Diversiunea Monstrul cu butoiul. Azi: Punerea la îndoială a versiunii oficiale e atacată ca un pericol de Stat

Vara lui 1990 a fost marcată de demonstrațiile de protest din București, între care s-a detașat Marșul Cămășilor albe. Ca Istoric al clipei, am urmărit aceste proteste, le-am sprijinit și comentat în publicațiile pe care le conduceam. Sînt convins acum că aceste proteste de stradă, ca și Piața Universității, de altfel, au fost singurele mișcări civice sincere, pure, fără implicarea Sistemului blestemat al Instituțiilor de forță din ultimii 15 ani de postdecembrism. De altfel, nu mă dau în lături să susțin că primii ani de postdecembrism au fost cei ai unei democrații autentice. Nu că regimul Iliescu ar fi garantat-o, ci pentru că acest regim era încă slab ca s-o controleze și mai ales nu știa cum pot fi folosite instituțiile democrației pentru instalarea unei democrații de fațadă. Presa, supusă concurenței autentice, era cu adevărat independentă. După 2005, s-au ivit și au înflorit Unitățile Militare din Presă ale Serviciilor secrete, prin preluarea finanțării pe față de moguli de către sergenții majori mesianici pe sub mînă.

Printre alte slogane strigate la demonstrațiile de protest din 1990 s-a numărat și cel care viza Adevărul despre evenimentele din decembrie 1990. Va rămîne în Istoria României sloganul 16-22/ Noi am tras în noi! Opinia publică punea deja la îndoială versiunea FSN-istă despre răsturnarea lui Ceaușescu și despre Teroriști. Se adîncea tot mai mult în opinia publică suspiciunea că așa-zisa Revoluție fusese o lovitură de stat pusă la cale de Moscova pentru a înlocui regimul Ceaușescu, regim comunist dictatorial, considerat învechit, cu un regim comunist liberal, perestroikist, gîndit de Gorbaciov ca o formulă de salvare a comunismului. Aflarea Adevărului despre evenimentele din decembrie 1989 era văzută de presa cu adevărat independentă, de societatea civilă care nu fusese acaparată de ONG-uri controlate de Sistem, drept principal mijloc de luptă împotriva Puterii întruchipate de FSN-ul lui Ion Iliescu. Azi, prin trimiterea în instanță a Dosarului Revoluției din decembrie 1989, avem confirmarea oficială a suspiciunilor din opinia publică a anului 1990. Și anume că versiunea oficială asupra evenimentelor era o minciună sfruntată. N-a fost nici o Revoluție, cum susținea regimul Iliescu. A fost o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova. N-a fost nici un terorist. A fost o diversiune sîngeroasă pentru rămînerea la putere a echipei gorbacioviste de la București.

La vremea respectivă – nu mai trebuie să mai amintesc – m-am aflat în prima linie a bătăliei pentru aflarea Adevărului despre evenimentele din decembrie 1989. În Piața Universității, la care mergeam seară de seară, un orator de la Balcon a semnalat articolele mele în care puneam la îndoială versiunea oficială despre evenimente. Oratorul n-o făcuse întîmplător. Punerea la îndoială a versiunii oficiale despre evenimentele din decembrie a fost una dintre temele de esență ale manifestării rămase în istorie sub numele de Piața Universității. Pe un ecran atîrnat pe peretele Arhitecturii s-au proiectat casete video în premieră despre decembrie 1989, între care s-a detașat cea care surprindea comedia formării FSN dintr-o sală a CC în după amiaza lui 22 decembrie 1989.

România se confruntă în ultimele două săptămîni cu un efort uriaș al Autorităților de a ascunde Adevărul despre Cazul Caracal. Așa cum am semnalat și în emisiuni TV, acest efort, în multe locuri strident, e egalat doar de cel al Puterii FSN-iste din anul 1990 de a ascunde Adevărul despre lovitura de stat din decembrie 1989. S-ar putea scrie deja o carte despre uriașa manipulare prin care din ordine venite chiar din afară se încearcă a ne convinge că Gheorghe Dincă e un Monstru singuratic, un criminal în serie care, după ce a incinerat nu una, nu două fete, ci 20, dacă nu chiar mai multe se joacă cu anchetatorii. Iar anchetatorii, deși în număr de 217, deși cheltuind fonduri uriașe pentru anchetă, ba chiar, fiind vorba de DIICOT, deși lăsînd baltă crima organizată și terorismul, sînt jucați pe degete de Monstrul de la Caracal.

În sprijinul suspiciunii că ne aflăm în fața unei uriașe diversiuni menite a ascunde adevărul și a manipula opinia publică astfel încît să nu încolțească și să se dezvolte o altă pistă decît cea a Monstrului s-au adus și continuă să se aducă sute de argumente. Duminică seara, la emisiunea în direct a Violetei Romanescu de la România tv, împreună cu moderatoarea și cei doi reporteri de la Caracal, Ion Spânu de la Cotidianul și Cătălin Grădinaru, de la România tv, am supus opiniei publice mai multe întrebări fără răspuns provocate de versiunea oficială asupra Cazului. Printre acestea s-a numărat și cea despre Refuzul lui Mihai Fifor, ministrul interimar la Interne, de a desecretiza Raportul lui Constantin Pistol, comisar de Poliție, şeful Biroului Investigaţii Criminale din Poliția Caracal, în care acesta redă conținutul convorbirii sale de 16 minute cu Alexandra. Desecretizarea e crucială, ca să nu mai spun că ar trebui să avem înregistrarea audio a convorbirii, și din suspiciunea că polițistul a pus de la el. E mai mult decît curios că fetei i se atribuie informația despre Gheorghe Dincă plecat la Farmacie ca să-i ia alifie pentru rănile de la mîini. E un amănunt care, dacă se dovedește a fi real, răstoarnă ipoteza unei luări cu forța, iar dacă se dovedește fals, dovedește că ditamai comisarul de Poliție, a pus de la el în calitate de complice al lui Gheorghe Dincă, pentru a o compromite pe Alexandra. Despre lungul șir de aberații din anchetă, din comunicarea oficială și în general din atitudinea autorităților am scris și voi scrie. Nu pentru că m-ar interesa crima în sine, ci pentru că mă interesează în ce măsură într-o democrație autoritățile au pus la cale o uriașă tragere pe sfoară a cetățenilor și în loc să descopere Adevărul cheltuie bani, timp și inteligență pentru a-l ascunde. E de datoria jurnalistului cinstit să pună la îndoială versiunile oficiale asupra unui caz. Din simplul motiv că Presa independentă tocmai de asta există în democrație. Ca să contrabalanseze încercarea altor puteri ale statului de a ascunde adevărul prin manipularea opiniei publice.

Argumentelor de pînă acum în sprijinul suspiciuni că ne aflăm în fața unei afaceri supuse așa-zisei Rațiuni de stat le-aș adăuga unul mai puțin invocat:
Atacarea sălbatică a celor care pun la îndoială versiunea oficială, dublată de susținerea necondiționată, fără nici un argument, a versiunii oficiale.
Fac asta lideri de opinie, lideri politici, instituții de presă.
Ca și în cazul apărării abuzurilor DNA, apărarea crîncenă a versiunii oficiale pute de la un kilometru a intrăre în dispozitiv de luptă.

Teza oficială nu-i crezută de nimeni în România.
Ca lider de opinie, ca lider politic, a o susține e sinucidere curată.
De ce țin neapărat unii să se sinucidă politic? !

Atacarea sălbatică a celor care pun la îndoială versiunea oficială am mai întîlnit-o atît în cazul Revoluției din decembrie, cît și în cel al Răpirii jurnaliștilor. În ambele cazuri nu era nici un motiv ca suspicioșii să fie atacați violent. În definitiv, cei care puneau sub semnul îndoielii versiunea oficială nu făceau nici un rău. Dacă aveau dreptate, făceau un lucru bun. Dacă băteau cîmpii, riscau discreditarea din partea opiniei publice. Pentru a-i ataca sălbatic însemna că pozițiile lor sînt periculoase pentru autorii Diversiunii. La fel se întîmplă și în cazul Caracal. Mă număr printre cei care pun la îndoială versiunea oficială și care cer ca să se descopere Adevărul. În cazurile Revoluției și Răpirii jurnaliștilor am fost țintă vie a atacurilor. Acum văd că nu se mai întîmplă cu mine așa ceva.
Deocamdată.

Se întîmplă asta cu Alexandru Cumpănașu. Repet ce am mai scris. Indiferent de motivele campaniei sale, Alexandru Cumpănașu a contribuit crucial la spargerea zidului securistic de secretomanie ridicat de autorități în jurul Cazului și demontarea intoxicărilor prin Unitățile militare din presă.

Ca și în cazul Revoluției și al Răpiriri ziariștilor campania de discreditarea a lui Alexandru Cumpănașu și de minimalizare a jurnaliștilor care au îndoieli acuzîndu-i de teoria conspirației, de neîncredere în instituțiile statului (care sta, care instituții?!) pute groaznic. În definitiv ce fac cei care pun la îndoială versiunea oficială. Potrivit celor care-i atacă bat cîmpii. Eu nu cred că bat cîmpii. Și dacă ar bate cîmpii care-i problema? În definitiv, dacă versiunea oficială e adevărată, ca în orice stat de drept anchetatorii își văd de treburile lor rîzînd pe rupte de cei care bat cîmpii. Atacarea sălbatică sugerează, ca și în cazul Revoluției și al Răpirii Jurnaliștilor, că punerea la îndoială a versiunii oficiale e tratată ca un pericol de Stat.

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Diversiunea Monstrul cu butoiul. Azi: Punerea la îndoială a versiunii oficiale e atacată ca un pericol de Stat”

  • Alte filmări din Craiova cu individul nu s-au mai găsit?
    În complexul comercial Bănie din Craiova sunt camere video.

  • Ancheta bate pasul “pi loc”, fiindcă așa trebuie, urmând că, abia după vizita lui Klaus in USA să se pună in aplicare “INDICAȚIILE” primite, de la licuriciul cel mare ❗(hai, că și … rimează)
    Până atunci, totul nu va fi decât … APĂ DE PLOAIE, sau … PRAF IN OCHI ❗

  • Basescu e cel mai important critic al lui Cumpanasu. Basescu ne cere sa avem incredere in institutiile statului si in versiunea oficială pentru ca

    1 la Caracal lucrează “cei mai buni procurori” si “cel mai bun criminalist” cu zero omoruri nedescoperite.

    2 Basescu apara toate institutiile statului si versiunea oficiala a acestora

    ☔ e exact ce putem astepta de la un fost presedinte, care stie si alte lucruri pe langa versiunea oficială, dar care sustine versiunea oficială, una care retine unele elemente esentiale si care omite elemente si mai importante pentru aflarea adevarului

    ?Aici intervine Cumpanasu, care stie si transmite exact ce vrea familia Alexandrei: sa se afle Complicii lui Dincă. Nu vrea săpături in curtea lui. Cumpanasu spune ca E imposibil ca un individ fie si dereglat la cap sa vada ca victima sa a sunat la 112 si apoi sa se apuce sa ii dea foc stiind ca poate veni Politia in orice moment.

    Cel mai plauzibil e ca Alexandra a fost scoasa din casa lui Dincă imediat după ce acesta a descoperit ca a fost sunat 112.

  • “Punerea la îndoială a versiunii oficiale e atacată ca un pericol de Stat”
    Pe buna dreptate : e pus in pericol statul de drept colonial .

  • Domnule Cristoiu, sunt Madalina Baroncea candidat independent la Prezidentiale. Va sustin in punerea la indoiala a versiunii oficiale dar eu nu am acces la mass media, pentru ca nu am pe nimeni in spate ca politician. Daca dati pe Google numele meu, imi gasiti blogul. Am nevoie sa ies in presa.

  • Versiunea oficiala nu cumva era plecarea voluntara a copilului?
    Traducerea mesajului imi pare ca ar suna cam asa:
    Dormiti linistiti romani, pana cand copiii vostri vor fi luati in colimator, nu comentati. Si votati vanzatorii de copii in continuare, caci inca “e nevoie sa moara oameni”. Altfel, se supara statul cel de drepti.
    Acelasi stat de drepti care a reactionat la tragedie facandu-si poze cu o copila de varsta similara, imbratisandu-i burdihanul… o fi vreun mesaj de “buna purtare” transmis adevaratilor autori, cei de neatins, din partea lacheilor.

  • De exemplu problema vizelor este evident o ”gogoașe” electorală a lui Iohannis, mai ales în condițiile unui președinte american care are în fruntea politicii restrângerea imigrației și înăsprirea politicii de vize. Bașca scandalul mafioților din Craiova care traficau persoane peste granița SUA – Mexic, atât de ”dragă” lui Trump! Așa că Iohannis ar trebui să învețe principiul „Minte-mă frumos.
    Concluzie dupa vizionarea filmului: “Doi idioti”

  • adevarul despre caracal nu se va afla niciodata,cred,nimeni nu are interes in aflarea adevarului.

  • iohannis se duce sa ia ordine de la trump pentru ca trump vrea un razboi cu Iranul si vrea o baza de operatiuni in zona,iar nici o tara nu vrea sa gazduiasca o astfel de operatiune, Iohannis va primi probabil ordinul ca Romania sa fie principala baza de lansare de operatiuni pentru un eventual razboi SUA Iran.

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: