Despre cum am corespondat eu oficial cu SRI

Dezvăluiam într-o ediție anterioară a cristoiublog.ro că am căutat o întreagă noapte să aflu amănunte despre Raportul SRI privind Evenimentele din decembrie 1989, document depus la Comisia Senatorială de cercetare a Evenimentelor din decembrie 1989 în 1994, citat ulterior de mai toate studiile consacrate Căderii lui Ceaușescu ca primul document oficial postdecembrist despre una dintre cele mai mari enigme din Istoria națională.

Deoarece pe la jumătatea lui iulie 1994 Cronica Română invocă acest Raport, citînd fragmente din el, iar eu în serialul din august 1994, vorbesc de reproducerea în presă a unor ample fragmente, am presupus c-a fost trimis la începutul lui iulie 1994.

Aveam însă nevoie, pentru un eseu despre evoluția punctelor de vedere oficiale privind Căderea lui Ceaușescu – de la Raportul SRI din 1994 pînă la Rechizitoriul din 2018 prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată sub acuzația de crime împotriva umanității- de date referitoare la colectivul SRI care a lucrat la Document, la cum și cînd a fost depus la Parlament, dar mai ales, la cum de a fost publicat în presă în fragmente mari, ba chiar și în întregime, dacă era document secret.

Cine altcineva îmi putea oferi aceste date decît SRI de azi.
Prin urmare, i-am trimis lui Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvînt al SRI, următorul e-mail în cadrul unei corespondențe oficiale:

„Stimate domnule Marincea,

Lucrez la un articol despre documentele oficiale postdecembriste dedicate Revoluției din decembrie 1989. Primul astfel de document e Raportul SRI din iulie 1994. Raportul n-a fost citit în Parlament. Presa de la vremea respectivă (inclusiv Evenimentul zilei, dacă aș fi directorul ziarului i-aș sancționa retroactiv, pentru că le-a scăpat știrea) n-a oferit informații despre Raport.

Pentru articol aș avea nevoie de următoarele date:
Cînd s-a decis alcătuirea Raportului și cine a lucrat la el?
Cum? Cînd? și unde a fost depus în Parlament, dacă nu mă înșel, la Comisia SRI?
Ce a făcut Comisia cu Documentul?

Această cerere a mea e oficială.
Răspunsul dv primit pe e-mail îl voi publica așa cum l-ați redactat, împreună cu e-mailul meu.
Chiar această corespondență constituie în sine o știre.

Cu stimă,
Ion Cristoiu”.

După ce mi-ar răspuns c-a dat cererea în lucru, Ovidiu Marincea mi-a trimis zilele trecute acest e-mail:

„Bună ziua,

Vă mulțumim pentru interesul pe care îl acordați activității Serviciului Român de Informații și vă transmitem mai jos, răspunsul la solicitarea dumneavoastră.

Precizăm că demersul de centralizare a datelor privind evenimentele din decembrie 1989, în vederea transmiterii acestora către Parlament, s-a efectuat pe baza unor ordine interne clasificate secret de stat, începînd cu anul 1991. La acest demers instituţional au contribuit printr-un efort comun mai multe unităţi SRI.

În urma verificărilor efectuate în fondul arhivistic nu au fost identificate documente de corespondenţă din care să rezulte data exactă a depunerii «Punctului de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989» în Parlamentul României – Senat – Comisia «Decembrie 1989».

La data de 08.07.1993, Comisia Senatorială «Decembrie 1989» a solicitat un exemplar din Raportul întocmit de SRI cu privire la evenimentele din decembrie 1989, SRI comunicând la 13.07.1993 că raportul solicitat a constituit o variantă intermediară, nefinalizată pînă la acea dată, deoarece principalele informaţii care au stat la baza acestuia necesitau verificări suplimentare atente, aprofundări şi coroborări cu cele obţinute ulterior.

În context, vă precizăm faptul că în Raportul de activitate a SRI pentru perioada octombrie 1993 – septembrie 1994, postat pe site-ul SRI, se menţionează: «Ca urmare a ducerii la îndeplinire şi a celorlalte prevederi cuprinse în Hotărîrea nr. 30/1993 a Parlamentului României de către Comisia Comună permanentă de control, SRI s-a conformat solicitărilor formulate de aceasta şi a prezentat rapoarte, informări şi explicaţii scrise, date şi informaţii privind: evenimentele din decembrie 1989 (Raport preliminar)
Biroul de Presă al Serviciului Român de Informații».

Nu deţinem date privind păstrarea şi valorificarea documentului de către Parlament – Senat – Comisia «Decembrie 1989».”

Față de acest răspuns îmi permit, mai mult decît politicos, să observ:

1.

Chestiunea Raportului întocmit de SRI sub titlul Raportul SRI despre evenimentele din decembrie 1989, depus la Parlament pe la jumătatea lui iulie 1994, sub titlul Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informații privind evenimentele din decembrie 1989, evident, ajuns la presă prin trucul scurgerii dinadins e mult mai importantă decît pare. Mai întîi pentru că Raportul e primul document oficial despre Evenimentele din decembrie 1989. Redactat de o instituție de forță a regimului Ion Iliescu, Raportul are asupra altor scrieri despre Eveniment autoritatea de punct de vedere oficial. Teza centrală a Documentului – cea a mîinii străine implicate în Căderea lui Ceaușescu e mai mult decît importantă din punct de vedere politic. Virgil Măgureanu fusese unul dintre membrii echipei Iliescu. Rechizitoriul Parchetului din 8 aprilie 2019 îl dezvăluie ca aparținînd Grupului Complotist de dinainte de 1989. Datele îl surprind prezent la Procesul Ceauș Ion Iliescu îi dă pe mînă instituția numită SRI. Formarea și dezvoltarea acestei instituții în 1990 alcătuiesc un proces de mare sensibilitate și complexitate. De SRI e nevoie, da, dar noua instituție apare în umbra imensă a fostei Securități. Înființarea SRI și dezvoltarea ulterioară trebuie să țină cont de suspiciunea unei reveniri a Securității, dar sub o altă denumire. Primul Serviciu secret din postdecembrism, SRI are o putere pe care Ion Iliescu n-are cum s-o treacă cu vederea. Prin urmare, Ion Iliescu pariază riscant pe Virgil Măgureanu dîndu-i pe mînă primul serviciu secret postdecembrist.

Teza lui Ion Iliescu despre Căderea lui Ceaușescu, teză susținută cu încrîncenare și de aparatul FSN-ist de propagandă, are ca punct central Revolta spontană. Poporul Român l-a dat jos pe Nicolae Ceaușescu și nu Moscova. Toți cei care susțin implicarea străinilor sînt nostalgici ai lui Ceaușescu. Semnificativ pentru poziția față de Evenimente rămîne Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul militar în perioada 1990- 1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989. Parchetul Militar aparține, ca instituție de forță, lui Ion Iliescu. Nu de mirare că Documentul denunță drept diversiune ceaușistă teza implicării în Căderea lui Ceaușescu a unor elemente din exterior:

„Încă din stadiul inițial, diversiunea a început să se manifeste. Pe căi oculte, subtile și diversificate, se continuă și în momentul de față, încercîndu-se acreditarea ideii că Revoluția Română nu s-a constituit ca o expresie a revoltei populare, pe fondul neajunsurilor și neîmplinirilor aflate la apogeu, ea fiind prezentată ca rezultat al unor influențe, eventual din afară.”

Raportul SRI contrazice această teză dragă președintelui din 1994 care e Ion Iliescu.
Importanța Documentului în planul actualității politice de la vremea respectivă e scoasă în evidență și de comentariile din presă. Evenimentul zilei de joi, 21 iulie 1994, reproduce un text cu tîlc despre gestul lui Virgil Măgureanu tipărit în The Independent. Reproducem articolul din Evenimentul zilei, cu titlul dat de noi, astfel întocmit încît să atragă atenția:

„Într-un amplu articol al cotidianului britani «The Independent» se afirmă că:
Virgil Măgureanu, simțindu-și amenințată poziția, încearcă să se distanțeze de relația sa cu KGB

După publicarea raportului preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie ʼ89, ziarul britanic «The Independent» a publicat un articol ieri pe această temă. Redăm mai jos articolul de ieri, preluat de Radio BBC.

«Încă din luna ianuarie, Virgil Măgureanu a declanșat o amplă campanie de epurare a cadrelor SRI, destituindu-l atît pe șeful Diviziei de contraspionaj, generalul Ghe. Diaconescu, precum și alți șefi de departamente și ofițeri superiori.

Motivele care l-au determinat pe șeful SRI să ia toate aceste măsuri rămîn în continuare neclare, dar, potrivit unei teorii, Măgureanu și-a simțit poziția amenințată de acuzațiile potrivit cărora ar fi întreținut legături strînse atît cu defunctul KGB în anii ʼ80, cît și ulterior, cu agențiile ruse succesorale ale acestuia.

Într-o încercare vădită de a se distanța de aceste acuzații, directorul SRI a susținut în luna martie că fostul KGB a fost implicat în evenimentele din decembrie ʼ89, au fost implicați, la modul cel mai serios, cetățeni străini, în special ruși.

În zilele care au precedat revoluția, se precizează în Raport, activitatea rezidenților sovietici s-a intensificat în toate domeniile. În paralel, au sporit contactele dintre agenții sovietici și unguri și reprezentanții unor agenți de informații occidentale.

Cu toate că în document nu se pune la îndoială faptul că mînia populației față de regimul Ceaușescu este cea care a dus la declanșarea revoluției, se sugerează totuși că demonstrațiile de la Timișoara și București au fost plănuite din vreme de forțe ale căror nume sînt ținute însă în tăcere.

Geneza, ca și cursul ulterior al evenimentelor din decembrie, constituie un subiect de controversă în România, opoziția afirmînd că președintele Iliescu, precum și alți membri ai fostei nomenclaturi comuniste au manipulat evenimentele de o asemenea manieră, încît să poată prelua puterea imediat după executarea soților Ceaușescu. Mulți români sînt convinși că agenții fostei securități au stîrnit în mod deliberat confuzie, lansînd zvonuri privind existența a zeci de mii de morți, pentru a da impresia unei mari mișcări de masă. Asta în timp ce alți demnitari comuniști, avînd sprijinul securității puneau la cale, în umbră, o lovitură de palat. Împreună cu președintele Iliescu, Virgil Măgureanu este singura persoană apărută în zilele revoluției, care continuă să dețină o funcție importantă în stat.

De aici ar putea rezulta dorința sa de a demonstra că, în cazul în care oamenii au fost manipulați, cei care au făcut-o au fost agenții ruși și în nici un caz românii»”.

Desigur, The Independent nu merge pînă la a sesiza semnificația politică a documentului. Cu toate acestea, teza intervenției din exterior reprezenta un șah subtil dat lui Ion Iliescu.

Și alți comentatori au tras din document concluzii despre rosturile politice ale documentului. Deși Evenimentul zilei n-a publicat fragmente ample din Raport, într-un serial de comentarii publicat în ziarul din 4 august, 5 august, 6 august, 8 august, 9 august și 10 august 1994, sub titlul Un document: Raportul SRI asupra evenimentelor din decembrie 1989, scriam la un moment dat:

„Un raport anti-Iliescu

Dat fiind că teza revoltei spontane are drept apărător principal pe Ion Iliescu, e de la sine înţeles interesul cu care a fost aşteptat Raportul SRI despre evenimentele din decembrie 1989. Directorul SRI, Virgil Măgureanu, a fost şi este încă taxat drept unul dintre apropiaţii lui Ion Iliescu. De asemenea, domnia sa se numără printre principalii actori ai evenimentelor din decembrie 1989. Să ne reamintim că Virgil Măgureanu a fost unul dintre participanţii la procesul lui Nicolae Ceauşescu.

De partea cui e Raportul? De partea lui Ion Iliescu, care, din motive politice limpezi, susţine caracterul spontan al evenimentelor? Sau de partea celor care, neavînd nici un interes politic, afirmă că e vorba de o punere la cale a serviciilor secrete sovietice?

