Se pare că responsabilitatea celor care au coordonat ministerul educației a fost mai mare decât și-au închipuit ei. După 1990, s-au încercat tot felul de reforme, din care nu putem aprecia una singură, benefică. Cei mai buni dintre elevi sunt selectați de universitățile din afară, cei mai buni dintre profesori sunt invitați să predea afară, cercetarea primește finanțare cu zero în față, multe dintre institutele de cercetare au dispărut, iar ministrul actual, probabil un alt trecător prin acea instituție, se ocupă cu tăiatul hârtiilor. Faptul că în echipa ministrului este consilier (chiar dacă pentru o scurtă perioadă) un fost șef SIE cred că este o știre mai mare decât numirea ministrului în sine. În plus, ne arată cât de mult am decăzut și ce fel de oameni a promovat Traian Petrov.
Azi putem observa că după 1990 toate valorile naționale au fost criticate, s-au pus sub semnul întrebării realizările lor. Prin marginalizarea istoriei în școli, fără o cultură temeinică, în lipsă de cunoștințe, mulți au crezut că Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iorga sau Titulescu nu au fost români neaoși sau au fost oamenii unora sau altora. În anii 1950, istoria a fost rescrisă în așa fel încât să reiasă că doar rușii au fost cei care ne-au ajutat în comparație cu occidentul. Azi se predă istoria României în context european. Faptul că avem zeci de modele de la care ne-am putea inspira nu reprezintă nimic pentru clasa noastră politică, superficială.
De unde ar putea ști aceștia? Oare au citit ceva despre Spiru Haret sau Constantin Angelescu? Astfel, în locul unor lideri, am pus zâmbitori la cârma ministerului. Ministrul este mult mai preocupat să fie pe Facebook sau în mass-media decât de a sta la birou pentru a munci. Un om care este absorbit în propria muncă nu se preocupă de imagine, ci de ceea ce contează și anume eficiența și progresul ministerului. De imaginea sa se pot ocupa alții, care, oricum, sunt plătiți pentru asta. Dar când ești un simplu profesor din preuniversitar și ai tupeul de a sta pe acel scaun este greu să-ți creioneze cineva o imagine pozitivă.
În funcție de interesul politic, se modifică și Legea Educației. La sfârșit de an, la dorința directorului SRI și a ministrului educației, absolvenții Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” vor fi trecuți la secret. Pentru a nu mai fi prinși cu licențe, dizertații sau doctorate plagiate, dar pentru a putea să continue „să se deștepte”, prin această OUG (de unde urgența?) s-a emis modificarea, în scopul de a-i proteja pe sărmanii absolvenți, „huliți” de presa care-i face celebri, atât pe ei, cât și instituția. Cazul fostului ministru al finanțelor, Teodorovici, care a declarat în direct că i-a fost livrată diploma fără a merge la cursuri, ne arată nouă, celor muritori, că educația este doar o nălucire coordonată de politicieni mediocri.
Pentru a înțelege de ce nu se mai păstrează nici aparențele în privința Educației, am mers la sursă. Să aflăm cine este ministrul, cu ce echipă lucrează și care au fost rezultatele acestora de-a lungul timpului. Că poate rezultatele i-au recomandat să ajungă să coordoneze un minister atât de complex, amorțit de ani buni în reformele tautologice ale fiecărui ministru.
Nu este exclus ca „succesul” actualului ministru să i se datoreze soțului ei. Adrian Anisie este prieten sau colaborator pe alte coordonate cu Alexandru Cumpănașu. Așa a fost cooptat în Coaliția Națională pentru Modernizarea României. Acesta a fost director în cadrul Direcției Anticorupție din MAI, responsabil cu București și Ilfov.
Dacă Adrian Anisie a colaborat cu Alexandru Cumpănașu, Monica Anisie a fost legată de altă stea a PDL-ului, fostul ministru Daniei Funeriu. Rezultatele actualului ministru, invizibile pentru societate, dar foarte vizibile pentru băieții deștepți, au dus-o pe Monica Anisie în funcția de consilier prezidențial. Așa cum declara în propria carte Klaus Iohannis că a fost un anticomunist în privat, așa și actualul ministru al educației o fi specialist în domeniul Educației. Ideile proprii, viziunea și, evident, realizările sale nu au fost încă apreciate de elevi, studenți sau părinți, dar cu siguranță președintele României, care se preocupă constant de a educa țara „spre normalitate”, a găsit în acest profesor de gimnaziu cheia educației naționale.
Echipa ministrului educației este formată din șapte consilieri, unul cu grad de director de cabinet. Aceștia sunt: Jean Badea, Daniela Carasava, Mihaela Matache, Virginia Rențea, Daniela Vișoianu, Lorena Zamoșteanu și Bogdan Steriopol. Sigur aceste nume nu spun nimic, dar este bine să fie cunoscute, pentru a dispersa și ultimele îndoieli ale celor naivi.
Jean Badea are și calitatea de membru în Consiliul de Supraveghere al Transelectrica. Din propriul CV, constatăm că a terminat teologie și are un master în informatică. S-a ocupat de coordonarea activităților la nivelul biroului de Informatizare din cadrul ISMB și a fost cărat de actualul ministru în funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul vremii. Probabil aceasta este singura sa calitate. Fără o calitate în management recunoscută, fără o specializare temeinică într-o știință la nivel de doctorat, fără studii sau volume, acest Jean Badea este primul în echipa ministrului Educației. Cu alte cuvinte, acesta coordonează activitatea ministrului.
Daniela Carasava este un învățător specializat în proiecte europene. Faptul că a primit din partea președintelui României – diploma medalia „Medalia pentru învățământ” – ne face să ne întrebăm care sunt criteriile de selecție a unui președinte. Mihaela Matache este de departe cel mai „specializat” din această echipă. Este doctor în Chimie și lector la Facultatea de Chimie a Universității București. Virginia Rențea este profesor de limba și literatura română. A contribuit la scrierea unor manuale de specialitate și articole. Vine din Giurgiu, unde a fost inspector general adjunct, unul dintre județele cu rezultate mediocre la examenul de Bacalaureat. Daniela Vișoianu este profesor de limba română – limba franceză. După cum scrie în propriul CV, a participat în câteva proiecte europene, dintre care unul cu titlul „Munca are genul feminin” și mai deține și funcția de președinte a unei asociații. Lorena Zamoșteanu a fost redactor sportiv la revista unui liceu din București, freelance (fară R) și consilier. La Președinție, la Ministerul Educației etc. Este genul clasic de om numit fără a avea calități de specialitate. Bogdan Steriopol: din CV-ul său, aflăm că are abilitatea de a asculta și de a exprima empatie. Mai mult, spune că rezistă la stres și, când situația o cere, are aptitudini de lider. Probabil, când situația nu o cere…nu este lider. Ne mai spune că are claritate în exprimare și că a absolvit o Universitate despre care, recunosc că nu am auzit până azi: Artifex.
Acest domn nu numai că este în echipa doamnei ministru, ci are și un trecut comun: Academia de Informații Mihai Viteazul. În rest, s-a plimbat pe la Gazeta Sporturilor, Prosport și, după cum a scris în CV-ul său, chiar a fost cu echipa Steaua în cantonamente sau la diferite meciuri ale echipei. Mai mult, nu este un simplu jurnalist, ci unul sportiv. Din această calitate, a fost promovat la Transelectrica și azi la Ministerul Educației.
Ministrul educației este profesor în învățământul preuniversitar. Are în CV multe numiri, toate politice. Reținem dintre toate cursurile absolvite doar pe cel de la Academia Națională de Informații. Nu facem o paralelă între echipa preuniversitară din cadrul ministerului și președintele României, tot profesor în preuniversitar. Cu tot respectul pentru colegii din preuniversitar, lipsa profesorilor universitari, a cercetătorilor din echipa ministrului, a managerilor specializați în educație arată micimea gândirii lor și pribegia științifică în care se adâncesc.
Cei din universitar pregătesc cadrele din preuniversitar. Cei din universitar sunt cei care gândesc programele, direcția cercetării, strategiile și metodologia care stă la baza educației. După cum am demonstrat, din CV-urile acestei echipe, aceștia nu pot. Nu pot pur si simplu să înțeleagă și să gândească programe și idei menite a efienticiza educația.
Programul ministrului este centrat pe o idee tâmpită: „Comisia de tăiat hârtii”. Este ceea ce aveam nevoie! Probabil că în lipsă de idei, dar din oportunism politic, s-au gândit să simplifice anumite decizii, iar ideea tăiatului hârtiilor le-a sunat bine. În schița prezentată de ministru, sunt anumite idei care sunt trecute de la eliminare la simplificare, fără a fi legale. Unele contravin legii educației, ceea ce dovedește că echipa ministrului nu a citit legea. În unele cazuri, cât a fost la ISMB, a „inventat” unele dintre acele hârtii.
Cu ce idei va veni actualul ministru în ședințele consiliului rectorilor și care va fi aportul său?
P.S. Faptul că azi nu avem specialiști în știrea momentului – Iran, că politicienii nu se exprimă de teamă de a nu face gafe, că nu au consilieri specializați, că cele mai importante instituții ale statului român tac, este tot o dovadă a lipsei de educație și de respect pentru cei pe care-i reprezintă, românii.
Cocalarii de azi se pișe pe ea de școală și de educație!
Excelent articol. Educatioa facuta cu neica-nimeni