Prea multe realități serioase strică. Tot felul de crize, facturi, fracturi, drumuri la medic. Copilul care trăiește mai departe în fiecare dintre noi dorește să se joace, măcar din când în când. Un joc aparte ne oferă invitata noastră de astăzi, distinsa Doamnă Ana (Anca) Horescu. Așa am descoperit un artist deosebit, care realizează tablouri ce nu se pot uita ușor, după ce au fost admirate.
– Vă invităm să vă prezentați.
– M-am născut în București, în anul 1956, într-o lună de vară, de aceea jocul de culoare face parte din viața mea. Chiar dacă în copilărie îmi plăcea să desenez să visez să îmi imaginez (îmi place și acum) destinul mi-a îndreptat pașii către alte destinații desenul rămânând o amintire. Serviciul, creșterea și educația copilului, griji, probleme prin care au trecut toți apropiații vârstei generației mele.
Momentul pensionarii a fost ca un clopoțel care parcă a sunat și am început să pun inima, mâna și gândurile pe vârful pensulei. Încurajări am primit de la oameni supertalentați, pictorii George Tanasa și Popa Laurențiu.
– Cum a fost 2021?
– Anul 2021, deși un an trist, anul pandemiei, pentru mine a fost un an cu realizări în pictură. Cu toate că a fost anul online-ului, am avut aprecieri din lumea întreagă la expoziții – am participat la Salonul de Primăvară organizat de Asociația Artiștilor Plastici București unde am primit premiul 2 în cadrul expoziției colective, am concurat la Concursul Festival 4Arts de la Cimpina Internațional Creation and Performance Contest ediția a 2-a unde am câștigat Premiul 3.
Deci, a fost un an bun din acest unghi, tablourile fiind expresia unor trăiri.
– Ce vă doriți pentru a doua parte a anului 2022?
– Îmi doresc să fiu sănătoasă, în primul rând, apoi cum arta e în suflet îmi doresc să mă perfecționez să îmi îmbunătățesc tehnicile să particip la expoziții și concursuri și mai ales să pot transmite privitorilor sensibilitatea culoarea și trăirea sufletului meu, să fie picturile mele poezia ochilor.
– Foarte frumos. Asta cu poezia ochilor chiar mi-a plăcut în mod deosebit. Voi încerca să o folosesc și eu, evident amintind de unde cunosc expresia. Acum să vedem câteva tablouri semnate de dumneavoastră.
Lasă un răspuns