Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Descoperitorul de talente. Claudia Carianopol: ,,Bucuria artelor mă atrage ca un magnet”
Mai mulți artiști care îmi urmăresc textele mă întreabă ce m-a apucat să pozez cu pălăria pe cap. Răspunsul este foarte simplu. Să pot spune și eu ,,Jos pălăria!“ în fața creațiilor dumneavoastră.
Astăzi, spre exemplu, fac acest gest în fața a două personalități. Pe una o cunoașteți bine, marea actriță Carmen Stănescu. Asta deoarece, când textul ajunge la onorabilii cititor este chiar 29 iulie, aniversarea sa.
A doua este o pictoriță. De mare valoare, numele său este Claudia Carianopol. Nu numai că face tablouri superbe, dar arată și foarte bine, ar putea juca în filme, în emisiuni de televiziune, dar și în spectacole de teatru. La finalul acestor modeste rânduri, când veți avea bucuria să vedeți fotografiile, desigur, îmi veți da dreptate cu privire la valoarea lucrărilor sale, dar și în ceea ce privește armonia chipului său.
Vorbă lungă, sărăcia omului. Așa că începem. 3,2,1. Gata! Aprindeți reflectoarele, liniște în sală vă rugăm, sus cortina, intră pe scenă Claaaudiaaa Caaarianopool!
Ropot de aplauze furtunoase.
– Vă rog să vă prezentați.
-Mă numesc Claudia Carianopol și am absolvit, în urmă cu 28 ani, Colegiul de Arhitectură și Urbanism- Secția Arhitectură în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “ Ion Mincu” din București, pe vremea când pentru a reuși la Arhitectura îți trebuiau ani mulți de pregătire la desen, în special a desenului ornamental, ceea ce însemna mult desen după natură în Muzeul Satului și în alte locații cu clădiri monumentale. M-am îndreptat către aceasta școală având o bucurie imensă de mica pentru desen și aceasta s-a concretizat mai târziu în pasiune și datorita mentorului și profesorului căruia îi voi păstra o eternă recunoștință, prof. arh. Dinu Patriciu.
Având mult exercițiu în desen ornamental am cochetat cu grafica o vreme și apoi încet, încet am început să adaug schițelor în creion, culoare și contur, fiind foarte atrasă de acuratețea unui desen și a detaliilor, care aduc întotdeauna desenului un plus de valoare. Și tot adăugând culoare am realizat că pot să încerc și pictura în vopsea acrilică, mai apoi în ulei, fiind atrasă îndeosebi spre natură și flori.
– Cum a fost anul 2021 pentru arta dumneavoastră ?
-Anul 2021, a fost un an plin de provocări pentru noi toți în contextul pandemiei. Având mai mult timp am încercat să fac tot felul de lucruri, în special în zona de handmade. De altfel, de câțiva ani încoace am creat în domenii variate ( rochii/fuste pictate manual, genți pictate manual care s-au vândut în târguri, grafică în peniță pe coperțile de piele întoarsă ale unor agende, ouă de lemn pictate pentru Paște, globuri pentru Crăciun, pictură manuală pe plăcuțe de sticlă care urmau a fi transpuse în mărțișoare, obiecte/rame foto decorate manual, grafică într-o echipă pentru design mărțișoare), lucruri care poate pentru unii par mărunte, dar care mie îmi umpleau sufletul de bucurie, mai ales când vedeam clienții bucuroși de achiziție. Asta este cea mai mare satisfacție care o poate avea un artist.
– Cum a început 2022? Ce visați pentru anul 2022, dar pentru următorii ani?
-Anul 2022 a început ca de fiecare dată cu speranța de a fi un an mai bun și mai creativ. Și pot spune că a fost până acum, am pictat mult mai mult, am creat lucruri noi, cum ar fi pictura pe obiecte de sticlă și pahare decorative pentru diverse ocazii speciale.
Îmi doresc mult ca tot ce am creat până acum să fie doar începutul, să mă autodepășesc, să pictez mai multe tablouri și să aduc un plus de valoare în acest domeniu al artelor, care mă atrage ca un magnet.
Un vis al meu ar fi ca prin tot ce transmit în lucrările mele, să mă pot alătura în rândul artiștilor foarte talentați care ne înconjoară.
– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
-Într-un moment în care tehnologia și digitalizarea au pus stăpânire pe noi, îmi doresc o lume mai bună, în care oamenii să se întoarcă spre frumos, către arta pură, către oamenii cu har și talent care pun suflet și un strop de inimă în tot ceea ce fac cu mâinile lor. Arta cu A mare nu se va demoda niciodată. Și nu în ultimul rând, pentru ca artiștii să creeze, trebuie să avem pace și sufletul plin de iubire.
-Care sunt pictorii de a noi care va plac mai mult?
-Sunt în admirația pictorilor clasici români Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Pallady, dar îmi plac foarte mult și cei contemporani cu noi. Menționez doar câteva nume Mariana Băițelu, Nicu Dărăștean, Cornel Drăgan, dar sunt mulți alții în admirația mea, oameni care fac parte din lista prietenilor mei virtuali și sunt onorată pentru asta. Le urmăresc și admir postările. Prin toate formele artei lumea se remodelează.
-Dar dintre coloriștii străini de care va simțiți mai aproape?
-Cel mai aproape sufletește și cel ale cărui lucrări le-am privit întotdeauna cu admirație este pictorul luminii, Thomas Kinkade. Sunt de asemenea în admirația pictorului contemporan rus, Vladimir Volegov, îi admir postările și cu fiecare zi încerc să învăț cate ceva nou din tehnica tuturor, fiindcă pe lângă talent și exercițiu, desenul „se fură”, dar desigur fiecare transpune în operă, felul său unic și personal.
-Ce rol au avut muzeele, expozițiile, galeriile de artă în educare simțului dumneavoastră artistic?
-Am avut norocul să fiu născută într-o familie din care nu au lipsit din bibliotecă albumele de artă și de mică obișnuiam deseori să le răsfoiesc, îmi plăcea atât de mult Michelangelo Buonarroti, mă fascinau nu numai picturile, ci și sculpturile care erau atât de reale, încât în 2007, când prin bunăvoința sorții am vizitat Italia, atunci când m-am aflat în fața statuii celebre La Pieta, m-a cuprins o emoție greu de descris în cuvinte. Așadar, chiar dacă au fost fotografii în albumele de arta, picturile lui Claude Monet, Rembrant van Rijn, Ivan Aivazovski și în special marii pictori clasici m-au atras în mod deosebit. Vizitam și muzee, dar mai rar, însă mă bucur de asemenea ca am avut ocazia de curând să vizitez și să apreciez cu ochii maturității opere de valoare în câteva dintre marile muzee ale lumii, aflate la Veneția și încă mai sper că voi ajunge într-o zi să admir pe viu, celebra Monalisa a lui Leonardo da Vinci, unul dintre cei mai renumiți pictori ai tuturor timpurilor. Este un vis al meu în acest moment, pe care îl lansez în Univers.
-Ce sfătuiți un părinte care are un urmaș cu înclinații în domeniul artelor plastice? Să meargă pe acest drum, ori să încerce și alte domenii artistice, iar la final să aleagă singur ce îi face plăcere?
-Așa cum și eu am fost încurajată de mama mea, fiindcă din păcate mi-am pierdut tatăl la vârsta când încă nu știam încotro va merge visul meu, sunt pentru a descoperi talentul copilului de mic și îndrumat spre ce poate să îi aducă lui satisfacție, fiindcă numai așa un copil înflorește și oferă tot ce are el mai bun. Fie că au înclinații artistice, spre literatură sau sport, copii trebuie încurajați mereu, ca mai apoi tot ei să decidă drumul lor. Noi ca părinți nu trăim în locul lor, noi trăim cu visurile noastre, unele se realizează, altele rămân în tăcerea sufletului ascunse poate mereu, dar copii trebuie să își trăiască visurile lor.
-Dintre toate tehnicile folosite, cu care va simțiți mai confortabil?
-Desigur că zona mea de confort înclina mult spre grafică, însă pasiunea pentru detaliu încerc să o transpun și în picturile de ulei, care mă atrag tot mai tare. Și vreau pe viitor să dau tot ce am mai bun în mine ca să pot bucura sufletește privitorul, fie chiar și într-o postare pe facebook, deși un tablou fotografiat nu poate transmite la fel cu un tablou expus, în care citești pasiunea și emoția artistului.
-În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnați?
-Deocamdată, lucrările mele apar în postările pe rețelele de socializare, dar îmi doresc ca lucrările mele să fie admirate într-o zi și real, nu numai virtual, „să comunice” cu privitorul. Pictura este un talent care poate fi descoperit la orice vârstă. Îmi doresc multe și îmi dau timp să le primesc cu răbdare și recunoștință. Vesela sau tristă, creez în fiecare zi și dacă la sfârșitul zilei mă simt fericită, atunci mă consider un om împlinit. Este minunat să trăiești, să fii cine ești și să te dezvolți, în cele din urmă asta este tot ce contează.
– Ultima întrebare acum. Până unde știți că a ajuns cel mai departe o lucrare de-a dumneavoastră?
-Cel mai departe au ajuns lucrările mele în peniță, desenate pe coperțile de piele ale unor agende lucrate manual și anume la Viena, la Târgul de Crăciun de la Stephansplatz. Am avut o colaborare foarte frumoasă timp de 2 ani cu niște tineri frumoși și talentați care participau la astfel de evenimente.
-Felicitări multe pentru tot! Sperăm din inimă că putem comunica în viitorul apropiat despre noutăți din viața dumneavoastră artistică. Până atunci, să invităm onorabilii cititori să privească niște minunate tablouri pe care le semnați. Vă doresc tot ce este bine și frumos. Pe foarte curând!
Comentarii
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Lasă un răspuns