Spre surprinderea multora, Raportul SRI îmbrăţişează teza loviturii de stat, a scenariului realizat de serviciile secrete sovietice, de către GRU, Serviciul secret al Armatei Roşii, în principal. Fără a spune direct, documentul lasă să se înţeleagă destul de clar implicarea serviciilor străine atît în ceea ce s-a numit revolta spontană, cît şi în ceea ce s-a numit fenomenul terorist.”

Prin urmare, poate stimulată și de această corespondență, conducerea SRI ar trebui să purceadă la înființarea unui rubrici de Istorie a SRI pe site-ul Serviciului în care să se publice documente semnificative precum acest Raport despre decembrie 1989, amănunte mai puțin cunoscute despre diferite momente din destinul SRI, chiar și prezentări ale unor operațiuni despre care se poate vorbi în public. Ar fi nu numai o contribuție a SRI la scrierea Istoriei postdecembriste, dar și o nouă dovadă a deschiderii Serviciului către societatea civilă.

2.

În primul comentariu al seriei din Evenimentul zilei, făceam cîteva observații asupra publicității de care a beneficiat Documentul în presă:

„Raportul SRI despre evenimentele din decembrie 1989, difuzat sub titlul «Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informaţii, privind evenimentele din decembrie1989», s-a bucurat de spaţii ample în presă. Numeroase jurnale au reprodus, sub titluri aţîţătoare, fragmente masive din respectivul document. Unele au cutezat chiar să-l publice în întregime în serial. Altele s-au mulţumit cu cîteva fragmente. Prin raportare la reproducerea sa, comentarea Raportului s-a bucurat de un interes mai mic. Unele intervenţii pro sau contra în cîteva jurnale. O explozie de entuziasm, iute şi inutilă ca o acnee juvenilă, din partea lui C.V. Tudor, care a văzut în Raport confirmarea tezei sale ceauşiste potrivit căreia mişcarea din decembrie 1989 a fost «o trădare naţională». Această diferenţă dintre expunere şi comentariu e într-un fel explicabilă. Prin temă şi, mai ales, prin autor (SRI), documentul s-a înscris sub semnul senzaţionalului. În plus, lansarea sa în presă s-a petrecut după toate regulile subtile ale acţiunilor vizînd agăţarea mass-media. Raportul n-a fost dat oficial publicităţii. El a fost însă depus la Parlament. Pentru a-l face mai senzaţional, SRI-ul a lăsat impresia unei scurgeri de informaţii. În realitate, Raportul a ajuns în toate redacţiile direct de la SRI. Această manevră subtilă, dovedind o bună cunoaştere a psihologiei celor care lucrează în presă, a făcut ca mai toate gazetele să se năpustească să publice Raportul, încîntate că au pus mîna pe un document confidenţial. Pentru ca fiecare dintre ele să descopere a doua zi că nu fusese singura dibace. Şi alte gazete îl publicaseră. Cu aceeaşi nedisimulată mîndrie de a fi pătruns pe cont propriu în citadela bine apărată a înaltelor secrete de stat.”

Culmea acestei scurgeri viclene a fost atinsă prin publicarea Documentului în întregime – într-un Supliment special – de revista Ordinea, un săptămînal apropiat de SRI-ul de atunci.
La finele unui comentariu ultra elogios semnat de Mircea Moarcăș în numărul din 29 iulie-4 august 1994, sub titlul SRI contribuție la aflarea adevărului, redacția anunța printr-o notă:

„Convinsă că ajută la informarea generală a publicului și răspunde interesului firesc al cititorilor săi, revista «ORDINEA» a luat inițiativa publicării textului integral al studiului-document pus la dispoziție cu bunăvoință de Biroul de presă al S.R.I., cu speranța că inițiativa sa va fi apreciată de cititori. Începînd cu această săptămînă, lucrarea «EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989 VĂZUTE DE SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII» se găsește de vînzare, la toate unitățile RODIPET din țară care, conform înțeleerii, are exclusivitatea difuzării ei.”

Și acum Biroul de presă al SRI e binevoitor cu presa. Nu însă pînă acolo încît să dea spre publicare exclusivă un Document secret depus la o Comisie a Parlamentului.

Acest editorial a apărut în ediția online a cotidianului Evenimentul Zilei.
Comentarii

📹 Videoblitz 📹
Loading