Exclusiv: Ceea ce nu-ți spun Klaus Iohannis și ministrul de Externe, Ramona Mănescu: migranții ilegali aduși în România prin Marea Mediterană de ONG-uri finațate globalist nu vor mai putea fi returnați în țările de origine dacă nu se califică pentru azil, iar Guvernele lor îi refuză

Zilele când românii evadați

… din Republica Socialistă România erau internați în diverse lagăre pentru străini din Europa, investigați dacă pot dovedi că au fost “persecutați politic” și eventual returnați în România dacă eșuau în “aplicația” lor, nu sunt departe: pedeapsa dictată de regimul comunist era, de obicei, închisoare cu executare. În prezent, fenomenul migrației a căpătat noi valențe sub presiunea unor donatori “political correctness” din UE și SUA, și se tinde spre “legalizarea” migrației ilegale. Românii au dreptul să afle adevărul despre migrația spre țara lor, iar acest răspuns trebuie să îl ofere guvernul și președinția României, și nu conducerea Uniunii Europene.

În 15 august 2019, șase state 

… ale UE (Franța, Germania, Portugalia, Spania, Luxemburg și România) se arătau dispuse să preia 150 de migranți ilegali “salvați” în Marea Mediterană de ONGul globalist spaniol “Open Arms”, care avea nava blocată în apele teritoriale italiene de ministrul de Interne de atunci, Matteo Salvini.  Prezența celei mai sărace țări din UE, România, între atâtea state bogate apărea stridentă și survenea la puțin timp după ce Ramona Mănescu preluase portofoliul de ministru de Externe în guvernul Dăncilă, în iul. 2019. În fapt, era vorba de o nouă manifestare a sindromului “România, proasta cu bani a Europei”, în raport cu suzeranii de la Comisia Europeană. Potrivit evidențelor, demersul României din august 2019 pornise după ce Mănescu fusese contactată de Federica Mogherini, Comisar pentru Afacerile Externe al UE (mandatul Juncker- Timmermans), un promotor activ și vocal al migrației necontrolate spre Europa și roboțel neo-marxist cizelat în atelierele sorosiste.

În Tratatul de Aderare a României la UE

… din 2007 nu se specifică explicit că România trebuie să preia migranți ilegali la solicitarea telefonică, scrisă sau prin porumbei călători a Comisiei Europene, așa încât procesul în sine ar rămâne la dispoziția guvernelor. Excesul de zel al României, aliniată umil în fața Franței și Germaniei, sugera că guvernul Dăncilă și președintele Iohannis doreau să ducă țara direct spre “epoca political correctness”, încă înainte să parcurgă integral capitalismul. Aceasta pentru că “excesul de zel” al României în acest caz a lucrat din plin: deoarece guvernul de la Madrid s-a arătat ulterior dispus să aducă toți cei 150 de migranți în Spania, România lui Mănescu a “insistat” și s-a oferit în 23 august să preia dintre cei 356 de migranți aflați pe o altă navă (‘Ocean Viking’, operată de ONGuri franceze) aflată într-o situație asemănătoare. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrație (IGI), chiar dacă migranții aduși în țară de duetul Mihai Fifor (Afacerile Interne)-Ramona Mănescu nu se califică pentru protecție internațională (sunt adică “migranți economici” și nu pot dovedi persecutația politică din țările lor) ei nu vor putea fi returnați în țările lor de origine în cazul în care guvernele lor îi vor respinge: aceasta pentru simplul motiv că statele africane generatoare de migrație și România nu au acorduri de readmisie în acest domeniu.

„Proasta cu bani a Europei, România” nu era

… la prima preluare de migranți ilegali, “salvați” în Mediterană prin ONGuri “political correctness” bine finanțate de entități europene precum Fondurile Norvegiene sau sponsori nord-americani. Fiindcă statele mai bogate din Europa Centrală și de Est (Austria, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia șa) au exclus masiv primirea solicitanților de azil, “elitele” pro- migrație de la Bruxelles (care începeau cu sinistra treime Jean Claude Juncker (CE)- Frans Timmermans (CE)- Antonio Tajani- PE) au profitat de obediența Președinției României și a guvernelor care s-au succedat la București în ultimii ani. Decizia Guvernului României de preluare a migranților venea, însă, în contextul în care, în presa necontrolată de mediile sorosiste, apăruseră informații despre colaborarea între ONGuri “salvatoare” și rețelele de “trafic cu carne vie” din Libia.

Cine ni sunt „salvatorii”?

În vara lui 2017, ofițeri sub acoperire au filmat în apele teritoriale ale Libiei mai multe bărci încărcate cu migranți care se deplasau escortate și ghidate de ambarcațiunile unor traficanți de oameni. La întâlnirea cu nava Iuventa, condusă de cetățeanul german Pia Kemp, migranții au fost transferați din bărci pe nava-”salvator”, care și-a continuat drumul spre coastele Italiei. Kemp a fost ulterior trimisă în judecată în Italia, după “salvarea” prin colaborare cu traficanții, a peste 1000 de migranți ilegali în zona coastelor libiene, pe care ulterior i-a transportat spre Europa și i-a anunțat în presa neo-liberală ca “salvați în Marea Mediterană”. Cazul Iuventa nu este singular odată ce Procuratura italiană a anunțat că există probe potrivit cărora mai multe “organizații de caritate” care operează nave în Mediterană, colaborează împreună cu traficanții în transferul migranților din Libia spre teritoriul UE. “Apeluri telefonice au fost date din Libia, iar salvatorii (navele ONGurilor- n.n.) au aprins lumini pentru a ghida bărcile traficanților și au închis radarele, așa încât traseul vapoarelor să nu poată fi detectat”, descria “rafinamentul” la care a ajuns această colaborare, un procurorul italian (Carmelo Zuccaro) pentru BBC.

Nu știe nimeni, însă, dimensiunea fenomenului

… lăsat în general “în umbră”, cenzurat sau auto-cenzurat de presa internațională controlată globalist, gen Associated Press. Altfel spus, nu știe nimeni câte alte Pia Kemp acționează sau au acționat în Marea Mediterană. Cert este că acest caz, în sine, sugera posibilitatea ca “salvările” din Marea Mediterană să nu fie decât o “punere în scenă”, coordonată de multiple interese economice: pe cale de consecință, Mănescu și guvernul României deveneau, adică, părtași la un trafic “modern” de persoane care implica o rețea complexă: “salvatori” finanțați, mass-media controlată, finanțatori și roboței “yesmen” din guvernele europene.

Ce se întâmplă, așadar, cu migranții

… trimiși în România prin ONGuri ale nucleelor globaliste, sau prin “înțelegeri de draperie” ale puternicilor Europei- Franța și Germania, țări care au o problemă cu terorismul jihadist, alimentat inclusiv prin migrație? Ei vor depune o solicitare de azil care va fi încuviințată sau respinsă, în funcție de capacitatea fiecăruia de a demonstra că au fost supuși la persecuții sau la privarea unor drepturi în țările de origine. Potrivit statisticilor, marea lor majoritate sunt, însă, migranți economici, care și-au părăsit țara din cauza sărăciei. În mod formal, de la finalizarea procedurii de azil, ei trebuie să părăsească țara în termen de două săptămâni, într-un proces controlat prin Inspectoratul pentru Imigrație.

Fenomenul nou cu care se confruntă 

… unele state europene care sunt țintă predilectă a migrației ilegale este faptul că guvernele țărilor de baștină ale migranților pot să își rezerve “dreptul” de a nu-și mai accepta cetățenii să revină. România- țară care nu are acorduri de re-admisie cu statele africane mari “producătoare de migrație” se află în aceeași situație, iar pentru acest caz, Țara Mioriței va fi obligată să tolereze șederea migrantului pe teritoriul său. Altfel spus, dacă “salvatorii” din Marea Mediterană trimit prin Malta sau Italia spre România, mii sau zeci de mii de migranți ilegali (distribuiți prin “solidaritate europeană” dictată de Angela Merkel- Emmanuel Macron- Comisia Europeană) care nu se califică pentru protecție, cea mai săracă țară a UE va avea o dilemă în plus, derivată direct din faptul că statele europene care au încurajat post-colonialist fenomenul migrației dinspre state ale Africii (unele cu terorism islamist activ), vor acum să-l “externalizeze” spre Estul Europei.

Sunt trei instituții care conlucrează

… în cazul aducerii de migranți (solicitanți de azil) sau de refugiați în România: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și IGI. La aceasta se adaugă girul președinției Românie, cu Klaus Iohannis care este intrat demult în clubul de roboței globaliști ce vor asimilarea migrației ilegale cu o “acțiune legală”. Pe 10 decembrie 2018, România semna la Marrakesh (Maroc) un controversat Pact Global Compact pentru Migrație inițiat de Națiunile Unite (ONU). Președintele României, Klaus Iohannis, care intuiește că susținerea migrației ilegale dinspre Africa spre Uniunea Europeană- UE, specific spre România, i-ar afecta șansele pentru un nou mandat , a anunțat pe toate canalele că „a aprobat” așa-numitul Compact Global la „recomandarea” Guvernului Dăncilă, în speță, a ministrului de Externe, Theodor Meleșcanu. S-a lăsat astfel impresia că Iohannis a fost pus în fața unui fapt împlinit de o inițiativă a Guvernului. În fapt, după cum cristoiublog.ro a dezvăluit deja, Klaus Iohannis “semnase” deja pentru Pact (de două ori în patru luni), după ce, în întâlniri succesive, discutase (și aprobase tot ce i se spusese) la București cu şeful Adunării Generale a ONU, Miroslav Lajčák (iunie 2018), cel supranumit „Mesagerul lui Soros” și cu Comisarul ONU pentru refugiați, Filippo Grandi (septembrie 2018).

Dacă la conducerea Comisiei Europene 

… s-ar fi aflat conducători și nu un grup de neo-marxiști coordonați prin “frății globaliste”, s-ar fi putut identifica soluții politice pentru criza migrației, iar sprijinul pentru refacerea Libiei și investițiile directe în statele africane care sunt sursă de migrație ar fi fost doar două dintre ele. Faptul că UE în continuare nu se implică în haosul din Libia decât pentru a turna gaz pe foc și că, în continuare, este tolerată activitatea “salvatorilor” ONGiști (fără o investigare serioasă a posibilei colaborări cu traficanții de ființe umane) care pun practic sub risc securitatea migranților, arată doar o organizație pan-europeană fără prestigiu și fără interes pentru viețile oamenilor: inclusiv pentru siguranța europenilor.

Zilele acestea, presa britanică a revelat  

… un fragment din „celalaltă față a monedei”, după ce un superb Lamborghini (cu doar 200 de mile la bord) a fost vândut la licitație de autoritățile fiscale elvețiene, pentru suma de 6.7 milioane lire britanice. Bolidul Veneno Roadster face parte dintr-o serie unică de 9 exemplare, a celebrat “50 de ani de Lamborghini” și a aparținut lui Teodorin Obiang Nguema, vice-președintele din Guineea Ecuatorială, un stat african care furnizează tradițional migrație spre Europa. Licitația a fost organizată după ce Nguema a fost inculpat pentru infracțiuni economice, iar banii obținuți nu au mers către Guineea, ci au fost donați unor ONG-uri elvețiene! Dacă Guinea Ecuatorială produce deopotrivă migranți disperați, dar și oameni extrem de bogați precum liderul său Teodorin Nguema, devine clar că UE nu a făcut nimic din ceea ce ar fi putut reduce migrația: nu a făcut nimic pentru  consolidarea disciplinei financiare locale, pentru  educația electorală, investițiile și combaterea corupției. Comisia Europeană a lui Jean Cluade Juncker nu a reușit mai mult de “discursuri” și “întrevederi” în dosarul migrației ilegale, iar o problemă care poate afecta securitatea întregii Uniuni și care este în desfășurare, este rezolvată de Bruxelles tot “pe firul scurt”, cu telefoane spre Iohannis și Mănescu adică spre o țară care de la aderare a produs doar slugărnicie politică și răspunsuri prompte de „’trăiți, am înțeles!”.