Vladimir Putin, în interviul acordat lui Tucker Carlson: ”Invadarea unei ţări NATO este un scenariu exclus”

Doar „restaurantul CFR din Gara de Nord” rămîne deschis toată noaptea

Nefasta influență a criticii. În 1963, după Moromeții, și după o lungă tăcere, Marin Preda iese pe piață cu un roman despre oraș, Risipitorii, încercînd să-l concureze pe Camil Petrescu, maestrul prozei urbane. A fost un dezastru. Memoria lui Marin Preda, ca a oricărui mare scriitor, memoria sentimentală, desigur, s-a format, precum zăcămîntul de cărbune în adîncuri, în anii copilăriei. Scriitorului îi lipsește memoria sentimentală a orașului.

În 1973, sub semnul lecturilor hulpave, am citit Risipitorii.
Rezultatul a fost această însemnare dintr-un Caiet:

„Făcînd o glumă, aş spune că însuşi autorul, asemenea personajelor, îşi risipeşte talentul. Dincolo de un asemenea joc de cuvinte, demn să înnobileze redactorii de jurnale, rămîne adevărul asupra cărţii lui Marin Preda: o risipire a forţelor creatoare, trădată de compoziţia sfîrtecată în bucăţi, de personajele scoase din scenă înaintea împlinirii artisticeşti, de moromețizarea lumii urbane. Cartea e rodul unui sindrom comun multor scriitori români: sensibilitatea la critică. Scriitorul român, în ciuda săgeţilor aruncate în tabăra criticii, e de o susceptibilitatea cumplită la vocile acestei meserii dispreţuite de el public, dar admirate în taină. Paradoxal, influenţa criticii se face prin reacţie: scriitorul se îndîrjeşte să demonstreze cît de neavenite sînt observaţiile criticii. Ca în cazul lui Marin Preda, despre care criticii au zis, da, e mare în descrierea universului rural, dar nu se pricepe la universul urban. Adevărata proză e cea despre oraș, nu despre sat, despre intelectuali, nu despre rurali. Şi, o altă precizare: cei mai sensibili sînt marii scriitori. Aici, relaţia critic-scriitor se umple de semnificaţii comice. Scriitorul a atins deja situaţia în care, răsfoind studiul critic, caută numai adjectivul «genial». Criticul, strivit de această glorie, de însemnătatea creaţiei în raport cu analiza îşi sofistichează strîmbăturile din nas. Da, zice el, Marin Preda a dat un roman al ţăranilor, dar se dovedeşte mai slab în abordarea lumii orăşeneşti. Şi Marin Preda vede aici, dintr-o străfulgerare, intenţii ofensatoare: adică el, Marin Preda, ar fi incapabil să iasă din ţărăniile lui?! Şi drept consecinţă, scrie un roman despre oraş, care poartă numele «Risipitorii».
Un dezastru.”

*

Din ziare. Universul, 18 februarie 1941:

„Circulaţia pe străzi este permisă pînă la ora 12 noaptea.
Toate spectacolele precum şi localurile publice se vor închide la ora 23

Comandamentul militar al Capitalei a dat următoarea ordonanţă Nr. 10:
Noi, general de divizie C. Niculescu, comandantul militar al Capitalei.

Avînd în vedere decretul lege Nr. 856 din 11 Februarie 1938, prin care se instituie starea de asediu pe tot cuprinsul ţării.
Avînd în vedere interesul menţinerei ordinei publice, siguranţei statului şi prevenirei dezordinelor,

ORDONĂM

Art. 1. – Toate spectacolele, precum și localurile publice se închid la ora 23, cu excepția restaurantului CFR din Gara de Nord, care va rămîne deschis toată noaptea, dar numai la dispoziţia publicului călător.
Art. 2. . – Circulaţia autobuzelor, tramvaielor, taxiurilor şi tuturor vehiculelor particulare este admisă pînă la ora 24, afară de taxiurile care deservesc Gara de Nord după normele stabilite de Prefectura Poliţiei Capitalei.
Art. 3. – Circulaţia pietonilor este permisă pînă la ora 24 şi aceasta numai în grupuri de maximum trei persoane, nefiind permisă staţionarea.
Art. 4. –Călcarea dispozițiilor din prezenta ordonanță se pedepseşte cu închisoare corecțională de la o lună la 2 ani, pronunţîndu-se si pedepsele complimentare prevăzute de art. 25 din codul penal.
Art. 5. – Constatarea acestor infracţiuni este dată în seama tuturor organelor poliţieneşti, militare şi ordinare, care vor dispune arestarea şi înaintarea infractorilor la Tribunalul Militar.
Art. 6. – Toate dispoziţiunile prevăzute prin ordonanța No. 9 din 25 Ianuarie 1941, precum şi din ordonanțele anterioare, cari nu contravin dispoziţiunilor acesteia, rămîn în vigoare.
Art. 7. – Prezenta ordonanţă se va afişa pe străzi, în localuri, instituțiuni publice şi particulare, intrînd în vigoare de la data afişării.

Dată la Comandamentul militar al Capitalei în Bucureşti, astăzi 15 Februarie 1941.
Comandantul militar al Capitalei, General de divizie, C. NICOLESCU
Prim procuror militar, Lt.-col. magistrat T. TOMIȚĂ”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *