Dialog în ultimul vagon

Prin chenarul de sticlă al uşii din spate, se văd liniile ţîşnind de sub garnitură şi alergînd pînă departe, spre zona punctată de un semafor verde.

Vagonul se zgîlţîie zdravăn, legănîndu-se încolo şi încoace, de parcă trenul ar vrea să scape de el şi nu poate. Vopseaua pereţilor s-a spart în pecingini negre, dezvăluind metalul ruginit. Spartă e şi scoica wc-ului. Un furtun de cauciuc în agonie urcă pînă deasupra chiuvetei, străduindu-se să imagineze un robinet. Nu mai e nici tăbliţa cu îndemnul: Apăsaţi pe pedală! Ştiind ce să faci de pe vremea odioasei dictaturi, apeşi pe limba de lemn rătăcită sub chiuvetă. Robinetul rămîne mut. Poţi da din talpă, pînă amorţesc nu numai piciorul, dar şi bazinul, şira spinării, ba chiar şi urechile.

Pedala nu funcţionează!
Bazinul wc-ului a rămas acelaşi de pe vremea primelor şantiere de muncă voluntară. Uşa nu se închide. Îţi dai nădragii, te aşezi pe scoica dubioasă, gîndindu-te că ai şi luat Sida, şi întinzi piciorul, ca să ţii uşa.

Un bătrîn cu pălărie îl întreabă pe un doilea (un cetăţean scund, în pantaloni bufanţi pînă deasupra gleznei, cu partea stîngă a feţei arsă) unde a făcut armata.
— La Artilerie – răspunde arsul.

Celălalt începe să povestească cum a stat el prizonier în Rusia, trei ani jumătate, la Erevan, unde oamenii sînt negri, ca…
— ca cei din Africa, îi suflă binevoitor intervievatul.
— Nu, face celălalt, pocnind din degete ca să ajute cuvîntul să-i iasă mai repede
— ca ţiganii.
— Aşa, ca ţiganii! face, brusc eliberat, cetăţeanul cu pălărie.
— Le cam bei, observă mustrător cel cu pantalonii bufanţi.
— Le cam.

De la WC iese, lăsînd uşa deschisă, o doamnă căreia i s-a prins de tocul pantofului sulul de hîrtie higienică.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Dialog în ultimul vagon”