Detectorul de talente: Csilla Bercsenyi, pictorița din Arad

În intenția declarată de a aduce un strop de culoare în plus la cristoiublog.ro, caut mereu și mereu oameni care s-au remarcat prin ceva în domeniu.
Astăzi este rândul unei distinse doamne, care a trecut prin mai multe meserii pentru a ajunge la cea mai frumoasă din lume: pictor.

– Vă rugăm să vă prezentați.
– Mă numesc Csilla Bercsenyi, m-am născut în Arad, la data de 16 septembrie 1971. În vara anului 2013, m-am mutat, cu familia, la București. Au trecut deja 8 ani, timpul zboară.
Prima mea meserie a fost cea de opticiană. Am lucrat 17 ani în acest domeniu, la o firmă binecunoscută și apreciată în Arad, „Optica Veszi”.
În drumul meu în această viață, am simțit că a venit momentul să primim un nou membru al familiei, un suflețel drag pe nume Raisa – Beatrice, fiica mea, acum în vârstă de 15 ani. Datorită ei, mi-am schimbat meseria, alegând să devin cosmeticiană, o profesie flexibilă și pe cont propriu, care mi-a permis să îmi gestionez timpul și să petrec clipe de calitate, prețioase, alături de familia mea.
Mi-am deschis propriul salon de cosmetică, unde am lucrat cu mare drag și dăruire. Pe vremea aceea, nu știam ce îmi va rezerva viitorul, nu știam că aveam să iubesc și o a treia ocupație, nici nu pot să o numesc meserie, ci timp petrecut cu mine și cu sufletul meu, adică pictura. Ea mă face foarte bucuroasă și fericită, este parte din mine, este sufletul meu așternut pe pânză în tonalitățile lui proprii. Pictând, mă simt liberă și uneori parcă îmbrățișez nemărginirea.

– Pentru ce ați ales pictura și nu muzică?
– Din fragedă copilărie am fost cu creionul în mână, de la vârsta de 8-9 anișori desenam, coloram. Toate desenele mele erau adunate într-un caiet de 200 de file, mă rugau prietenele mele să le desenez și lor (în mare parte, flori), iar când am devenit mămică o ajutam pe fiica mea cu diverse proiecte, teme primite de la școală. Apoi am făcut mai multe cursuri de pictură și am participat la mai multe expoziții în țară și peste hotare.

– Care sunt temele preferate? Natură statică, portretul sau peisajul?
– Natura statică (flori, fructe, vase, obiecte) și peisajele urbane sunt preferatele mele – am avut ocazia să pictez un peisaj care este pe peretele unei case din Viena. Încet-încet, picturile mele călătoresc și ele în afara granițelor, precum cele două tablouri de natură statică expuse la galeria din Madrid, luna aceasta. La portretistică, este necesar să mai studiez și să mai exersez. Ea presupune efort, exercițiu, răbdare, însă, în același timp, îmi oferă o satisfacție deosebită.

– Preferați lucrările pe dimensiuni mai mari, mai mici?
– Pictez pe orice dimensiune de pânză, depinde de tematică. Cel mai frecvent, pictez pe dimensiunile de 30/40 cm, 40/50 cm sau 70/50 cm.

– Ce ne puteți spune despre dumneavoastră dincolo de dimensiunea artistică?
– Iubesc natura, îmi plac drumețiile, iar grădinăritul este și el foarte aproape de sufletul meu. Floarea mea preferată este plumeria (frangipani), o floare intens parfumată și delicată. Îmi place, de asemenea, să citesc, să ascult muzică de calitate, mă atrag cristalele (flori de mină, cristale semiprețioase) – am chiar o colecție, iar în egală măsură îmi sunt aproape și uleiurile esențiale pure, terapeutice, pe care le studiez și le folosesc cu mult drag.

– Unde vă vedeți peste un deceniu?
– În fața șevaletului, cu siguranță, dar cu multă bucurie aș ajuta copiii să pătrundă în tainele picturii. Îndrăznesc să visez măreț la o expoziție personală.

cb 1 portret

cb 2 portret 2 cu tablou trandafiri

cb 8 Naura statica cu portocale