Dejun cu Vladimir Putin

14. Plăcerea de a interzice

De la poarta Kremlinului ne ia pe noi, jurnaliştii, să ne ducă la locul istoric al semnării Tratatului româno-rus, o rusoaică tipică vîrstei coapte. Un zdrahon cu fustă, pe care-l poţi întîlni peste tot în Rusia. La hoteluri, pe post de menajeră, la toaletele publice, pe post de casieriţă, la puşcărie, pe post de gardian, în familii, pe post de Mătuşă. Altfel, femeie de treabă, gata să te ducă în spate dacă te faci pulbere după o beţie cu votcă falsificată, sau să te asculte o noapte întreagă depănînd povestea unui amor nefericit.

În drum spre Administraţia prezidenţială, trecem prin zona plină de turişti a Clopotului Ţar şi a Tunului Ţar. Turiştii străini filmează şi fotografiază pe rupte. Dăm s-o facem şi noi. Însoţitoarea intervine imediat şi poruncitor. N-avem voie! Zadarnic încercăm să-i spunem că aici e voie. Ca toţi funcţionarii ruşi, inclusiv cei din Administraţia prezidenţială, nu ştie o boabă dintr-o limbă străină şi, în general, reacţionează la tentativa de a i te adresa altfel decît în ruseşte cu o oroare nedisimulată, de parcă i-ai propune un viol cu perversiuni. Această imensă plăcere de a interzice, de a striga la tine să nu faci ceva, de a-ţi pune mîna în piept şi a te îmbrînci cît acolo, dacă dai semne că nu te conformezi ordinelor, am întîlnit-o peste tot în în Rusia. După un deceniu şi ceva de democraţie, ruşii au rămas funciarmente sovietici. E suficient ca împrejurările s-o provoace, pentru ca de sub pojghiţa de europenism să apară năravurile totalitarismului bolşevic, brav continuator al totalitarismului ţarist. Obişnuiţi să administreze ţara cu ukazul şi gîrbaciul, funcţionarii ruşi de azi se poartă cu străinii ca pe vremuri înaintaşii lor cu mujicii.

Dependenţa interdicţiilor de hachiţele responsabililor transformă în aventură pe mare călătoria pe uscat în Rusia. Nu poţi şti niciodată cînd te poţi trezi strigat, admonestat, înghiontit, împins cu pieptul sau luat de guler, pur şi simplu.
Sînt tot atîtea momente ilogice şi imprevizibile.

Înainte de semnarea Tratatului româno-rus, nimerind întîmplător în dreptul unei săli fastuoase, am dat să filmez interiorul. Laba unui vlăjgan în combinezon de luptător, tuns scurt şi cu ceafa rasă americăneşte, m-a îndemnat fără echivoc să circul mai departe.
La întoarcerea de la momentul istoric, acelaşi vlăjgan m-a lăsat să filmez în voie, tot numai amabilităţi.

La Sankt-Petersburg, după vizitarea Palatului de iarnă, ne-am urcat în autobuzul tras într-o latură, pentru a merge la Ţarskoe Selo. Dintre cei 50 de jurnalişti din grup, răzleţiţi care pe unde îi duseseră fantezia, interesele şi necunoaşterea oraşului, reuşisem să fim la timp doar cinci. Ei bine, şoferul autobuzului s-a pus în mişcare doar cu noi, deşi ceilalţi se vedeau venind în goană. Orice tentativă de a-l convinge să mai stea cîteva clipe s-a dovedit sortită eşecului. N-a reacţionat la nimic. Nici la rugăminţile noastre, nici la gîndul că 45 dintre călătorii pentru al căror transport pînă la Ţarskoe Selo fusese plătit vor rămîne de izbelişte în fostul Petrograd, supus azi, sub numele de Sankt Petersburg, economiei de piaţă, nici la ameninţările rusoaicei care ne însoţea. Nu s-ar fi oprit nici dacă una dintre jurnalistele Grupului s-ar fi dezbrăcat, goală-puşcă, în faţa lui. Ca să mai stea, a fost nevoie de o maşină a Poliţiei, care i-a barat calea, chemată prin staţie de rusoaică.

Pe drum, dar mai ales la Ţarskoe Selo, a fost însă de o bunăvoinţă deşănţată. Acţiona, probabil, după un comandament al propriei personalităţi, sub puterea unei drăcovenii pe care o avea în creier.

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii