De la Teroristul din decembrie 1989 la Chinezul din februarie 2020

Cînd răspund la întrebarea Ce mai faceți?Scriu un eseu mai amplu despre Psihoza teroristă din decembrie 1989 mulți tresar într-o întrebare mai mult sau mai puțin politicoasă:
Ce v-a apucat?

E o întrebare al cărei tîlc e punerea la îndoială a interesului din prezent pentru Balamucul de acum 30 de ani.
Practic, ea, întrebarea, vrea să spună că Diversiunea cu teroriștii n-are nici o legătură cu prezentul. Și cum noi trăim locul și timpul de acum, a te ocupa de decembrie 1989, dacă nu ești șoarece de arhivă, e fără rost.

Nu purced să mă explic celor care pun întrebarea. Știu că ea nu sare peste o formulă de politețe. În serialul Ertugrul, cînd se întîlnesc doi turci care n-au devenit încă otomani, fiecare își administrează un pumn în piept, în dreptul inimii. Am priceput că e la debutul secolului al XIII-lea, în triburi de turci venite din Est ca să roadă din Imperiul Bizantin antecesorul lui Ce mai faci? de azi.
Și totuși ar trebui să răspund temeinic întrebării Ce m-a apucat.

Nu demult a fost dat publicității Rechizitoriul prin care Ion Iliescu e trimis în judecată pentru crimele împotriva umanității comise prin Diversiunea cu teroriștii. Autorul documentului e colonel magistrat Cătălin Ranco Piţu, procuror militar, şef al Biroului urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare. Despre acest Document simt nevoia să reamintesc spusele din clipa cînd l-am terminat de studiat. Nu mă pronunț asupra valorii sale juridice. Ca unul dintre cei care au cercetat timp de 30 de ani Evenimentele din decembrie 1989, îmi permit să mă pronunț însă asupra valorii sale de document de iscodire istorică. De-a lungul celor 30 de ani de postdecembrism, alături de cărți și eseuri scrise de istorici, dar și de cei implicați, în spațiul public au apărut și documente oficiale despre Evenimente. Sînt patru mari și late, și pe toate le-am studiat cu creionul în mînă:

  • Raportul SRI despre evenimentele din decembrie 1989, depus la Parlament în 3 iulie 1994, sub titlul Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informații privind evenimentele din decembrie 1989, evident, ajuns la presă prin trucul scurgerii dinadins.
  • Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994.
  • Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, încheiat în 1996 și publicat pe șest în 1997.
  • Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, din 8 aprilie 2019.

Rechizitoriul, ultimul document oficial, e din punct de vedere istoriografic și cel mai bun. El folosește documente scoase la iveală de celelalte puncte de vedere oficiale, dar și – dacă nu mai ales – documente descoperite pe cont propriu. Documentul se vrea argumentarea juridică pentru trimiterea în judecată a lui Ion Iliescu, responsabil la nivel înalt de Psihoza teroristă. Nu e de mirare că partea cea mai tare a acestui studiu de peste 400 de pagini rămîne cea dedicată Diversiunii cu teroriștii. Atît studiile cercetătorilor, cît documentele oficiale stabilesc în chip categoric un adevăr:
Teroriștii în varianta lansată de Ion Iliescu n-au existat.

Ion Iliescu și echipa au susținut (Ion Iliescu susține și azi, de-ți vine să-ți faci cruce) că Teroriștii erau trupe fidele lui Nicolae Ceaușescu, activate după căderea Conducătorului, pentru a-l readuce pe acesta din urmă la putere, pentru a se răzbuna pe Poporul revoluționar, dar mai ales pentru a nu-i lăsa pe ei, membrii noii echipe, să lucreze în favoarea României. La prima sa intervenție de la TVR din seara lui 22 decembrie 1989, la ora 19,30, moment crucial pentru declanșarea Psihozei, Ion Iliescu declară că Teroriștii, pe seama cărora el pune împușcăturile din Piața Palatului, începute la 18.30, nu i-au lăsat pe ei, cei care lucrau la Înființarea FSN, să termine lucrul în ședința din Sediul CC:

„Ne-am întîlnit în fața sediului Comitetului Central, am comunicat cu oamenii din Piață. Urma să construim un nucleu organizatoric, pentru că ceea ce constituie tragedia soartei noastre de astăzi, tragedia pe care a lăsat-o în urmă acest regim bezmetic al dictatorului Ceaușescu este acest vacuum de putere care s-a creat în momentul de față. Noi trebuie să depășim acest moment dificil al vacuumului de putere. Fără o putere organizată nu se poate… nu se pot rezolva problemele grave cu care se confruntă poporul, țara. Este însuflețitoare toată această atmosferă de entuziasm, de dăruire, euforia acestei eliberări de un regim bezmetic, care nu a cunoscut scrupule, care a mers la crimele cele mai odioase. În momentul în care ne organizam, ne constituiam în Sediul Comitetului Central, care fusese ocupat de forțele patriotice, o grupă din unitățile Securității, o unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceaușescu, să apere Sediul lui, a scos undeva – prin subsoluri, niște tuneluri pe care el și le-a construit și care comunică între Sediu și Palatul Republicii – a reușit să se refugieze, și cînd era Piața plină de lume, așa cum ați văzut, au început să tragă asupra cetățenilor și asupra Comitetului Central, unde se aflau și se află, încă, oameni de bine, reprezentanți ai populației, care se constituiau în această structură nouă a puterii. Este o ultimă zvîrcolire…”

În realitate, în sala de la CC nu se lucra nimic. Ion Iliescu și ai lui se făceau că lucrau, așa cum dovedește filmarea făcută de Adrian Sârbu.
Această variantă e contrazisă chiar din iulie 1994, cînd Iliescu era președintele României, de Raportul SRI, semnat de Virgil Măgureanu, șeful unei instituții de forță dependente de Președinte.
De atunci, varianta Teroriștilor care au tras pentru a-l răzbuna pe Nicolae Ceaușescu n-a mai fost susținută de nimeni, cu excepția lui Ion Iliescu. Fostul președinte declară într-un interviu acordat Mediafax chiar în 2019:

„Era un grup legat nemijlocit de Ceaușescu și care erau responsabili pînă la moarte de viața lui Ceaușescu și ăștia s-au menținut pe pozițiile lor și asta a și creat aceste elemente de ciocniri, în primă fază. Dar pînă la urmă a predominat poziția de ansamblu a armatei și a ofițerimii, a corpului de comandă a armatei, care i-a izolat chiar și pe cei care rămăseseră în jurul lui Ceaușescu. Și a fost factorul decisiv. Și s-a văzut că odată cu judecarea și execuția lui Ceaușescu au încetat confruntările militare. (…).”

Negînd categoric legătura dintre Teroriști și Ceaușescu, Raportul pune morții de după decembrie 1989 pe seama Psihozei teroriste declanșate și întreținute prin televiziune și radio, dar și prin Războiul electronic. În ce privește Teroriștii care trăgeau, deși îi scoate din mecanismul ceaușist, Raportul nu le neagă existența. Fără a spune cui aparțineau, Raportul le pune în seamă tragerile de provocare și mai ales simulatoarele. Aceste lucruri reale aveau menirea de a face ca noi să tragem în noi.

Raportul SRI a fost urmat la scurt timp de Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, document dat publicității pe 21 decembrie 1994.

Și acesta insistă pe rolul Psihozei în producerea victimelor. Ca și documentul anterior, el nu exclude existența unor persoane care au tras. Nu ca să ucidă, ci ca să adîncească paranoia. Un al treilea document – Raportul comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, încheiat în 1996 și publicat pe șest în 1997 – ține să precizeze că persoanele respective trăgeau în scopuri diversioniste. Prin urmare, nici un mort de după 22 decembrie 1989 nu a provenit din gloanțele teroriștilor, despre care documentul spune că erau oarbe, ci din gloanțele reale ale civililor înarmați în chip criminal, ale militarilor aduși în chip absurd la București din toată țara, ale celor din Gărzile patriotice.

Ultimul punct de vedere oficial, Rechizitoriul, abordează pe larg Psihoza teroristă. Noutatea absolută adusă de acest document constă în negarea existenței unor persoane care au tras în chip diversionist sau care au plantat simulatoare.

Cei aproape o mie de morți, care, deși mulți, nu acoperă dezastrul întruchipat de psihoză – imaginea de Război civil întreținută de presa mondială, linșările unor persoane nevinovate pe motiv că sînt teroriști, arestarea a mii de persoane și umilirea marii lor majorități de Poporul înnebunit de Psihoză – sînt rodul exclusiv al unei Diversiuni mediatice, alimentate și de o diversiune sub formă de zvonuri transmise de conducerea de atunci a Armatei.

Eu cel puțin nu exclud că măcar în Piața Palatului au fost folosite simulatoare (Ștefan Gușă jura în fața Comisiei senatoriale că văzuse ca militar flacără la gura țevii) pentru a crea atmosfera de teroare prin intermediul transmisiei în direct la TVR a schimbului de focuri și a marelui recital Opriți focul! susținut de actorul Ion Caramitru.

Se ghicește deja motivul pentru care mă preocupă Diversiunea cu teroriștii.
Cu 30 de ani în urmă, un Popor întreg, în mare parte școlit, a fost făcut muci doar din vorbe.
Prin crearea unei Psihoze, românii au ajuns să vadă în peste tot, chiar și în apartamentele unde ședeau neamuri, teroriști în stare să tragă din orice poziție.

Se poate repeta un asemenea moment?
Cum să nu.
Luați seamă la Paranoia planetară stîrnită de coronavirus.

Nu morții de pînă acum din cauza infectării – puțini față de ce ar fi ciuma spaniolă – ci efectele isteriei planetare, începînd cu suspiciunea față de orice ins venit din China, chiar și dacă a stat la mii de kilometri de locul apariției primelor victime pînă la teama de pachetele venite din China.

După 22 decembrie 1989, la noi, au fost împușcați oameni care nu putuseră frîna mașina din cauza poleiului, la filtrele realizate de revoluționari, au fost linșați oameni, pentru că erau un pic mai bruneți și prin asta suspecți de a fi teroriști arab și arestați nevinovați, pe motiv că au în sacoșă lichid cu care să otrăvească apa din rezervore, cînd în realitate aduceau țuică de Crăciun de acasă, de la țară.
Un ins a fost arestat și cît pe-aci să fie linșat, pentru că avea dificultăți de vorbire și cei care l-au prins credeau că e străin.
Prin televiziune, prin Radio, prin presă, prin mașinăria zvonurilor se crease paranoia spaimei de apariție a unui terorist.

Azi, dacă un chinez din Londra, născut la Londra, niciodată călătorit în China, strănută într-o Piața aglomerată, toată lumea o rupe la fugă din jurul lui.
Deocamdată.
Dacă Psihoza coronavirus continuă, mai mult ca sigur un astfel de cetățean va fi linșat.
Să mai spună cineva că noi, Românii, nu sîntem pionieri în istorie.

După experimentul Revoluția în direct, urmat apoi în toată lumea de manipularea prin transmisia în direct, a venit rîndul Psihozei teroriste să servească drept experiment pentru crearea și întreținerea de psihoze planetare.

N.B. La Paris, am filmat doi chinezi – mire și mireasă – în timp ce de lăsau fotografiați artistic pe treptele Sacre Coeur de o echipă adusă cu ei din China.
Norocul meu că am greșit și nu mi-a ieșit filmul.
Aș fi fost pus azi în carantină pe motiv că pelicula a fost infectată cu coronavirus!

Acest editorial a apărut în ediția online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „De la Teroristul din decembrie 1989 la Chinezul din februarie 2020”

  • nodurile dinamice ale civilizatiei,
    pentru ca exista si asa ceva, odata ce dinamica lumii mari s-a globalizat,
    permit inserarea intr un astfel de nod a unei dinamici extrem de bine definita, astfel incit influenta ei sa fie nu doar cunoscuta ci si cea mai simpla cale prin care poti umbla la setarile dinamice ale lumii mari, actiunea fiind punctiforma.

    deci e vorba despre a simula dinamica lumii mari. si o poti face daca ai constrolul asupra nodurilor dinamice ale lumii, astfel incat sa poti personaliza precis dinamica pe care urmeaza s-o inserezi in nod/noduri, astfel incat tinta sa fie atinsa.