Duminică seara, la Aleph News un interviu cu Ion Popa despre cartea sa de excepție: „Noaptea dreptății românești. 2005-2020”

Duminică, 7 februarie 2021, de la ora 20 la 21 pe Aleph News, invitatul meu în emisiunea Interviurile lui Cristoiu e Ion Popa.
Cine e Ion Popa?
Ne răspunde tradiționalul CV, din care citez:

„Judecător stagiar, definitiv, judecătorie/tribunal/curte de apel 1.02.1989 – 1 octombrie 2018, perioadă în care a îndeplinit și funcțiile de vicepreședinte, președinte de instanță; inspector general judecătoresc în cadrul Inspecției Generale din Ministerul Justiției; director Direcția Organizare Judiciară, resurse umane și statistică judiciară din Ministerul Justiției; secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii.

Doctor în științe juridice din anul 2007.
Coordonator de grupuri de lucru înființate la nivelul Ministerul Justiției pentru proiecte de legi privind reforma în justiție, validate de Parlamentul României în anul 2004: Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, Legea nr. 304/2004 privind organizare judiciară și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, legi ce au constituit baza legislativă de închidere a capitolului 24 – justiție și afaceri interne de preaderare la Uniunea Europeană.

A fost reprezentantul României în Comisia Europeană de Eficientizare a Justiției (C.E.P.E.J.), raportor al acestei Comisii pentru întregul sistem judiciar din România în perioada 2003-2005, precum și membru al grupurilor de lucru de la nivelul acestei comisii, coautor în această calitate a lucrării «Evaluarea sistemelor judiciare din Europa», publicată în anul 2005 la Haga.

Autor/coautor/coordonator a numeroase lucrări de specialitate juridică: «Tratat privind profesia de magistrat în România», «Consiliul Superior al Magistraturii din România – de la succes instituțional la eșec funcțional», «Studiul privind revizuirea Constituției României în domeniul justiției», «Cercetarea averii. Teorie și jurisprudență», «Călăuza juristului».

Redactor a peste zece mii de hotărîri judecătorești, zeci/sute de articole, studii, note de fundamentare proiecte de legi, hotărîri de guvern, hotărîri ale plenului și secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, regulamente, ordine de ministru etc., în perioada 1990-2018.

Membru, din anul 2011, al Academiei Central Europene pentru Științe, Litere și Arte (A.C.E.S.L.A.), cu sediul social la Universitatea Sorbona, Paris.”

Din cîte se vede, Ion Popa are o experiență de excepție în domeniul Justiției noastre, nu numai prin activitatea îndelungată în domeniu – din februarie 1989 pînă în ianuarie 2019 – 30 de ani numărați – dar și prin multiplele planuri ale activității.

A trecut prin toate etapele carierei de magistrat, de la judecător stagiar pînă la președinte de instanță, a fost director în ministerul Justiției, cunoaște, așadar, pe dinăuntru instituția responsabilă cu managementul Justiției, a lucrat la Legile Justiției din 2004, a scris numeroase cărți de specialitate.

Fie și această experiență reprezenta pentru mine garanția unui dialog deosebit despre Justiția română din ultimii ani, domeniul care a stîrnit și care mai stîrnește controverse, domeniul care pare a fi singurul de interes pentru Marile Puteri, pentru Comisia Europeană.

Eu însă nu doar pentru această ipostază l-am invitat la un interviu de destin în cadrul emisiunii de la Aleph News.
L-am invitat și pentru că Ion Popa e autorul unei cărți de excepție, una dintre acele cărți despre care poți spune că e crucială pentru înțelegerea unui destin – al Justiției românești în special – și pentru deslușirea unui destin mult mai larg, cel al României în postdecembrism în general:
Noaptea dreptății românești. 2005-2020, apărută la editura Universul Juridic în 2020.

Ion Popa – Noaptea dreptatii romanesti

Din cîte se știe, înainte de 1989, am publicat în serial lucrarea Istoria literaturii proletcultiste, însumînd peste o mie de pagini. Din cauza cenzurii cartea n-a putut să apară editorial. După 1989, m-a bătut gîndul s-o public și chiar m-am apucat s-o transcriu la calculator, dar de fiecare dată am lăsat-o baltă, luat cu alte proiecte. Această neputință a mea de a duce la bun sfîrșit un proiect m-a făcut, în paranteză fie spus, să-mi lipesc pe peretele biroului, ca principiu de îndrumare în viață, o vorbă a lui Genghis-Han:

„Lucru bun e doar lucru isprăvit”.

Noutatea adusă de întreprinderea mea de uriaș succes la vremea publicării în serial trimite la felul în care fusese abordată pînă la mine perioada proletcultistă de după 23 august 1944.
Poezia, proza, dramaturgia, critica și istoria literară din vremea respectivă erau ironizate, satirizate sau condamnate.
Într-un cuvînt, erau luate în derîdere.

Cartea mea aducea o perspectivă surprinzătoare dacă nu chiar șocantă:
Le lua în serios.

Și pe parcursul a peste o mie de pagini am demonstrat că tot ceea ce ne amuza la depărtare de decenii de stalinism era rezultatul unui mecanism bine pus la punct, fundamentat pe un sistem de concepte – realismul socialist, realismul critic, mlădițele viitorului, ura pe care trebuia s-o stîrnească dușmanul de clasă, coborîrea artistului din turnul de fildeș, absența perspectivei, naturalism, dar mai ales pe o rețea de practici nocive: monopolul principialității, etichetarea politică, îndrumarea literaturii prin norme.

Între 2005 și 2020, cu deosebire în 2015, România a fost spațiul unor incredibile abuzuri ale Binomului SRI-DNA, al unor de neimaginat încălcări ale drepturilor omului în numele luptei împotriva corupției.

Acum, cînd în materie de Justiție am putea vorbi de o anume liberalizare, ceva asemănător perioadei de destalinizare prin care a trecut întreg lagărul socialist, realități precum penali, arestare preventivă, corupți, culoar judiciar, protocoale, binom, cătușe sînt abordate în pamflete, satire, texte revoltate, într-un cuvînt, în planul atitudinii.

Cartea lui Ion Popa Noaptea dreptății românești. 2005-2020 ne propune o perspectivă surprinzătoare:
Cea de realitate produsă de un mecanism, de un sistem bine pus la punct, în care intrau Președintele, Serviciile Secrete, Procurorii, presa militarizată, postacii, ONG-urile, rețelele de socializare, grupările de presiune stradală, organizațiile profesionale ale magistraților.
Un mecanism bine uns, fără fisură prin care o democrație pretins europeană a fost practic o dictatură exercitată prin intermediul Justiției penale.

Interviul care va fi difuzat duminică seara – avînd ca punct de plecarea cartea Noaptea dreptății românești – adîncește impresia pe care ți-o degajă cartea:
Totul a fost gîndit pînă la ultimul amănunt pentru implementarea proiectului pilot, de folosire a Justiției, înfățișate ca independente, în scopuri politice precise.

De la modificarea din 2005, a Legilor Justiției din 2004, legi care au fost condiția admiterii noastre în UE, pînă la promovarea ca procurori DNA a unor personaje lipsite de profesionalism și caracter, aflate la început de carieră, aduse de Codruța Kovesi la București, binecuvîntate cu lux și putere, dar îngrozite tot timpul că – doar detașate fiind – ar putea fi azvîrlite înapoi în mediocritatea Parchetelor din provincie.

Sîntem la începutul lui 2021.
I-am spus lui Ion Popa, în interviu, că în afara țării, în cancelariile Marilor Puteri, a fost deja desemnat viitorul președinte al României, cel care va fi ales în 2024. N-am nici o îndoială că o serie de manevre stupefiante în genul cel prin care bietul primar de Sibiu s-a trezit peste noapte prim vicepreședintele PNL vor începe în curînd, dacă n-au început deja.

Aserțiunea mea avea ca punct de plecare o observație ascuțită a lui Ion Popa, una din numeroasele care fac din această carte un prilej de lectură seducătoare:
Președintele României e singurul care contează pentru Puterile Garante.
Asta deoarece – așa cum se vede și din comportamentul lui Klaus Iohannis – președintele României are în realitate puterile unui monarh absolut.