Marcel Ciolacu: Săptămâna viitoare stabilim la care dintre cele două date, 15 sau 29 septembrie, se va desfăşura primul tur al alegerilor prezidențiale

De la „războiul spectacol” la „războiul real” și de la satelizarea Europei la remiza ruso-americană

De la coborârea președintelui Zelenski, în costumație de campanie, din aeronava oficială americană, precum altădată Mussolini din camionul militar german, la ritualul Biroului Oval, unde Președintele Biden, citind notițele ca nu cumva să confunde Kievul cu Kinshasa și Crimeea cu Cambodgia, i-a urat bun venit și l-a asigurat că SUA îl va sprijini “până la capăt” (fără a preciza care este capătul) și până la spectacolul hollywoodian din Congres, cu ovații, aplauze, jurăminte de dragoste și pupături, “războiul-spectacol” din Ucraina a prezentat un episod tragi-comic în care grandilocvența a luat locul grandorii.

Unii analiști occidentali au interpretat evenimentul ca pe o încercare a administrației Biden de a pregăti psihologic publicul american pentru o apropiată intrare oficială și totală a SUA în războiul real cu Rusia. Oricâte arme și alte ajutoare ar primi, Ucraina nu poate câștiga războiul dintre Casa Albă și Kremlin purtat cu mâna și pe teritoriul ei. Cam toată lumea este de acord cu asta.

Cum SUA nu poate accepta să piardă acest război, fie și numai prin interpusul său, un astfel de deznodământ ducând la pierderea oricărei autorități ca lider suprem global și, deci, la pierderea capacității de a exercita respectiva funcție în apărarea “păcii americane”, ea va trebui să intre nemijlocit în luptă. Iată o teză intens răspândită.

Scoaterea în față a NATO este exclusă atât timp cât Rusia se “încăpățânează” să nu atace vreun stat membru al acestei alianțe, precum și câtă vreme o acțiune militară comună cere susținerea unanimă a membrilor, în speță imposibil de obținut. Prin urmare SUA va fi obligată să își asume răspunderea și să treacă la fapte în fruntea unei coaliții de doritori (cum a procedat cu succesul cunoscut și în Irak), dintre care se crede că nu ar lipsi Marea Britanie, Polonia, statele baltice și … România. (Deși, în privința celei din urmă, dacă ne amintim de participarea valahilor la asediul Vienei sau de repetatele sale întoarceri de arme, s-ar putea să apară surprize).

Aceasta împotriva opiniei publice americane care are cu totul alte griji și care nu se știe cât simpatizează cu cauza Ucrainei (țară pe care mulți nu o pot localiza pe hartă), dar este clar că nu dorește un război cu Rusia (mai ales după cel abia pierdut în Afganistan. A fost talentul actoricesc al domnului Zelenski, distribuit ca “bufon al regelui Lear de pe malul Potomacului”, în măsură să modifice opțiunile americanului de rând? Mă îndoiesc.

În plus, este clar că nici Rusia nu poate pierde războiul din Ucraina, chiar dacă tactic nu îl poate câștiga. De aceea, intrarea SUA în război nu ar duce la nimic altceva decât la prelungirea costurilor acestuia. Când principalii combatanți nu pot nici câștiga nici pierde, soluția este remiza, care nu se obține decât la masa negocierilor. În rest, fiecare este liber să dea victoriei definiția care îi convine.

Pe teren, ceea ce a ocupat Rusia nu va da înapoi și este greu de văzut ce i s-ar putea oferi în schimbul unei retrageri parțiale. Compromisul ar fi recurgerea la principiul autodeterminării comunităților etno-culturale neucrainene care locuiesc pe teritoriile lor istorice dăruite Ucrainei de puterea sovietică. Voința lor se exprimă prin referendum și refacerea referendumurilor organizate anterior pe timpul luptelor, după încetarea acestora și sub observarea OSCE sau ONU ar putea oferi legitimitate și durabilitate faptului deja consumat. Aceasta ar fi practic o mare victorie a Moscovei, cel puțin întrucât ar asigura o prezență rusă majoră la Marea Neagră.

În ceea ce privește SUA, ea a obținut în războiul purtat în Europa o victorie uriașă. Dacă nu i-a putut aduce pe membrii UE sub comanda sa ca aliați, i-a adus ca sateliți. Acceptând să susțină Ucraina împotriva Rusiei și să intre în războiul sancțiunilor economice cu Rusia, aceștia și-au tăiat craca economică de sub picioare, pierzând accesul la hidrocarburile și la piața rusă deopotrivă, și au căzut în dependența cvasi totală a Americii. Este încă incert cât de mare va fi hemoragia capitalurilor europene către piața americană (lucrurile nu sunt chiar așa de simple pe cât anticipează unii), dar unirea dependenței referitoare la securitatea militară cu cea privind securitatea energetică face UE ca din speranța unei puteri globale emergente soft să se transforme în satelitul unei puteri globale decadente hard. Cel mai mare rău pe care i l-ar putea face Rusia nu este să o atace, ci să o lase în această stare. (Eventual de conivență cu SUA, tot așa cum de conivență au distrus imperiile coloniale ale puterilor vest europene.)

Ceea ce mai rămâne de negociat între SUA și Rusia este arhitectura de securitate în Europa de est și, în general, în emisfera nordică, incluzând sistemul de garanții de oferit tuturor actorilor relevanți, pe bază de reciprocitate. Dacă ar fi ca armata americană să intre pe teritoriul ucrainean (mai exact în vestul acestuia) nu ar fi pentru a se război cu Rusia, ci pentru a împărți Ucraina, înainte ca europenii să o poată face.

În această privință, însă, lucrurile se complică întrucât nu pot fi omise interesele și influența altor puteri emergente, în special asiatice. Cât timp SUA și Rusia se bat între ele, acestea au răgazul necesar pentru a se întări, având grija de a nu-i lăsa pe cei doi combatanți nici să moară nici să trăiască. De unde nevoia ambilor de a evita aplicarea proverbului care avertizează că atunci când doi se bat terții câștigă.

După cât cunosc obiceiurile politicii americane și știu să descifrez mesajul non verbal al politicienilor americani, contrar celor văzute și reținute de majoritatea comentatorilor români, eu unul opiniez că Președintele Ucrainei a fost convocat la Washington DC pentru a i se dicta condițiile păcii.

Acest fapt, care ține de gestiunea războiului real, s-a consumat în spatele perdelei de fum a războiului spectacol, cu atât mai flamboaiant cu cât exigențele ieșirii din impasul geopolitic global sunt mai dure și sacrificiile cerute Ucrainei sunt mai aspre.

Calculul american trebuie văzut nu doar în limitele raportului bilateral de putere cu Rusia, ci și în contextul dinamicii mult mai complexe a raporturilor de putere la nivel global. Concentrarea excesivă asupra înfrângerii Rusiei, i-ar putea procura Americii, în condițiile unei victorii, altminteri încă greu de definit și de anticipat, probleme infinit mai mari decât o “pace cu onoare” (formula a fost folosită pentru a numi pacea cu Vietnamul) prin care toate părțile implicate să obțină garanții de securitate (militară, economică, geopolitică etc) rezonabile. Cu cât această pace se amână, cu atât ea va fi mai greu de obținut.

Deocamdată, lui Volodymyr Zelenski i s-a oferit cu anticipație victoria în războiul mediatic. O victorie cât un premiu de consolare.
Desigur, pentru a obține condiții de pace cât mai bune, SUA are nevoie să pună o presiune nu doar militară, ci și psihologică mare asupra Rusiei. Ajutorul militar și financiar promise Ucrainei, ca și aplauzele de vodevil acordate de congresmani actorului ucrainean, fac parte din tacticile unei asemenea presiuni. În logica lor și pentru a face să se creadă că aparența este de fapt realitate, războiul real va mai putea dura și pentru o vreme se va putea chiar înteți.

Ceea ce nu schimbă esențialul: singura rațiune a celor întâmplate la Washington (în măsura în care nu putem accepta că am asistat la o serbare organizată la casa de nebuni) este aceea a unui prim pas către o soluție negociată pentru terminarea războiului din Ucraina. Desigur negocierile pot dura, provizoriu vor putea căpăta forma unui armistițiu (care, la fel cu cel din Coreea, va putea dura, căci nimic nu durează mai mult decât provizoriul) iar ordinea la care ele vor duce nu va fi neaparat favorabilă celor care nu vor ști să își asigure un loc respectabil printre invitații la masa tratativelor, urmând a face doar parte din meniu (sic!).

Pentru dl Zelenski, însă, drumul negocierilor ar putea fi drumul către Canossa. Generozitatea cu care Congresul american s-a arătat dispus să-i plătească prețul exorbitant cerut pentru viețile pierdute ale ucrainenilor de rând, nu ar trebui să îl ducă cu gândul la triumful pe care altădată Senatul roman îl aproba împăraților victorioși, ci să îi reamintească faptul că de la Capitoliu la stânca tarpeiană (loc de pe care, în Roma antică, erau aruncați criminalii și trădătorii) nu este decât un pas.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

14 comentarii pentru articolul „De la „războiul spectacol” la „războiul real” și de la satelizarea Europei la remiza ruso-americană”

  • Ce scrieti are logica, buna analiza. Felicitari!
    Cu o conditie: ca americanii sa se conduca dupa ea.
    Ca Zelinsky e pierdut, nu e nici o indoiala. El personal e in castig,si-a jucat cu succes rolul vietii. Ca asta are un cost….ce e gratis? Mai rau e de ucrainienii si altii ca ei, care au murit, copii si batrani ramasi pe drumuri, soldati si de o parte si de alta, morti, raniti, invalizi….
    Doar ca asta nu se vede, mizeria umana e pentru pulime.

  • Rusia a pierdut deja.
    Putin încă nu realizează încă, iar românașii cu carnete de membri de partid suspină că un „actoraș” are tupeul să se opună Marii Putori Mondiale cu Numărul Doi in Ucraina.
    Este război…va fi război…și Rusia va ajunge la groapa de gunoi a istoriei unde ii este locul.
    Orice bărbat care își iubește familia nu ar vrea să vadă un orc violându-i soția.
    Să îți spun ceva: pentru soldatul care își apără casa și grădina și femeia și copilul…nu contează politica și vrăjeală de pe Facebook
    El simte doar ură…ura este sentimentul unui soldat, motorul lui… fără ură, nu poți ucide.
    Și eu… acasă sunt un om…
    Când pun mâna pe armă, devin altul…rece…calculat…plin de ură…îmi închipui că în locul țintei este cel care îmi pune familia în pericol.
    Iar soldatul ucrainian care luptă în linia întâi, nu îl interesează prostiile voastre…. descoperirile voastre de pe YouTube și Facebook…alea secrete…
    El ucide un dușman care atentează la familia lui.
    Voi ce de pe margine aveți… gânduri…cum că dacă s-ar preda ar fi totul ok…sau că un președinte trimite îi trimite la moarte…
    Ei își fac datoria…
    La moarte sunt trimiși cei care au intrat într-o țară străină omorând, violând și bombardând
    Cred că nici nu îți poți imagina cum ar fi să sărbătorești revelionul anul ăsta, iar după o lună să te trezești cu explozii in jurul tău.

  • Nu cred ca americanii i-au impus lui Zelenski sa faca pace . Conflictul acesta e benefic pt SUA:
    -a pornit complexul militar industrial
    -a ingenuncheat Europa , lovind indirect si in China a carei piata principala era aici.
    -tin populatia lor „in priza ”
    -si spera ca Rusia sufera ( aici se inseala ).
    Astfel incat conflictul din p lor de v e bine sa mai dureze. Pt aceasta vor regla fluxul de arme pt a impiedica pe ucrainieni fie sa fie invinsi , fie sa- aiba succese militare . Le e convenabila o remiza tarzie.
    Din toata intamplarea perdantii sunt ucrainienii. Nu le-a placut cazacioc, vor avea hava nagila.

  • De la „războiul spectacol” la „războiul real”

    nu exista razboaie spectacol pe vremea asta,
    ele sint reale.
    insa ele sint si! spectacol, in filmul mai mare, care le infasoara. totusi, mai intai au fost reale si abia dupaia spectacol.

  • ‘Pentru dl Zelenski, însă, drumul negocierilor ar putea fi drumul către Canossa.’

    unde anume duce drumul lui,…nu prezinta interes nici pentru unii, insa nici pentru ailalti.
    destinatia lui e un efect, nu o cauza. pur si simplu la un moment dat …rezulta. aia e,…gen.

  • ‘singura rațiune a celor întâmplate la Washington (în măsura în care nu putem accepta că am asistat la o serbare organizată la casa de nebuni) este aceea a unui prim pas către o soluție negociată pentru terminarea războiului din Ucraina’

    poate. insa eu nu prea cred. poate fi vorba despre inchiderea unui capitol in negocierile care se poarta pe tema nasterii Noii Lumi,
    pe care unii si o doresc, iar altii nu,
    ( insa n au nimic impotriva ei, atat tot ca fara ei aceasta Noua Lume nu se va naste indiferent care e pretul, poa sa fie chiar si viata civilizatiei )
    insa ‘razboiul’, in fapt Marea Revolutie…va continua!,
    ridicindu se pe un nivel superior,
    pentru ca cea care tre sa moara, mai intai, e ‘lumea asta’, expirata, or inca nu prea da semne ca pricepe ca asta ii e soarta, prin urmare va fi ajutata, un picut…

    rezumat: pesemne ca s a incheiat un capitol al negocierii purtate pe tema Noii Lumi, ceea urmeaza fiind…deschiderea unui alt capitol!:)))),
    mai consistent decit precedentul.

    ‘pacea’ practic nu mai exista pe planeta, odata inceput Travaliul nasterii Noii Lumi. ceva ‘pace’ se va face la final, atunci cind nasterea va avea loc.
    pina atunci…doar demolarea pina dincolo de temelii a acestei lumi.

    referinta care conteaza e Noua Lume,
    diversele crize pandemice fiind initiate intru ajutorarea procesului de nastere a acestei lumi, Nou-Nouta.

    prin urmare in timp ce unii vad ca urmeaza un soi de pace in ucr, eu vad ca tocmai ce vom trece la un nivel pandemic superior, si mai capabil sa demoleze lumea expirata, insa si mai capabil de a sustine manifestarea Noii Lumi.

    referinta e Noua Lume, restul, spre banal exemplu razboiul din ucr, sint doar catalizatori al nasterii Noii Lumi. ( aia Artificiala, care in fapt e insasi Antinatura )

    • deci…la ce sa ne asteptam, in curind?
      pai…adunam pandemiile de pina acum, de covid, de inflatie, ,…,
      le inmultim cu 1,6, si aflam cum arata ‘noul nivel pandemic’

      stiind cum arata ‘nivelul’, ne putem inchipui si cum va arata urmatorul pas al Metamorfozei.
      sau, mai altfel, ce s-a ntamplat pina acum e…pistol cu apa fata de ceea ce urmeaza sa se intample.

