Am fost unul dintre cititorii înrăiți , în sensul de superlativ, ai „Evenimentului Zilei „pe vremea când erați director la această publicație ,după părerea mea,foarte interesantă , foarte complexă și obiectivă ,Maestre Ion Cristoiu ! Cei , care vă acuză pe nedrept că sunteți lipsit de realism, nu știu ce spun ! „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”și ,aș adăuga eu ,nici ce spun și ce scriu ! Meritați cele mai sincere felicitări și urări de bine și de sănătate atât dumneavoastră cât și cei care au contribuit la realizarea „Evenimentului Zilei „și care sunt astăzi în viață iar colegilor dumneavoastră care nu mai trăiesc le dăruim un pios omagiu și le urăm o viață veșnică binemeritată, un adevărat izvor de lumină și de inspirație pentru generațiile tinere de gazetari, care ar trebui să se documenteze mai mult și să pornească de la a învăța mai mult de la înaintașii lor cu adevărat merituoși, foarte valoroși și obiectivi în opiniile lor !Vă mulțumim pentru o emisiune foarte interesantă și foarte frumoasă ,un adevărat regal ,Maestre Ion Cristoiu !
e mai mult decat o criza a presei mondiale, e o criza a ‘serviciilor de informatii’… mondiale.
–
caz in care e posibil ca ‘informatiile oferite prin ‘serviciile de informatii galactice’ ‘ sa devina fundamentale , iar cele oferite de ‘serviciul de informatii al Creatiei’ sa devina capitale ” :))
‘serviciile de informatii’ se oglindesc in ‘serviciul de informatii numit Presa’
–
‘serviciile de informatii’ sanatoase la cap si la inima vor alege intotdeauna sa gradinareasca ‘presa libera’, chiar daca asta presupune, evident, SI manifestarea presei mincinoase.
–
atunci cind Mandria se cuibareste in ‘serviciile de informatii’, acestea vor face din ‘serviciul de informatii numit Presa’ o ‘creatie’ dupa chipul ei, devenit mincinos,
caz in care ‘natiunea’ la care acestea se refera va incepe sa aiba …vedenii, comportindu se ca o nebuna, ba chiar devenind asa.
–
cea care defineste sanatatea unei natii este masura cu care presa libera se exprima…dupa dorinta. cu cit masura e mai mica, cu atat si bolile autoimune care se manifesta in natie sint mai potente,
si cu atata ‘serviciile de informatii’ se dovedesc mai bolnave la cap si la inima.
intamplator primul meu serviciu in presa a fost in curtea EVZ.
am fost atat de prins in poveste, atat de mult mi a placut, incit au existat perioade cind, cu toate ca mi era somn de picam din picioare, alegeam sa merg la Patria, la cinema, doar pentru ca sa dorm pe scaune, ca erau tapitate :)),
rugindu ma, totusi, ca filmul sa fie in doua serii :)),
iar asta doar pentru ca sa ma intorc mai repede la serviciu si sa mi vad de treaba
–
calea pe care am facut acesti primi pasi a ramas aceasi inca douazeci de ani, chiar daca culorile cu care mi am pictat acesti ani din viata au fost si altele… 🙂
–
tinerii care se angajeaza astazi in presa mai degraba nu si pot inchipui felul in care presa s a manifestat in anii de dupa ’89, atat de diferita e ‘lumea presei de atunci’ de ‘lumea presei de azi’
Da, si eu am experienta in presa. Am folosit pe vremuri o presa ca sa scot rulmentii la Dacie. Acum hai sa ne dam toti ziaristi, mai ales aia de au scris mai mult decat au citit!
:))
domne,…chiar mi ar fi placut sa fiu ziarist!
n-a fost sa fie, insa sa se retina ca mi ar fi placut :))
–
da, asa e, citesc doar…ce se arata a fi musai citit:)), spre ex ca sa pricep despre ce vorbeste unul sau altul,
insa…cei care citesc mai mult decit scriu sint o gramada, am pierdut startul asta :)),
asa ca m am dat in partea cealalta, in tabara celor care scriu mai mult decit citesc:))), si…teoretic, daca ‘cititul’ meu va tinde sa fie Zero, scrisul va tinde sa fie Infinit, in comparatie cu cititul, nu i asa?:))),
caz in care as putea cistiga competitia celor care ‘scriu mai mult decit citesc’, :))))
–
insa io ‘nu citesc’ pentru ca mai apoi tre sa scot din cap tot ce mi intra, ca sa pot gandi liber, deci io ‘citesc mai deloc’ ca parte a unei strategi optimizate care are ca tinta manifestarea Izvorului care mai e numit si Nimicul, care insa el e Totul, adica Zero!:)))
daca eram si eu prin pozele alea,…ehe nenica, ramaneam si eu in Istorie:)))
barim intr una sa fi fost, eram multumit,…cred. :))))
–
asaaa….iauite!, tre sa m-apuc io s-o scriu pe ea, ca abia dupaia sa ma scrie, ca un Efect, si ea pe mine:))), moment in care voi ramane ce-am fost dintru inceput, adica si eu in Istorie, nu numai Maestrul!:))))))
–
un maestru se masoara prin discipoli, un Maestru prin Discipol.
pentru ca ‘desavarsirea’ este Singularul, iar asta pentru ca IN! Singural se afla Pluralul, in fapt Viata.
orice Maestru va ramane in Istorie prin Discipolul sau, pentru ca ‘scrierile care conteaza’ sint scrijelite pe peretii Inimii.
cartile pe care Maestrul le-a scris, dincolo de Timp, sint cele insamamntate in Ogorul Inimilor, din cele tiparite pe hartii se va asterne, la sfasitul veacurilor, daca nu mai devreme, Pamantul.
Da? ia sa trimit eu un articol sau un video la cristoiublog, cine stie… Va fi problema peste cativa anisori ca nu stiu rusa?
Tu chiar ai avut un „serviciu” din asta obisnuit ca toti ceilalti? Imi imaginam ca dintotdeauna tu ai fost un ganditor care locuieste singur la inaltime in linistea unui munte, fara sa te amesteci printre ceilalti. Mi-ai stricat filmul. Si documentarea.
linistea, daca e cautata, poate fi gasita in buricul viermuielii lumii mari.
–
Piscul pe care ti ai gasit linistea este intotdeauna acolo unde te afli.
–
Snguratatea e patria Acumularii,
SIngularitatea e patria Daruirii.
insa…in Inima Singuratatii iti poti recunoaste Singularitatea Inimii
Felicitari,maestre,pentru aceasta emisiune atat de bine prezentata si documentata cum numai dumneavoastra stiti sa faceti.Am constatat inca o data ca presa din zilele noastre e o jalnica umbra a ceea ce a fost odata presa romaneasca.Inca odata felicitari ,aveti in persoana mea un urmaritor fidel.
Poate aveti pile pe la EVZ. De ce le e frica de comentarii? As fi curios, poate ma lamureste si pe mine cineva. Da’ n-am prea mari sperante si asteptari. Pentru mine presa care nu permite comentarii e organ de propaganda. Deocamdata, printre putinele site-uri care permite orice comentariu este Cotidianul. E adevarat ca editeaza cuvintele tari dar orisicat, Nistorescu a ramas pe metereze. Andronic nu. Noroc cu Turcescu cu podcastul. Parerea mea.
Nu-i este nimănui frică de comentarii. Mergeți la ziarele mari din lume să vedeți că mulți le-au scos. Și noi le-am scos de pe YouTube. Pentru că publicul a devenit un cititor de titluri și un pătimaș comentator. Pentru că nu se mai respectă nimic. Pentru că oamenii sunt extrem de frustrați și varsă tot pe unde apucă. Suntem pentru libertatea de exprimare și în fața plutonului de execuție. Dar dacă eu mă semnez cu nume și prenume, de ce să permit unuia care nu are curajul să spună cine e să mă facă troacă de porci? Avem presa pe care o merităm, dar, din păcate, și presa are publicul pe care îl merită.
Multumesc pentru raspuns. Sa zicem ca va cred. Pana acum presa si publicul cititor nu tot aia erau? Si totusi, unii nu au capitulat in fata presiunii oficialilor. Cotidianul e un exemplu si nu e singurul. Chiar si acest blog rezista bine merci. Eu cred ca este vorba despre presa care a preferat sa capituleze in fata Puterii si atat. Despre troaca de porci e pana la urma doar o chestie de educatie. Dar asta nu inseamna ca ziaristii trebuie sa se fereasca de feed-back-ul celor care ii citesc sau urmaresc, functie de tipul de media.
Am fost unul dintre cititorii înrăiți , în sensul de superlativ, ai „Evenimentului Zilei „pe vremea când erați director la această publicație ,după părerea mea,foarte interesantă , foarte complexă și obiectivă ,Maestre Ion Cristoiu ! Cei , care vă acuză pe nedrept că sunteți lipsit de realism, nu știu ce spun ! „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”și ,aș adăuga eu ,nici ce spun și ce scriu ! Meritați cele mai sincere felicitări și urări de bine și de sănătate atât dumneavoastră cât și cei care au contribuit la realizarea „Evenimentului Zilei „și care sunt astăzi în viață iar colegilor dumneavoastră care nu mai trăiesc le dăruim un pios omagiu și le urăm o viață veșnică binemeritată, un adevărat izvor de lumină și de inspirație pentru generațiile tinere de gazetari, care ar trebui să se documenteze mai mult și să pornească de la a învăța mai mult de la înaintașii lor cu adevărat merituoși, foarte valoroși și obiectivi în opiniile lor !Vă mulțumim pentru o emisiune foarte interesantă și foarte frumoasă ,un adevărat regal ,Maestre Ion Cristoiu !
e mai mult decat o criza a presei mondiale, e o criza a ‘serviciilor de informatii’… mondiale.
–
caz in care e posibil ca ‘informatiile oferite prin ‘serviciile de informatii galactice’ ‘ sa devina fundamentale , iar cele oferite de ‘serviciul de informatii al Creatiei’ sa devina capitale ” :))
‘serviciile de informatii’ se oglindesc in ‘serviciul de informatii numit Presa’
–
‘serviciile de informatii’ sanatoase la cap si la inima vor alege intotdeauna sa gradinareasca ‘presa libera’, chiar daca asta presupune, evident, SI manifestarea presei mincinoase.
–
atunci cind Mandria se cuibareste in ‘serviciile de informatii’, acestea vor face din ‘serviciul de informatii numit Presa’ o ‘creatie’ dupa chipul ei, devenit mincinos,
caz in care ‘natiunea’ la care acestea se refera va incepe sa aiba …vedenii, comportindu se ca o nebuna, ba chiar devenind asa.
–
cea care defineste sanatatea unei natii este masura cu care presa libera se exprima…dupa dorinta. cu cit masura e mai mica, cu atat si bolile autoimune care se manifesta in natie sint mai potente,
si cu atata ‘serviciile de informatii’ se dovedesc mai bolnave la cap si la inima.
intamplator primul meu serviciu in presa a fost in curtea EVZ.
am fost atat de prins in poveste, atat de mult mi a placut, incit au existat perioade cind, cu toate ca mi era somn de picam din picioare, alegeam sa merg la Patria, la cinema, doar pentru ca sa dorm pe scaune, ca erau tapitate :)),
rugindu ma, totusi, ca filmul sa fie in doua serii :)),
iar asta doar pentru ca sa ma intorc mai repede la serviciu si sa mi vad de treaba
–
calea pe care am facut acesti primi pasi a ramas aceasi inca douazeci de ani, chiar daca culorile cu care mi am pictat acesti ani din viata au fost si altele… 🙂
–
tinerii care se angajeaza astazi in presa mai degraba nu si pot inchipui felul in care presa s a manifestat in anii de dupa ’89, atat de diferita e ‘lumea presei de atunci’ de ‘lumea presei de azi’
Da, si eu am experienta in presa. Am folosit pe vremuri o presa ca sa scot rulmentii la Dacie. Acum hai sa ne dam toti ziaristi, mai ales aia de au scris mai mult decat au citit!
:))
domne,…chiar mi ar fi placut sa fiu ziarist!
n-a fost sa fie, insa sa se retina ca mi ar fi placut :))
–
da, asa e, citesc doar…ce se arata a fi musai citit:)), spre ex ca sa pricep despre ce vorbeste unul sau altul,
insa…cei care citesc mai mult decit scriu sint o gramada, am pierdut startul asta :)),
asa ca m am dat in partea cealalta, in tabara celor care scriu mai mult decit citesc:))), si…teoretic, daca ‘cititul’ meu va tinde sa fie Zero, scrisul va tinde sa fie Infinit, in comparatie cu cititul, nu i asa?:))),
caz in care as putea cistiga competitia celor care ‘scriu mai mult decit citesc’, :))))
–
insa io ‘nu citesc’ pentru ca mai apoi tre sa scot din cap tot ce mi intra, ca sa pot gandi liber, deci io ‘citesc mai deloc’ ca parte a unei strategi optimizate care are ca tinta manifestarea Izvorului care mai e numit si Nimicul, care insa el e Totul, adica Zero!:)))
daca eram si eu prin pozele alea,…ehe nenica, ramaneam si eu in Istorie:)))
barim intr una sa fi fost, eram multumit,…cred. :))))
–
asaaa….iauite!, tre sa m-apuc io s-o scriu pe ea, ca abia dupaia sa ma scrie, ca un Efect, si ea pe mine:))), moment in care voi ramane ce-am fost dintru inceput, adica si eu in Istorie, nu numai Maestrul!:))))))
–
un maestru se masoara prin discipoli, un Maestru prin Discipol.
pentru ca ‘desavarsirea’ este Singularul, iar asta pentru ca IN! Singural se afla Pluralul, in fapt Viata.
orice Maestru va ramane in Istorie prin Discipolul sau, pentru ca ‘scrierile care conteaza’ sint scrijelite pe peretii Inimii.
cartile pe care Maestrul le-a scris, dincolo de Timp, sint cele insamamntate in Ogorul Inimilor, din cele tiparite pe hartii se va asterne, la sfasitul veacurilor, daca nu mai devreme, Pamantul.
@cib: omul a zis ca a lucrat in curte, nu ca a fost ziarist.
@promi
ai fi putut fi un bun ‘ziarist’, daca nu cumva chiar esti 🙂
nu m-am gandit, dar daca zici, o sa ma gandesc dupa ce dau bacu’ si daca-l iau 🙂
Da? ia sa trimit eu un articol sau un video la cristoiublog, cine stie… Va fi problema peste cativa anisori ca nu stiu rusa?
Tu chiar ai avut un „serviciu” din asta obisnuit ca toti ceilalti? Imi imaginam ca dintotdeauna tu ai fost un ganditor care locuieste singur la inaltime in linistea unui munte, fara sa te amesteci printre ceilalti. Mi-ai stricat filmul. Si documentarea.
linistea, daca e cautata, poate fi gasita in buricul viermuielii lumii mari.
–
Piscul pe care ti ai gasit linistea este intotdeauna acolo unde te afli.
–
Snguratatea e patria Acumularii,
SIngularitatea e patria Daruirii.
insa…in Inima Singuratatii iti poti recunoaste Singularitatea Inimii
‘Va fi problema peste cativa anisori ca nu stiu rusa?’
nu prea cred, daca rusii iti vor recunoaste limba pe care o vorbesti 🙂
Felicitări! Impresionant materialul prezentat în emisiunea serii!
Felicitari,maestre,pentru aceasta emisiune atat de bine prezentata si documentata cum numai dumneavoastra stiti sa faceti.Am constatat inca o data ca presa din zilele noastre e o jalnica umbra a ceea ce a fost odata presa romaneasca.Inca odata felicitari ,aveti in persoana mea un urmaritor fidel.
Mulțumim.
Poate aveti pile pe la EVZ. De ce le e frica de comentarii? As fi curios, poate ma lamureste si pe mine cineva. Da’ n-am prea mari sperante si asteptari. Pentru mine presa care nu permite comentarii e organ de propaganda. Deocamdata, printre putinele site-uri care permite orice comentariu este Cotidianul. E adevarat ca editeaza cuvintele tari dar orisicat, Nistorescu a ramas pe metereze. Andronic nu. Noroc cu Turcescu cu podcastul. Parerea mea.
Nu-i este nimănui frică de comentarii. Mergeți la ziarele mari din lume să vedeți că mulți le-au scos. Și noi le-am scos de pe YouTube. Pentru că publicul a devenit un cititor de titluri și un pătimaș comentator. Pentru că nu se mai respectă nimic. Pentru că oamenii sunt extrem de frustrați și varsă tot pe unde apucă. Suntem pentru libertatea de exprimare și în fața plutonului de execuție. Dar dacă eu mă semnez cu nume și prenume, de ce să permit unuia care nu are curajul să spună cine e să mă facă troacă de porci? Avem presa pe care o merităm, dar, din păcate, și presa are publicul pe care îl merită.
Multumesc pentru raspuns. Sa zicem ca va cred. Pana acum presa si publicul cititor nu tot aia erau? Si totusi, unii nu au capitulat in fata presiunii oficialilor. Cotidianul e un exemplu si nu e singurul. Chiar si acest blog rezista bine merci. Eu cred ca este vorba despre presa care a preferat sa capituleze in fata Puterii si atat. Despre troaca de porci e pana la urma doar o chestie de educatie. Dar asta nu inseamna ca ziaristii trebuie sa se fereasca de feed-back-ul celor care ii citesc sau urmaresc, functie de tipul de media.