Din Arghezi Tînărul. Perle din publicistica lui Arghezi Tînărul:
„Maestrul Cincinat e un om cuminte. Cum îl pui așa stă. Și foarte bine face. El este termometrul, care răsfrînge pasiv variațiunile: introdus într-o baie, el îți va spune dacă trebuie să iei baia sau nu; dar nu îl băga în apă ca să o încălzești prin el, pentru că ai deveni ridicol.” (Tudor Arghezi, Cincinat Pavelescu, în „Insula”, 5 aprilie 1912).
*
Artificiosul. George Călinescu, vorbind de peisajul italian, relevă artificiosul ca privelişte curentă. Dezordinea naturii pare să inspire oroare aici, şi italienii, doritori de parcuri, izvoare, munţi şi rîruri, au hotărît să le facă ei înşişi, bănuind că din mîna lui Dumnezeu nu va ieşi decît ceva dezordonat şi sălbatic. Completîndu-l pe Călinescu: De aici o proză seacă, artificioasă, fără misticismul peisajului, ca la ruşi.
*
Freudism. Critica socială ca dimensiune a freudismului:
„E adevărat că noi suntem nu reformatori, ci observatori, în acelaşi timp nu putem să nu observăm cu un ochi critic, astfel mi se pare imposibil să luăm apărarea moralei sexuale convenţionale, să aprobăm maniera în care societatea caută să rezolve practic problema vieţii sexuale. Putem spune societăţii, fără nici o reţinere, că ceea ce se numeşte morala sa costă multe sacrificii nemeritate, că procedeele sale uneori n-au nici sinceritate, nici înţelegere”. (Sigismund Freud, „Introducere la psihanaliză”)
*
Imposibilitatea. Romanul „Lumină în august” de W. Faulkner nu e nou. Şi anterior s-au construit romane pe tema imposibilităţii de a cunoaşte adevărul. Prin procedeul imposibilitatea absolută, prelungită dincolo de roman; ca şi eroul, cititorul are un punct de vedere limitat, nu ştie Adevărul. Erou, scriitor, cititor sunt actorii aceleiaşi drame: imposibilitatea Adevărului absolut. În „Lumină de august” răspunsul la întrebarea: avea sau nu Christmas sînge de negru? nu va fi găsit niciodată. Nici de erou, nici de cititor.
N.B. Am copiat această însemnare dintr-un folder conținînd însemnările mele de pe vremea cînd citeam de dragul cititului. La un moment dat, deși în titlu numele personajului era Christmas, în text apărea Christman. M-am dus repede la Google. Am bătut Christmas Faulkner. Mi-a apărut Faulkner, o șuetistă. Abia după ce am bătut și Lumină de august mi-a apărut personajul din romanul marelui scriitor.
*
O adevărată industrie. De la Mallul din Focșani am cumpărat – în viteză – cartea lui Roger Faligot Serviciile secrete chineze. De la Mao la Xi Jinping, editura Meteor Publishing, variantă românească din 2019 a cărții Les services secrets chinois: De Mao à Xi Jinping, apărută în Franța la Nouveau Monde în 2015.
Căutînd varianta originală a cărții descopăr că autorul a făcut o veritabil industrie din publicarea și republicarea cărții.
Astfel el a publicat în 2008 cartea Les services secrets chinois : De Mao à JO.
După versiunea din 2015, autorul publică în 2022 o ediție revăzută și augmentată. Aceasta apare în Franța la Nouveau Monde sub titlul Les Services secrets chinois: De Mao au Covid-19.
Textul publicitar de pe ultima copertă trimite la obsesia Occidentul de azi față de pericolul chinezesc:
„Roger Faligot este jurnalist francez, care a început să lucreze în Irlanda în 1973, după care a devenit reporter de investigații pentru ziare și reviste din toată lumea (Irlanda, Anglia, Franța, Japonia). Considerat unul dintre cei mai buni specialiști francezi din Irlanda, a fost corespondent special al săptămînalului The European, cu sediul la Londra, timp de șapte ani în anii 1990. Începînd cu 1977, a scris, singur sau in colaborare, peste 30 de cărți despre istorie contemporană, spionaj etc.
Roger Faligot a scris despre spionajul chinez de mai bine de treizeci de ani, iar publicarea acestei cărți este oportună: extinderea Armatei Populare de Eliberare a președintelui chinez Xi Jinping, însoțită de dimensiunile geopolitice ale inițiativei Belt and Road, amenință să răstoarne «ordinea mondială liberală» instituită de SUA și aliații ei după al Doilea Razboi Mondial. Serviciile de informații din China, în special Guoanbu (Ministerul Securității Statului), vor juca probabil un rol esențial în «Visul Chinei» al lui Xi.”
Sunt multe zile de cind ma întreb dacă este o coincidenta doborârea balonului chinezesc și apariția articolului despre conductele aruncate in aer de americani
Eu am ferma convingere ca serviciile chineze sunt sursa marelui ziarist
Eu nu cred. Hersh a spus ca cei ce au executat ordinele lui Biden au fost socati de prostia deciziei iar unii au fost chiar furiosi.
Cu siguranta ca una din surse e din CIA.
Clar este Xyu Pin Uy șef de birou in divizia operații
Pe vremea socialismului in România, când ne uitam cu jind la serialul Dallas, cine ar fi crezut că în America se va ajunge la neo-marxismul actual, încurajat de profesorii universitari trăitori în luxul dat lor de capitalismul pe care îl disprețuiesc?
Cine ar fi crezut că se va cere distrugerea unor cărți precum Pe aripile vântului şi Huckleberry Finn? Că se va interzice pronunțarea numelui lui Joe Indianul al lui Twain pe motiv de rasism?
Nici cărțile lui Faulkner, oricât de liberal a fost autorul, nu mai sunt în siguranță. Se poate cere oricând arderea lor pe motiv că au cuvinte interzise, rasiste, care pot ofensa sensibilitatea extremă a cititorilor delicați. Până şi cuvântul Christmas poate provoca fibrilații unor suflete occidentale neo-marxiste delicate şi pure.
Şi totuşi, cine ar fi crezut?
Corect. Vestul e dus cu pluta. An de an sunt arestati sute de oameni pe baza a ce scriu pe twitter.
Dileala la maxim.
pai e mare lucru, din start!:))), ca serviciile sa joace un rol fundamental in visul natiei din care s-a nscut:)),
ca se prea poate ca ele sa joace un rol fundamental in visurile altor natii,
–
deci serviciile de informatii din china sint tari barim pentru faptul ca joaca ( ‘probabil’,..asa zice autorul:))) ) un rol esential in visul chinezesc:)
orice serviciu de informatii care e in slujba propriei tari e periculos.
–
faza e ca sint din ce in ce mai putine servicii de informatii periculoase:))))