Din sala de judecată

Boxa e plină cu arestați. Grefierul strigă trei nume de femei, sunt niște ghicitoare celebre în lumea naivilor, al căror număr crește necontenit. Inculpatele se ridică în picioare, își potrivesc cu mișcări studiate fustele înflorate și lăcrimează histrionic, cât să înduplece pretoriul. De pupitru se apropie avocatul uneia dintre ele, un tip răspopit. Brusc, își pune un genunchi pe parchet și, vânturându-și o mână în aer, începe să declame, de parcă ar fi pe scenă:
„Așa cum Dumnezeu îndreaptă gura păcătoasei… ”
„Ce faceți acolo, Maestre ? Că nu sunteți la teatru. Abia vă zăresc…”, îl întreabă amuzat judecătorul, un bărbat cărunt și caustic până la bădărănie.
„Lăsați-mă să termin pilda biblică, domnule Prezident !” îi răspunde mieros cabotinul.
„Dar din Codul penal nu ne ziceți nimic ?” îl șfichiuiește cu umor venerabilul, recăpătându-și stăpânirea de sine, și sala râde ca la Grădina Savoy, odinioară.

*

Altădată, un amărât aflat și el în detenție, își lungise gâtul tot așteptându-și avocatul ales. Președintele de complet își pierduse răbdarea și se uita nervos la ceas. Pe la prânz, ușa s-a deschis larg și prin mulțimea de curioși și-a făcut apariția apărătorul nenorocitului. Cu pasul nesigur și roba fluturându-i șleampăt, tipul, fiul unui înalt activist comunist de dinainte de 1989, a ajuns anevoie la microfon. Un damf înțepător de alcool a umplut încăperea, în toată solemnitatea ei sacrosanctă.
„Gata, putem lua cauza ?” l-a încercat magistratul.
„Vă… rog…”, a bâiguit avocatul turmentat.
„Ce ne cereți prin apelul declarat ?” s-a auzit dinspre onorabil.
„Vă… rog…, vă… rog…”, s-a căznit nevolnicul să articuleze câteva vorbe.
„Ne rugați să admitem apelul, nu?” l-a ajutat cel din fața sa, intrându-i în joc.
„Vă… rog…, vă… rog”, s-a bâlbâit interlocutorul candriu.
„Am înțeles ! Domnișoară, consemnați că apelantul solicită admiterea căii de atac și punerea în libertate a inculpatului. E corect ce-am menționat ?” se arată curios judecătorul.
„Vă… rog…, vă… rog…”, conchide bețivul și se retrage împleticindu-se.
În dreptul clientului său se opintește bălăngănindu-se și, cu ultimele sforțări, îl liniștește:
„Gata, … s-a rezooooolvat !”
Un braț i se smulge din umăr și coboară dezordonat, completându-i gângăveala.
„Suspend ședința pentru o jumătate de oră !” poruncește magistratul, ascunzându-și un zâmbet amar.

*

Demult, prin anii ’80, în București. Vară. Zăpușeală. Nu se inventase vacanța judecătorească. Completul, format din doi bărbați, dintre care unul se apropia de pensie, părea cu gândul în altă parte. Poate la concediu. Procurorul de ședință, un tânăr ce va deveni după revoluție un cunoscut avocat și parlamentar, se pregătește să își înceapă pledoaria. La un moment dat, se oprește și rostește apăsat:
„Domnule Președinte și… nea Costică…”
Și fără să se sinchisească de puținii gură-cască, îi dă un ghiont bătrânului judecător, care trăgea aghioase chiar lângă el. Deh, în vremurile alea, procurorii și judecătorii stăteau unii lângă alții…

*

„Ați avut relații intime cu inculpatul ?” tună vocea judecătorului.
„Nu !” răspunde categoric partea vătămată.
Magistratul se foiește surprins, în rechizitoriu scria că femeia fusese violată, ce naiba se întâmplă?
Procurorul simte momentul de panică și ochește la fix:
„Dar ce fel de relații ați avut cu inculpatul?”
„Sexuale, domnule procuror!” îi lămurește aceasta și figura judecătorului se destinde dintr-odată.
„Cum adică?” își reia el interogatoriul.
„Păi am avut contract sexual cu inculpatul…”, intră în amănunte victima și publicul se zguduie de râs.
Tot ca la Savoy, odinioară…


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Din sala de judecată”

  • BREAKING Mafia avortonilor din Secția de Procurori a CSM s-au trezit din somn și a dat comunicat că ptr cazul de la Caracal trebuie ca Comisia de al Veneția ca să le “întărească” Justiția. Ăștia iau prafuri în timp ce își fac Comunicatele? și văzîndu-i atît de nevolnici, ne mai întrebăm de ce ar trebui să aducem procurori chinezi în Romania? Lista jegurilor #rezist care nu-s în stare să îndeplinească actul de Justiție pt cazul a două fete măcelărite și trag să-și scape idiotul #rezist de la Caracal, procuroru Cr. Popescu este- Nicolae Solomon (presedintele Sectiei), Cristian Ban;Florin Deac;-Codrut Olaru;-Tataian Toader.Plătim gras mulțime de trîntori în Justiție dar întrebarea e cîți sînt în cifre reale? Și întrebarea e ptr ce mai plătim un organism de onaniști justițiari precum această secție de procurori care n-au nici o treabă cu ideea de dreptate socială, ci au treabă doar cu ideea de gașcă. Dați-i afară din CSM, procurorii nu-s magistrați!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Marius Tucă Show. Ion Cristoiu: Când au venit democrații la putere ne-au arătat ei ce e aceea dictatură

Invitat în cadrul emisiunii Marius Tucă Show, joi, 7 noiembrie 2019, transmisă pe Mediafax

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi