Astăzi, de la ora 17.00, ÎN DIRECT la cristoiuTv și pe cristoiublog, un nou dialog cu H. D. Hartmann despre alegerile prezidențiale din S.U.A.

Tot astăzi, după conferința de la ora 18.00, a președintelui Iohannis, Ion Cristoiu va comenta ÎN DIRECT la cristoiuTv și pe cristoiublog, declarațiile acestuia

Domnul Clemens și cometa Halley

Revin din pragul ușii cu ceașca de cafea răcită de atâta plimbat prin odaie. Mă duceam spre bucătărie, dar acum simt nevoia să stau locului și să ascult. Îl privesc cum răsfoiește ziarul și la răstimpuri pufăie. Fără să mă privească îmi spune: Cele două zile mai importante din viața ta sunt ziua în care te naști și ziua în care afli de ce.*

Atunci, în nouă sute zece, când „oficial” a trebuit să plec, bunicul tău, Cezar, avea zece ani. Aș fi putut să-l cunosc, să-i spun câte ceva de pe-aici de prin Missouri, Nevada sau Connecticut și măiculiță, câte ar fi avut de ținut minte! Iar mai târziu, nu doar ca bunic, dar mai ales ca învățător, avea ce să povestească clasei în orele de recreație.
– Așa-i. Câtă dreptate aveți, domnule Clemens!

La cei 185 de ani pe care îi poartă cu nonșalanță, domnul Samuel Langhorne Clemens e neschimbat. Aceeași ochi jucăuși încadrați de sprâncene răzvrătite, în ton cu mustața stufoasă, albă, ca și învolburata sa frizură.
– Cum ai intrat? Ai vorbit cu Olivia? Dacă știi pe unde e Olivia în clipa asta, spune-i că o rog să-mi mai pună la fiert un ibric. Apoi, abia șoptit spune: Mai vreau un ceai.
– N-am văzut-o pe doamna dumneavoastră. Îmi pare rău. Dar pot eu să pun apa la fiert.
– Oh nu, mulțumesc. Olivia nu mai e, Jean, Suzy nu mai sunt… băiețelul, nu. Deci, vrei să-mi faci un ceai? O cafea era și mai bună. Dar cu apă din asta cu miros de țeavă cum e pe la voi nu vreau. Stric bunătate de ceai. Nu ține. Oricum, m-am lămurit cum stăm. Tu nu ești acum în Redding, eu nu sunt acum în Valahia. Suntem undeva între lumi, pe un coridor cu un singur sens. Și pe aici, în clipa asta, toți oamenii care trec sunt mascați bieții de ei ca la un carnaval stupid. Nu-mi dau seama dacă sunt veseli sau triști. Știu. Eu ar trebui să mă declar fericit. Deși…cum să-ți spun…eram mare fumător – trabuc, pipă- ce mai, înrăit! M-au avertizat: domnule Clemens ești cardiac, ai grijă, cruță-te. Eu să mă cruț? Eu fumam dinainte să fiu pilot pe Mississippi. Știu, de aici mi s-a tras „plecarea oficială”. Sunt, totuși, încântat că am plecat din cauza unui atac de cord și nu altfel. Nu, eu n-am apucat gripa spaniolă, aia urâtă din nouă sute opșpe. Dar hai să-ți spun ceva interesant. M-am născut la două săptămâni după venirea cometei Halley, la treizeci noiembrie 1835. Urma să mai vină cometa tocmai în 1910. Și ce să vezi? A venit! Și-atunci, eu a trebuit să dispar. Și, culmea coincidenței, aceeași cometă Halley a apărut în 1986 când a plecat „oficial” și bunicul tău, da, bunicul Cezar, pe care cred că aș fi putut să-l întâlnesc. Era ce-i drept doar un copilandru de zece ani, dar sigur m-ar fi ținut minte.

Acum, gata cu pălăvrăgeala despre ce ar fi fost și cum ar fi fostdacă ar fi fost. Ce voiam să-ți spun se referă la un fapt revoltător. Aflu că vor să scoată din școli orice discuții cu elevii despre o carte a mea. Cum adică, Huckleberry Finn e o carte rasistă? În ciuda controversei, nu se poate ignora importanța cărții. Potrivit lui Hemingway, toată literatura americană provine din Aventurile lui Huckleberry Finn; el a scris la un moment dat: „Nu a fost nimic înainte. Nu a mai fost nimic la fel de bun de atunci”. Nu eu am spus asta, Hemingway a spus-o.
– Da, așa este. De fapt, a spus așa: „Toată literatura americană modernă provine dintr-o carte a lui Mark Twain numită Huckleberry Finn. Scrierea americană vine din asta. Nu era nimic înainte. De atunci nu a mai fost nimic la fel de bun”. Hemingway, Ernest. Avea mare admirație pentru dumneavoastră.

Samuel Langhorne Clemens își aprinde alt trabuc și continuă.
– Bun scriitor Hemingway! Nu caută cuvinte alese, vorbește. Și îi vorbește mai ales celui care știe să asculte. Abia atunci cititorul îi aude râsul, plânsul, urletul, șoapta.
Bătrânul și marea!
– Da. Mă bucur să aud că spui asta. Nu e doar o simplă carte, ci o mărturisire. „Omul nu este făcut pentru înfrângere” și „Un om poate fi distrus, dar nu învins” – am citat din cartea lui Ernest. Ce mult aș fi vrut să putem să vorbim pe îndelete despre toate acestea dragă doamnă. Ah! Cometa Halley a venit „prea la timp”! În fine, spun prostii. Așa a fost să fie. Toate au vremea lor. Revenind la Ernest – mare prostie a făcut să-și ia zilele cu propria pușcă de vânătoare. Și eu am avut ani și ani de depresie, dar nu am recurs la așa ceva.

Tăcere. Se aude doar motorul silențios al liftului chemat la etajul opt. Suntem amândoi, și eu și domnul Clemens, fiecare în tăcerea lui. Mă trezesc vorbind – știți, bunica Valeri era cu doi ani mai în vârstă decât Ernest Hemingway, iar bunica Anastasia era născută ca și dânsul, tot în 1899.
– Păi da, e firesc. Suntem din perioade apropiate – eu, bunicii tăi, Ernest, care avea cincisprezece ani când a apărut prima ediție a lui Huckleberry Finn în Anglia.
– În 1884 în Anglia și în 1885 în America.
– Exact! De unde știi?
– Scrie în Wikipedia.
– Ce-i asta?
– O pagină cu date, o enciclopedie generală, disponibilă pe Internet în mai multe limbi, având conținut ce poate fi utilizat liber și dezvoltat de oricine.
– Și de ce nu se numește simplu – enciclopedie? De ce-i spune Wikipedia?
– Fiindcă denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki” de a edita pagini de web în colaborare, o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material. În limba hawaiiană wiki wiki, scris și wiki-wiki, înseamnă „iute-iute”.
– Ha! Incredibil cum totul se leagă! Ascultă aici ce scriam din Hawaii 1866, când aveam doar 31 de ani.

Cele 25 de scrisori ale mele din Insulele Sandwich, fuseseră scrise în misiunea pentru Sacramento Union. Sunt încă proaspete și amuzante după aproape un secol și jumătate! Lumea spune azi că aceste scrisori sunt un fel de „prevestire a geniului” și cele mai bună scrieri de călătorie despre Hawaii, care s-au citit vreodată.


„O bună parte din Honolulu s-a dovedit a întâmpina vaporul”, scria Twain. „Era duminică dimineață, cam la ora bisericii, muzica a șase clopote diferite ale bisericii, și-a trimis tonurile blânde peste tot în larg, peste dealuri și văi”.

(Va urma)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii