Premierul desemnat, Nicolae Ciucă, sabotat chiar din interiorul PNL: „Voi face tot ce este omenește posibil să avem guvern”

Din România lucrurilor mărunte. Țara lu’ nea Specialistul

Motto: „Nu se poate ca în materie de siguranță publică să nu existe controale ale instituțiilor statului, astfel încât omul să aibă garanția că nu se culcă sănătos și se trezește, ferească Dumnezeu, mort” – Ex-Vicepremierul Raluca Turcan

Începutul sună promițător, dacă tot ceea ce am putut alege drept motto a fost un citat din distinsa noastră doamnă politician, nu-i așa? Dar, din păcate, în țara noastră minunată, dacă nu mori între timp, o problemă se poate rezolva cam în 10 ani.

A fost odată… așa începe orice basm! Pentru că, într-o lume normală, civilizată, cu pretenții de… (a se completa pe linia punctată UE, NATO etc),  ceea ce urmează a vă povesti se califică la capitolul povești, dar categoria horror.

Acum aproximativ 10 ani hotărăsc să îmi schimb locuința. Prin cunoștința lu’ cunoștința găsesc un dezvoltator cu recomandări bune în ceea ce privește structura de siguranță și rezistență a construcției, gândind la acea vreme că doar un cutremur poate fi dezastruos pentru o viețuire la bloc.

De mutat m-am mutat în luna august. Și, odată cu acest eveniment, a început și „distracția”, dar și povestea mea. Din motive pe care nu le voi dezvolta, am două contoare de gaz, două centrale termice și un aragaz pe gaz. Totul, în această istorisire, se întâmplă prin cunoștința lu’ cunoștința și recomandarea-recomandărilor. În acest context, mai întâi am avut nevoie de un Specialist să îmi monteze aragazul. Vine nea Marin, montează, ia banii pleacă. Fiind vară, cald, geamuri deschise, nimic nu părea a fi în neregulă până aici. Dar, între timp am nevoie de un alt Specialist care să-mi facă probele pentru centrale și să depună documentația la Eon. Vine nea Costel. Nea Costel, face verificările și dă teatral ochii peste cap „Doamnă, dar nu ați văzut că la aragaz când a montat furtunul nu a scos sigiliul și scapă gaz? Bine că nu s-a întâmplat o nenorocire!”. Schimbă tot și la aragaz, alți bani – altă distracție, plătesc omului și restul lucrării, pleacă.

Între timp, vine iarna. Una destul de grea și friguroasă. Prin urmare, pun în funcțiune ambele centrale. Casă mare, bine ventilată, nu părea a fi vreo problemă cu sistemul de încălzire. Vine momentul să plec de revelion la Atena. Având pisică la acea vreme și neputând să o iau cu mine, îi caut bonă. Cineva să stea cu ea o săptămână cât eram plecată. Găsesc o amică disponibilă să se mute cu pisica. Îi fac instructajul, îi arăt cum să dea drumul la căldură și pornesc și cea de-a doua centrală. Cum stăteam de vorbă, un miros puternic de gaz începea să umple locul; când este frig afară, cei de la gaze adaugă mai mult mercaptan. Sun dezvoltatorul să îmi trimită Specialistul care a făcut rețeaua de gaz. Dar, fiind între Crăciun și Anul Nou și toți Specialiștii mahmuri, recomandarea a venit prompt de a închide linia respectivă de gaz, până după 4-5 ianuarie, cu recomandarea de a nu fuma, respira sau aprinde ceva în zona cu pricina.

După revelion, vine Specialistul și constată că un alt Specialist care lucrase la rețeaua electrică de pe casa scării se sprijinise în țeava de gaz care intra la mine în casă și destabilizase un racord, prin urmare niște gaz se plimba nestingherit printre rigips și pereți și, în general, umbla așa, cam pe unde avea el chef.

Eeeeiii… și anii au trecut și încă trei verificări bianuale. Una făcută tot de nea Costel și celelalte două de nea Ștefan, întrucât nea Costel a emigrat între timp în UK. Toate aceste verificări realizate cu cunoștințe de soi și Specialiști fleașcă! Ba mai mult, prin noiembrie, anul trecut, cei de la Eon au venit și au schimbat contoarele de gaz, ceea ce presupunea și verificarea coloanelor de furnizare.

Azi a fost zi de revizie, nu doar de verificare; acea revizie la gaz care se face la 10 ani. După cum bine „îmi ghicisem” duminică în cafea să încep cu o relaxare, ziua de azi a venit cu o mare lucrare. De dimineață au venit Specialiștii, unul pentru centrale, unul pentru punctele de ardere. Noroc că anul acesta cel responsabil cu centralele (fiindu-mi și văr), îmi aduce pe altcineva pentru documentație și puncte de ardere. La centrale totul în regulă, punctele de ardere din casă bune și ele. Dar, fiind vorba de revizie, au fost verificate contoarele și traseele de gaz care pleacă din contoare și intră în casă.

Primul contor; aparatul țipă din gură din șarpe. Mă cheamă să îmi arate că la coloana care intră în contor, dar și la cea care iese, erau pierderi de gaz mari. Pe lângă faptul că eu plăteam o cantitate de gaz pe care nu o foloseam, tot acel gaz se acumula pe casa scării. Noroc că nu fuma nimeni în zonă, holul înalt și bine aerisit. Începe demontarea și refacerea tuturor racordurilor de pe traseu. După vreo oră și jumătate, se trece la verificarea celui de-al doilea contor. Aparatul începe să măsoare, țipând disperat; ajunge la o valoare uriașă, după care dă „Eroare”. Povestea se repetă.

Pe scurt, îmi este din ce în ce mai clar că m-aș putea numi fără niciun fel de exagerare „Die Hard”, și dacă în toți acești ani am scăpat vie și nevătămată deși am dormit ani de zile cu moartea la ușă, înseamnă că mai am multe de trăit,  dar și că Cineva-undeva mă iubește tare, tare!

Iar ziua de azi nu se putea finaliza decât „en fanfare”. După ce am încheiat epopeea cu revizia (evident, nefinalizată 100%, mai avea nevoie de sigilii pentru contoare), curățenia de după plecarea Specialistului conștiincios, dar noroios, de parcă își pusese special ghetele într-o băltoacă mâloasă înainte de a pleca la drum cu treabă, mă duc la supermarket pentru vreo două cumpărături. La casă, în fața mea, un „domn” bine, cu pantofi lucioși, blugi mulați peste care se revărsa un pântec generos, sprâncene pensate și vopsite, unghii lăcuite, mânca tacticos niște biscuiți. Termină de molfăit, își scutură firimiturile de pe piept și aruncă ambalajul produsului neplătit în raftul cu pungi de plastic. Când ajunge să plătească, îi atrag atenția politicos că a lăsat ceva în urmă. Se uită la mine, mă măsoară din cap până în picioare și spune: „Ce treabă ai tu?… Ccccomunisto!!!” Atât!

Dar pentru a încheia optimist, mi-am adus aminte de marele Amza Pellea și personajul său celebru „nea Mărin” într-un monolog de vreo 7 minute, fix despre specialiști. De unde rezultă că în România, Specialiști au fost și vor fi încă!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Țara lu’ nea Specialistul”

  • @Smarandita,

    Specialistii pretind sa ai incredere in ce spun si fac ei, dar in acelasi timp fug de orice responsabiliate. Fiecare breasala si-a format un cerc de „specialisti” tocmai ca sa se eschiveze de la responsabilitati. Dogma e simpla: daca noi, specialistii, spunem ceva, asta-i asa si gata. N-are voie nimeni sa vina si sa le demonstreze ca bat campiii. Si cum specialistii intre ei se protejeaza dupa modelul „corb la corb nu-si scoate ochii”, am ajuns sa traim intr-o lume in care, daca se intampla vreo nenorocire din cauza specialistilor, intotdeauna „mortul e de vina”. Norocu’ nostru ca adesea Cineva ne fereste de specialisti. Vorba aia: apara-ma mama de gaini, ca de caini nu mi-e frica… 🙂

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog