Despre trădări și lichele

Nu pot să nu observ că se lucrează ca la carte după manuale de manipulare. Asta mă bucură, înseamnă că se mai citește în țara asta. Păcat că nu citesc și masele, că s-ar prinde lesne de manevre. Mai jos, două exemple, ambele legate de bani.

*

În urmă cu vreo zece ani, la rugămintea unor prieteni, am ajutat-o pe o jurnalistă a postului public din Danemarca să facă o documentare în județul Mureș. M-am apucat să-i fac o listă cu locuri și clădiri de care trebuie să se știe în lume. De exemplu, Biblioteca Teleki, Palatul Culturii, Sighișoara și multe altele. Mă și gândeam că, la câte locuri minunate avem, nu scap de ea o săptămână. Și vine asta, era și cameraman și reporter. Îi povestesc eu cam ce i-aș recomanda și strâmbă din nas. Și-mi spune că vrea țigani și săraci. Să cad de pe scaun. Încerc o cale de mijloc, îi spun că avem și așa ceva, dar bijuteriile arhitectonice și averea pe care ne-o dă multiculturalismul sunt cele care ne reprezintă. Zice bine cu o jumătate de gură. În prima zi, nu a ratat niciun boschetar, ziceai că-i filmează pentru Oscar. Am tăcut și am înghițit. A doua zi de dimineață îi propun iar bijuteriile. Zice că nu, că vrea la țigani. Îi spun că o duc într-o comunitate de țigani bogați, care păstrează tradițiile, la Crăciunești. „Want dirt and lice, as you are, what do not understand?”, mi-a spus ea. Am simțit-o că țipă, deși mi-a spus-o cu zâmbetul pe buze. Am plecat și i-am spus să se descurce.

A găsit un depravat care, pentru 50 de euro, a dus-o unde a vrut ea. Nu am fost niciodată curioasă cum a ieșit acel reportaj, era o minciună.
Așa este și acum, doar că ne-o facem noi. Nu aud, la tv și la radiouri, decât voxuri de la cei mai prăpădiți și bătuți în cap români și imagini cu cei mai nereprezentativi. Ăla a vândut imaginea României pe 50 de euro. Ăștia pentru cât și, mai ales, de ce o fac?

*

Tupeu de borfași. De câte ori liberalii o dau în bară (de la petrecerea din cabinetul lui Orban la „servit” cognac în timpul ședinței de la senat) vin spășiți și spun: „Iertați-ne, suntem oameni, A greși e omenește”. Da, ei care nu au tolerat nicio greșeală nimănui, ei care spuneau „cu pardonu omori omul”. Evident, sunt susținuți de toate colivăresele, de cei plătiți pe față sau la bucată, fără niciun act. Ăstora, dictatorilor demenți, nu le găsesc niciun cusur, însă atunci când greșeala este evidentă spun: „Uite ce drăguț, a greșit, dar și-a cerut iertare”.
Fix așa se va întâmpla și după criza asta, când vom fi, dacă vom mai fi, niște epave. Nici în conturi nu le vor încăpea banii furați și vor veni să spună: „Sunteți niște distruși, noi am făcut asta, dar, ce să-i faci, suntem oameni și a greși e omenește”.

Vă amintiți de Mohamed, ăla din cauza căruia au făcut americanii harcea-parcea Irakul, care a recunoscut cu seninătate că povestea cu bomba nucleară a fost o fantezie? Așa sunt și ăștia. Sunt exact ca ăia care-și ucid părinții (în acest caz, țara), apoi cer clemență pe motiv că sunt orfani.