) in vreun stagiu de pregatire ( nu in Mareata Uniune Sovietica , ci in Mareata Dimocrasi) isi contruieste intelegerea sa pe baza surselor straine despre Rou , astfel incat la sosirea strainului in documentare , reproduce tot cliseele citite in literatura straina.
    Ilustrare: rapoartele MCV, paralele cu realitatea, au fost scrise in Romania de catre “ai nostri“
    Mai exista o posibilitate pt prezentarea distorsionata a realitatii , pe langa prostie : lichelismul .

  • orice generalizare este daunatoare … poate ca unii ziaristi scriu lucruri nepotrivite despre Romania , dar am citit articole / vazut documentare in care jurnalistii straini surprindeau mult mai bine decat romanii esenta unui eveniment petrecut in tara noastra – de pilda documentarele facute de britanicul care l-a insotit pe fostul print Charles, acum rege UK. Distanta si detasarea , chiar si documentarea mai profunda face diferenta .

    Ziaristii din Romania nu mai fac demult presa , de dragul presei , pentru informarea corecta a publicului… de cand s-au imburghezit si imbogatit , cei mai multi reprezentanti ai presei noastre scriu din interes , din dorinta de a deveni vedete, de a castiga, de a deveni puternici -ca formatori de opinie … ba unii si-au manifestat deschis dorinta de a sta la aceeasi masa cu politicienii , doar sunt exponentii celei de a patra puteri in stat ; as spune chiar ca asa cum sunt politicienii , asa sunt si ziaristii : dornici sa inhate ciolanul , vesnic dupa ciolan ! de aceea trec cu usurinta dintr-o barca in alta : vezi cazul Rares Bogdan , devenit politician sau Traian Basescu , politician, care avea apetit pentru analize la talk show -uri TV si in timpul mandatului , dar mai ales dupa ce a devenit europarlamentar … pana cand a fost redus la tacere !

    • Si nenea ala care a venit cu Charles, si care a facut o tona de filmulete (documentare) despre „Romania”, este plin de clisee… Si, mai ales….. este absolut tendentios in ceea ce priveste Transilvania fata de restul pooolimii de tarani valahi (inclusi aici fiind si moldovenii)…. Distanta si detasarea???? Mie mi s-a parut o implicare directa si tendentioasa in alcatuirea si structura poporului si statului Roman… Poate sunt eu mai sensibil ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *