Drumul trece printre dealuri line, cu greu desluşibile, livezi bătrîne, împiestriţate de pomi scoşi din uz, case din chirpici, ale căror garduri s-au prăbuşit într-o rînă, renunţînd să mai apere ogrăzile, sate transformate peste noapte în orăşele, fără nici un temei în realitate, doar în acte, cu tipicele blocuri din centru, cîteva, mereu neterminate, dezvăluind trecătorilor, prin rufele de pe frînghiile întinse în balcon, ce fel de fel de chiloţi poartă stăpîna casei şi cît de peticit e stăpînul, reclame depăşite de împrejurări, surprinse în flagrant delict de erori gramaticale.
Pe malul fluviului, la bac, o Salvare aşteaptă să ia, adusă de pe malul celălalt, o femei care stă să nască.
Peste apa leneşă a fluviului se văd păduri cu arbori rari şi aşezaţi la casa lor.
Vine apoi o localitate măruntă ca proporţii, extrem de importantă însă, pentru că de aici pleacă spre Deltă drumurile pe apă.
Bărci scoase la vînzare, în care scop au fost convocate anunţuri scrise stîngaci pe cartoane rupte din baxuri de ţigări, măgăruşi ce nu lasă impresia că sînt catîri la caracter, anunţuri gen Bed and Breakfast sau Avem momeală vie!
O bancă pe care scrie Agrement Cazare 25 euro, arată cu botul spre un motel de peste drum, alcătuit din scînduri.
Un mic port e ultima aşezare omenască dinaintea Bărăganului dobrogean. Pe apă, ambarcaţiuni stînd umăr la umăr înghesuite, pentru că n-au loc. Pe mal, maşini Dacia cu portbagajele deschise, în care umblă cu mîinile bărbaţi în bermude şi dame în sandale. Doi inşi beau bere la botul calului, singuri, de altfel, pe terasa ce se luptă din greu să supravieţuiască verii fără clienţi.
La capătul unei şosele devastate de spărturi adînci în asfalt, intrăm pe porţile larg deschise în pensiunea Taxi nav.
Chiar aşa scrie: Taxi nav, pensiune 5 stele.
Un aşezămînt pentru turiştii străini într-o pustietate ce face bine la nervi. Camere moderne, dotate cu televizor şi internet, cu ferestrele dînd în curtea aranjată astfel încît să-l aducă pe turist în secolul al XIX-lea: cuptoare de copt pîine, un balansoar, trei cîini ţinuţi în lanţ, dintre care unul cu probleme medicale, un balansoar lîngă păpuriş.
Din Deltă vin turişti care se străduiesc să ne convingă că au fost la pescuit.
Un comentariu pentru articolul „Drum la Mahmudia”