Enigmele unui roman apărut la Cartea Rusă

Cea de a doua lectură a capodoperei Viaţă şi Destin de Vasili Grossman, prilejuită de călătoria la Stalingrad, mă împinge să aflu mai multe lucruri despre carte.
Ştiu că Vasili Grossman a fost corespondentul la Stalingrad al Krasnaia Zvezda, ziarul Armatei Roşii.
Deşi bolnav de tuberculoză şi, prin asta, scutit de serviciul militar, Vasili Grossman, scriitor de mare talent, pleacă voluntar pe front ca reporter de război.
A petrecut în linia întîia tot Războiul, din 1941 pînă în 1945.
La sfîrşit, avea gradul de locotenent colonel şi un piept de decoraţii.

Potrivit mărturiilor, cei din linia întîi (frontoviki, în limba rusă), citeau lacomi corespondenţele lui Grossman, ca şi cele ale lui Ehrenburg, deoarece aveau în centru soldatul din tranşee și nu pe Stalin.
Biografia lui Vasili Grossman îmi arată că romancierul a fost pe frontul de la Stalingrad între august 1942, cînd debutează „saltul nemţesc asupra oraşului” pînă în ianuarie 1943.

Din experienţa directă a Bătăliei s-au născut două romane:
Viaţă şi destin şi Pentru o cauză dreaptă.
Viaţă şi destin
l-am citit de două ori.
Pornesc în căutarea romanului Pentru o cauză dreaptă.

Aflu că e de fapt primul volum al capodoperei despre pe Stalingrad şi că se petrece între august 1942 şi octombrie 1942, cînd începe Viaţă şi destin.
Publicat în foileton în Novîi Mir, în 1952, Pentru o cauză dreaptă devine ţinta atacurilor din partea Pravdei în contextul campaniei staliniste antisemite culminată cu aşa-zisul Complot al Bluzelor albe.

Dînd curs obiceiului stalinist, Vasili Grossman publică o scrisoare de căinţă.
Tulburările sufletești produse de această concesie vor fi atribuite în Viață și destin fizicianului Strum.
După moartea lui Stalin, romanul apare editorial în 1954.
La noi a fost tradus în 1957.
Pe Internet, nici vorbă de Pentru o cauză dreaptă.
Cele mai multe anticariate online au scos la vînzare Viaţă şi destin şi, mai mult sau mai puţin, Tăcerea.

Cine să vîndă un roman sovietic apărut în 1954?
Dar, mai ales, cine să-l cumpere.
Sînt sigur că-l voi găsi la Biblioteca Academiei.
Nu la fişierul electronic, depozitar al cărţilor de după 1989, ci la fişierul clasic, anterior lui 1989, alcătuit din cartonaşe în dulapuri cu sertăraşe.
Hai la fișier!

Caut cu înfrigurare Vasili Grossman.
Un carton mă avertizează:
Vezi Vasili Grossman!
Caut la Vasili Grossman.

Descopăr că un soi de jurnal de front i-a fost publicat la Editura sovietică în limbi străine.
Găsesc pînă la urmă V. Grossman: Pentru o cauză dreaptă.
Fac fişă şi mă întors la locul meu din sala 1.
În aşteptarea cărţii, caut să-mi imaginez cum arată.

Toate ipotezele mele s-au năruit.
Pentru o cauză dreaptă e un cărţoi cenuşiu de 802 pagini, format mare.
A apărut la Cartea Rusă în 1957, după o ediţie moscovită din 1955.
Traducătorii sînt anonimi sau poate, nume mari, gen Cezar Petrescu, pitiţi sub pseudonim:
M. Alexandrescu şi A. Kişinevski.

Coperta pare astfel alcătuită încît să nu cumperi cartea:
Titlul e scris cu litere roşii pe un fundal cenuşiu ce vrea să imite un zid de beton.
Mă năpustesc asupra primelor pagini.

Într-adevăr, romanul e practic volumul 1 al cărţii Viaţă şi destin, într-un timp anterior primului asalt al Nemților asupra Stalingradului.
A mai citit-o cineva înaintea mea?
Da, sigur c-a citit-o.
N-a trecut însă cu sublinierile de pagina 100.
O fi renunţat la lectură sau la subliniere?
Din sublinierile (cu creionul) nu dibui ce-a urmărit antecesorul.
Sigur e c-a citit-o înainte de 1960!

De ce oare?
Pentru vreun articol despre noua literatură?
Doar din pasiune?
Uite o enigmă.
Strălucită dovadă că şi un roman apărut la Cartea Rusă poate stîrni enigme.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Enigmele unui roman apărut la Cartea Rusă”