Am pentru dumneavoastră, onorabili cititori, o veste poveste. O parte a sufletului meu a plecat în județul Bihor. Mai precis la Beiuș, acolo în locul de vis amenajat de familia unui pictor de valoare. Este vorba despre distinsa doamnă Elena Bissinger. Cu alte cuvinte, eu trăiesc acum doar cu jumătate de suflet la mine, a doua parte este deja pe terasa gospodăriei din Beiuș, ori în atelierul pictoriței. Pentru început, iată un dialog introductiv:
-Vă rog să vă prezentați!
-Sunt Elena Bissinger, fostă Oros, artist plastic din Beiuș, Bihor. Părinții, Lucreția și Mircea, care au avut împreună cinci fete, eu fiind cea mai mare. Crescută și educată într-o casă modestă cu părinți modești, dar onești, cinstiți și deosebit de inimoși. Dragostea pentru frumos am deprins-o de la tata, el fiind zugrav de meserie și un veritabil designer de interior. Mi-a fost mentor și un sprijin de nădejde. De la mama am moștenit mărinimia și priceperea în toate. Am urmat cursul vieții firești, urmând Colegiu Tehnic ,,Ioan Ciordaș”, Beiuș, cu profilul Prelucrarea lemnului, după care Școala de arte ,,Francisc Hubic” din Oradea, iar în 2006 am fost licențiată la Facultatea de Arte Oradea secțiunea pictură și designer.
De-a lungul timpului, am adunat un palmares cu care părinții mei ar fi tare mândri acum, premii, distincții, apoi multe expoziții, tabere de creație și sute de picturi. Am fost un exemplu pentru celelalte surori și ne-am sprijinit reciproc, astfel că mai am două surori care m-au urmat în incursiunea artelor frumoase. Este vorba de Mariana Oros, actual Stanis și Cristina Nagy. Spun că suntem o familie de artiști deoarece și copiii mei -Antoniu și Adrian- au un talent nativ. Adrian este cu familia în Germania și lucrează tot în domeniul artelor decorative, mai bine spus confecționează, realizează bijuterii din aur. Antoniu are, pe lângă pasiunea de a picta, și o altă îndeletnicire deosebit de interesantă: trezește la viață mobilierul vechi și îi redă strălucirea de altă dată, restaurează și recondiționează mobila. Nepoata mea, Andreea Weimann, cochetează și ea cu arta, pictează în timpul liber, iar nepoțica de 6 ani din partea băiatului Adrian, Jasmin, mă uimește cu simțul dezvoltat al culorilor, promite a fi o micuță Picasso. Nu voi ajunge niciodată să mă satur de pictură și atâta timp cat Dumnezeu va îngădui să-mi dea sănătate voi continua să pictez și să împărtășesc cu voi tainele acestea minunate.
Cândva, am avut câteva praguri și încercări grele prin care am fost nevoită să trec, dar știu că bunul Dumnezeu mi-a netezit calea, ca să duc mai departe mesajul Lui, iar eu asta fac acum. Încerc să mă bucur de viață, iar exprimarea fericirii și recunoștința o fac prin pictură. Inspirația mea vine din te miri ce. O adiere de vânt, un parfum de floare, o imagine oricât de mică și neînsemnată ar fi pentru alții, mie îmi răscolește sufletul și îmi dă putere. Uneori mă închid într-o așa numita bulă, vorbești cu mine îți răspund, dar nu te aud, te privesc, dar nu te vad, atunci se leagă și se dezleagă mistere ale sufletului și îmi dictează ce să aștern pe pânză. E un miraj și vă doresc să experimentați și voi, căci eu îndemn pe toata lumea care îmi trece pragul: „Hai sa pictam împreună să vedem ce va ieși”. E terapie prin artă. Trebuie să învățăm copiii să fie spontani, să își canalizeze energia prin creație și ieșiți în natură. Părinți, lăsați copiii să se murdărească în voie!
-Cum a fost anul 2021 pentru arta dumneavoastră ?
-Din 2017 am înființat Gallery Art Bissinger și sunt administrator. Am deschis o mică galerie în centrul Beiușului, dar am decis să-mi restrâng spațiu și am deschis acasă atelierul. Mă simt mai în siguranță. Ai mei mă lasă în pace când merg în atelier, iar acolo îmi fac de cap cum s-ar zice. Nu mă plictisesc. Pe lângă pictura de șevalet, mai pictez și pe sticlă, pe PFL cu vopsea epoxidică sau pictură pe mobilă, pictură iconografică. Sunt restaurator icoane. Timpul pandemic nu mi-a afectat relația cu arta. Din contră, a fost un timp prielnic deoarece mulți au stat acasă și au avut timp să navigheze pe internet. Eu vând picturi pe internet mai mult, prin diferite galerii. Am pictat, am creat și astfel m-am relaxat. Mi-am făcut un mic Rai din spațiul care înconjoară casa, flori, plante și tot ce mă încântă, un bun ambient pentru creație. Terasa în stil rustic mă poarta cu gândul la țară unde mi-am petrecut multe din vacanțele de vara, la fratele mamei din Valea Neagră. Ne întindeam pe fân uscat și adormeam cu acel miros dulceag de fân cosit de care îmi este așa de dor acum. Trăiesc din amintiri care mă însoțesc și mă revigorează.
-Cum a început 2022?
-Am avut mari speranțe de la 2022, dar mi s-au spulberat, însă și acum am un amalgam de sentimente. Furie în primul rând pe Rusia că a început acest război incredibil. Parcă nu s-au învățat minte cu genocidul prin care au trecut părinții și bunicii în cel de-al Doilea Război Mondial. Nu mă uit la știri decât accidental, evit pe cât se poate. Mă închid în bula mea și încerc să pictez, dar am făcut multe pauze anul acesta. Mă frământ și încerc să fiu optimistă. Mă înconjor de oameni de bine, frumoși la suflet, curați și pioși. Alung tristețea și mă înclin neputinței de a ajuta. Doar rugăciunea ne mai salvează sufletele.
-Ce visați pentru anul 2022, dar și pentru următorii ani?
-Nu am avut vacantă de mult timp. Vreau să evadez, să îmi încarc bateriile în afara țării. Îmi voi pregăti trusa de schițe, crochiuri și acuarele și voi încerca niște instantanee prin acest periplu care mi se oferă în deplasarea mea. Anii ce vin doresc să pictez mai mult. Să fiu și alături de familie și să mă bucur din plin de ce îmi oferă viața si bunul Dumnezeu. Expoziții dacă se poate si imposibilul, să întinerim, glumesc, să avem bătrâneți liniștite cu sănătate și creativitate.
-Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
-O, de la vrut la putut e cale lungă. Dorința de exprimare artistică nu piere, ea se modelează și prinde contur atunci când ești pregătit să oferi ceva și celorlalți. Ideea zace în fiecare din noi, trebuie doar să o descoperi. Îndrăzneala, cunoașterea și perseverența te ajuta să îți atingi scopul propus. Cândva, după ce am fost diagnosticată de cancer la col uterin și am urmat procedurile spre vindecare, am oferit acelui doctor drept mulțumire ca a avut grijă de mine și m-am vindecat (domnul doctor Mureșan, Dumnezeu sa-i dea sănătate!) o pictură. Mi-a spus așa ,,Știu ce se ascunde acum în sufletul tău”. Avea dreptate, îi ofeream sufletul deschis și sincer. Era vorba despre o pictura cu flori albe mari de cireși pe un fond verde închis de China cu tente de verniluri și picături de rouă. Nu era o pictură veselă, cum făceam de obicei, era o pictura a speranței. Sufletul meu plângea și lupta. Acum văd și simt această reacție la ce se întâmplă cu lumea înconjurătoare. Pandemia, războiul, un amestec nociv omenirii. Avem datoria să luptăm. Fiecare în stilul lui. Altul cu dansul, unii cu vocea, noi cu pensulă. Aduceți culoare, așa cum în fiecare an trandafirul înflorește la fel de frumos si miroase incredibil. Protejați viitorul nostru pentru copiii ce încă nu s-au născut. Colorați lumea, fiți mai buni. Așa să ne ajute Dumnezeu!
-Mulțumim frumos! Să vedem acum niște tablouri.
Lasă un răspuns