Toate trec.
Era de aşteptat să treacă şi introducerea numită Ceremonia semnării Tratatului româno-rus şi să vină rîndul cuprinsului:
Dejunul oferit de domnul Vladimir Putin, Preşedintele Federaţiei Ruse, în onoarea domului Ion Iliescu, Preşedintele României.
Nu ne spusese nimeni cum se ajunge în Sala Vladimirskii. Şi cu toate acestea, ne-am descurcat de minune. Nici nu era complicat. Ajungea să arunci o privire pe feţele celor din jur. Dacă întîlneai o scînteiere discretă, greu stăpînită, vizibilă însă în ochi, în obraji, în gesturi, mai mult ca sigur cel din faţa ta era unul dintre invitaţi. Dacă observai o pleoşteală, o lehamite, mai mult ca sigur că era vorba de un nefericit. Asistenţa se împărţise în două, din punctul de vedere al viitorului. Pe unii îi aştepta, la capătul a doar cîţiva zeci de metri, un dejun pe cinste, împănat cu tot felul de bunătăţi. Pe alţii îi aştepta, la capătul a cîţiva kilometri de rătăciri prin Moscova, o masă luată la un fast-food rusesc: tava jilavă de la mînjitul cu cîrpa udă, aceeaşi cîrpă cu care s-au frecat şi podelele, un hamburger de pîslă şi o chiflă cu care puteai să spargi pînă şi steaua de cîteva tone de deasupra Kremlinului.
Aşa gîndeam eu, în timp ce mă luasem după şuvoiul de oameni despre care eram sigur că merg la dejunul vieţii lor: cel cu Vladimir Putin. În destinul unui om sînt numeroase împrejurări cînd se înşală amarnic în estimările sale. Cineva care se urcă într-un avion pe cale de a se prăbuşi în flăcări ale motive să creadă că pasagerii care au pierdut cursa sînt nefericiţi. Mai tîrziu se va descoperi că lucrurile stau invers. Din păcate, nu vom şti niciodată dacă pasagerul unui avion care explodează în aer mai are timp de astfel de meditaţii existenţiale. La fel, cînd ai reuşit să te însori cu o jună splendidă, întruchipare a blîndeţii şi a bunătăţii, ai toate motivele să crezi că rivalul tău, rămas cu buzele umflate, îşi va blestema zilele. La vreun an de la nuntă, tare mă tem că tu, şi nu el, e cel care-şi blestemă zilele. De acest adevăr aveam să mă conving la nici două ore de la momentul în care mă consideram un om fericit, căinîndu-i pe cei care nu se pricopsiseră cu invitaţia de a lua masa cu domnul Vladimir Putin, Preşedintele Federaţiei Ruse.
(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)
2 comentarii pentru articolul „Dejun cu Vladimir Putin”