  • Este destul de evident deznodământul conflictului din Ucraina. Unde interesele sunt cele ale SUA și Rusiei. Părerea mea e că războiul din Ucraina va mai dura încă cel puțin un an. Până se va ajunge la un armistițiu sau la un acord de pace provizoriu. Eu cred că Ucraina va ajunge să fie împărțită între SUA și Rusia. Estul Ucrainei și sudul Ucrainei probabil incluzând și Transnistria, vor reveni Rusiei, așa cum este și corect din punct de vedere istoric. Acestea fiind teritorii ale Rusiei, cedate de Stalin și urmașii săi la conducerea URSS, fostei RSS Ucrainene, înainte și după cel de Al Doilea Război Mondial. Iar vestul și centrul actualei Ucraine, vor trece sub patronajul SUA, formând o nouă viitoare Ucraină mai mică, vasală SUA. Cam așa văd eu viitorul Ucrainei. Cât despre Zeli psihopatul criminal, cred că va avea soarta lui Ceaușescu, a lui Saddam Hussein, sau a lui Moahmar all Gaddafi. Asasinat de propriul popor, împușcat sau spânzurat. Sau executat de vreun comando rusesc, așa cum merită, ca un câine.

  • ‘a i se dicta condițiile păcii’

    pai daca razboiul din ucr e doar o piesa pe tabla de sah a razboiului care chiar conteaza, ala care se termina cu nasterea Noii Lumi, cui ii pasa care e faza cu pacea din ucr?!
    pacea din ucr, daca despre asa ceva e vorba, e despre negocieri superioare, care sint ‘pe timp de razboi’, deci nici vorba despre pace, in final,
    pentru ca inca n am auzit ca Noua Lume s-a nascut, insa in fiecare zi i se aud ‘durerile facerii’

    • daca interesele Noii Lumi spun ca de maine ucr tre sa dispara, ea va disparea …ca si cum n a fost nimic pacolo,

      iar daca interesele Noii Lumi spun ca in ucr, de la un cap la altul, tre sa fie plantate panselute, atucnci ucr va fi plina ghioalca cu panselute.

      referinta e Noua Lume ( razboiul din ucr e un efect, nu o cauza…pentru care sa lupte ori unii, ori ailalti )

      { insa ucr poate deveni oricind ploaia de la waterloo, capabila sa schimbe si strategiile unora, insa si pale celorlalti, sustinind Metamorfoza )
      Marea Resetare e infasurata in Marea Revolutie care e infasurata in Metamorfoza.
      cea care nu poate fi contrazisa e Metamorfoza }

  • ‘un astfel de deznodământ ducând la pierderea oricărei autorități ca lider suprem global ‘

    lider suprem global.
    pai asa ceva deja nu mai exista.
    insa deja exista altceva,
    doua lumi,
    una unipolara, ailalta multipolara,
    iar in lumea unipolara, adica peste juma de planeta, ei sint si vor ramane lideri supremi.

  • ‘Cum SUA nu poate accepta să piardă acest război’

    ‘acest’ razboi.
    pai…el nu e ala din ucr.
    iar pe ‘acesta’ nu il va pierde, de fapt deja a cistigat tot ce era de cistigat pina la momentul asta. si rusii la fel.

    cui ii pasa de razboiul din ucr?
    razboiul care se poarta e cel care reconfigureaza lumea mare din temelii. in acest razboi ucr poate fi sacrificata fara vre tresarire.
    razboiul din ucr, ca si celelalte crize care se manifesta pandemic, au o songura tinta, redefinirea din temelii a dinamicii lumii mari. doar din aceasta perspectiva ucr face mai mult decit doua parale.

  • Total de acord cu descrierea facuta .De la anexarea Crimeei a fost clar ca Rusia nu a acceptat pierderea teritoriala si de securitate rezultata din modificarea optiunilor politico-economice din Ucraina.
    Pana la urma acest razboi nu este decat o „revolutie romana” varianta HARD , in urma careia fiecare putere va ramane cu „ciolanul ” ei fara ca asa-zisul popor sa mai poata obiecta ceva .Problema mea este daca Romania va sti si va putea pretinde in urma „reorganizarii ” teritoriale zonale respectarea unor realitati si interese etno-culturale .

  • Cea mai reala analiza a situatiei din Ucraina. Poate ca finalul va insemna o impartire a Ucrainei si saltul de pe stanca. Asteptam sa va spuneți opinia in legatura cu art. 13 din tratatul din 1997 cu Ucraina si noua lege a învățământului,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *