Recensământul agricol general, care începe luni, va stabili cât teren agricol din România se află în proprietatea străinilor

Experimentul lui Laborit. Suntem șoriceii care suferă de inhibiția acțiunii

Omenirea se scufundă, de mai bine de un an și pentru o perioadă nedeterminată, într-o criză de sănătate care depășește cu mult cazurile de Covid. S-a vorbit deja despre morțile cauzate de alte boli care nu au putut fi tratate. Cifrele, chiar aproximative, sunt impresionante și medicii cu un minim simt al responsabilității atrag atenția- cu riscul de a fi lapidați de către apostolii Covid-ului de toate profesiile, de la epidemiologi și urgentiști la politicieni sau jurnaliști, pentru care etica a devenit un accesoriu – asupra crimelor care se petrec în văzul și auzul tuturor.

Dar, oricât de mare ar fi numărul morților de Covid sau de alte maladii neglijate, există o crimă și mai mare, pentru că ea este îndreptată împotriva tuturor, iar consecințele pe termen lung nu pot fi evaluate.

Un medic militar francez, Henri Laborit, dezvolta, pe la mijlocul secolului trecut, o teorie despre „inhibiția acțiunii” și care se referă la efectele dezastruoase asupra psihicului și sănătății fizice ale unui individ supus unei astfel de traume.

Profesorul Philippe Bobola (doctor în fizică cuantică, biolog, antropolog și psihanalist Adlerian), pe care l-am intervievat asupra acestui fenomen, spune că „un individ dezvoltă dezordini psihice și fiziologice dacă este confruntat pe termen lung cu o situație asupra căreia nu are nici o putere, nici să riposteze, nici să fugă”. Henri Laborit numește această situație inhibiția acțiunii.

Laborit a studiat acest fenomen până la moarte, în 1995, dezvoltând și punând la punct teoria care, veți vedea, este aplicabilă multor situații, inclusiv celei pe care o trăim acum.
Studiul s-a făcut cu șoareci de laborator care au fost puși în următoarele situații (în care, adaug, ne regăsim și noi de-a lungul vieții…)
Un șoricel, în excelență formă fizică, este introdus într-o cușcă de sârmă cu două compartimente separate de o portiță, care poate fi închisă sau deschisă.

SITUAȚIA 1: Portița este închisă și șoricelul este supus unor descărcări electrice la intervale aleatorii, pentru a nu se putea pregăti psihic atunci când se aplică următoarea descărcare electrică. Neputându-se refugia în cel de-al doilea compartiment, animalul se pune în inhibiție de acțiune și se ghemuiește într-un colț, prostit. În primele trei zile, șoricelul devine agresiv cu cercetătorul, după care se epuizează și plonjează într-o stare de prostrație. După 8 zile de „tratament”, șoricelul este în hipertensiune și dacă tratamentul persistă face ulcer, ulcer perforat și poate chiar muri după 8-14 zile de „tratament”. Imunitatea sa scade și animalul devine foarte sensibil la orice tip de infecție.

SITUAȚIA 2: Dacă portița este deschisă, șoricelul se poate refugia în al doilea compartiment la fiecare descărcare electrică și se găsește, deci, „în acțiune”. El nu va prezenta în timp nici un fel de tulburare. Faptul că are posibilitatea să acționeze îl ajută să scape stării de inhibiție de acțiune.

SITUAȚIA 3: Doi șoricei se află închiși în primul compartiment (amândoi) și supuși aceluiași tratament (descărcări electrice aleatorii). Ei vor avea reacții diferite: șoricelul dominant îl va agresa pe cel slab și se va afla, deci, în acțiune; el nu va dezvolta nici o tulburare. Cel de-al doilea se află în inhibiție de acțiune și va dezvolta tulburările descrise în situatia 1.

SITUAȚIA 4: Un șoricel este închis singur în primul compartiment în care se află plasată o roată. Făcând-o să se învârtă, șoricelul care va suporta același tratament cu șocuri electrice nu va dezvoltă inhibiția de acțiune.

Acest experiment ne arată că înainte de a fi făcut să gândească, creierul este făcut să acționeze.
Omul poate agresa și/sau fugi ca orice alt animal, însă el posedă o altă facultate, aceea de a se refugia, nu doar în spațiu ci și în imaginar, datorită neocortexului. Acest tip de fugă poate lua formă unei depresii, a unei nevroze, a unei psihoze, a unei fobii, a unui delir sau a altor patologii psihice.

Un individ care nu poate nici agresa, nici fugi în spațiu sau în imaginar se va găsi în inhibiție de acțiune și se auto-agresează (agresiune endogenă). Omul aflat în inhibiție de acțiune doarme prost, este hipertensiv, prezintă tulburări digestive, are imunitatea scăzută, care poate evolua până la cancer.

Ieșirea din inhibiția de acțiune, spune Philippe Bobola, presupune acțiune: fugă, agresiune, declanșarea violenței.
Agresivitatea, conform psihologului Alfred Adler este, în aceste condiții, o tendința pozitivă care permite individului să își mențină echilibrul fiziologic și să scape de consecințelor inhibiției de acțiune. Însă, în societățile noastre moderne și evoluate, un individ care exprimă agresivitate, violență sau orice act delictuos este pedepsit sau închis fără ca societatea să se intereseze asupra a ceea ce traversează într-un anumit moment istoric și care poate justifică astfel de fapte.

Pentru a ne apropia de subiectul care ne interesează, adaug că printre nevoile fundamentale psihologice, definite încă din anii 1940 de psihologul Abraham Maslow, nevoia de securitate, de a evolua într-un mediu stabil și previzibil, fără crize și fără anxietate este inconturnabilă. Criza pe care o traversăm acum creează tocmai o tulburare față de viitorul care a devenit extrem de nesigur, angoasant, și care ne plonjează în inhibiție. Unele grupuri umane găsesc o scăpare într-o creștere a agresivității, mișcări sectare și radicale. Imposibilitatea de a anticipa viitorul este, deci, în inima crizei și are un impact, incontestabil, devastator.

Făcând o paralelă cu experimentul lui Laborit, suntem supuși continuu unor șocuri imprevizibile și orice posibilitate de scăpare ne este suprimată. Nu putem fugi, nu putem acționa în nici un fel, ni se cere să stăm închiși și să suportăm. Evadarea culturală a fost și ea suprimată. Mișcările violente de stradă, care sunt expresia nevoii de a scăpa de inhibiția de acțiune și de a păstra integritatea psihică și sănătatea fizică, sunt reprimate. Nicio cale nu există pentru noi în acest moment.

Care vor fi consecințele pe termen lung? O societate deprimată, măcinată de boli, cu imunitatea distrusă, aflată într-o stare de prostrație în care, de la o vreme, orice împotrivire a dispărut. Cum să nu te întrebi dacă este o întâmplare sau un program pe termen lung?…


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Experimentul lui Laborit. Suntem șoriceii care suferă de inhibiția acțiunii”

  • creca intre oameni si soareci oleaca de diferenta exista.
    io zic ca oamenii, atunci cind vor inceta sa actioneze, vor incepe sa gandeasca.
    si cata vreme ei nu vor fi tinuti cite unul intr o cusca,
    indiferent care era relatia dintre ei inainte ca ‘inhibitia actiunii’ sa se manifeste,
    ei vor gandi…intrand in armonie.
    deci se prea poate ca, spre deosebire de soareci, fix in momentul cind presiunea pe inhibarea actiunii e mai in toi, fix atunci oamenii sa intre in armonie, gandind o solutie, indiferent cit de nebunatica o parea a fi, aceasta, pentru a scapa cu viata.
    si daca asta inseamna suprimarea generatorului de socuri, nu vor sta pe ganduri.

    povestea ta, Marcela, doar se armonizeaza cu dinamica Revolutiei Mondiale, in care cel pus plenar la indoiala e si sistemul politic, deci se prea poate ca cetatenii sa ajunga pina in stadiul in are ii vor ura…plenar! pe conducatorii-oameni.
    pare ciudat, acum, ca oamenii sa aleaga pe post de conducator un soft, insa pentru ca oamenii-conducatori se vor indoi pina vor crapa, fiind pusi plenar la indoiala,
    cetatenii o vor face…cu tot dragul.
    totul e in defavoarea conducatorilor-oameni. iar daca vaccinarea e vazuta ca fiind ‘ultima salvare’, pentru ca totul e in defavoarea conducatorilor-oameni…vaccinarea se va dovedi impotenta. furia poporenilor asupra celor care i conduc crescand pe masura.
    insa din cate se vede…conducatorii par a fi extrem de foarte stapani pe situatie, asa ca…o fi altfel.

    • -mai intai e revolutia Mondiala.
      -dupaia e felul in care ea a inceput: cu o Nonactiune, ca virusul asta a fost.
      -dupaia a aparut Forta care a dinamizat procesul: Reactiunea disproportionata in fata virusului. ( deci daia e vorba despre o revolutie, ca ea a inceput cu o reactiune, nu cu o actiune, caz in care era vorba despre un razboi mondial )
      -ca in orice proces plenar, spre ex ca in orice razboi mondial, cel care-l incepe e si cel prin care razboiul se inchide,
      adica cel care incepe razboiul mondial e si cel care l pierde,
      -prin urmare in cazul Revolutiei Mondiale se stie deja perdantul plenar: sistemul politic!,
      pentru ca el e cel care a Reactionat disproportionat in fata virusului, declansand procesul imposibil de oprit numit Revolutie Mondiala ( in istoria Civilizatiilor se poate manifesta o singura Revolutie Mondiala, prin urmare aceste vremuri pot fi intelese exclusiv la pachet cu istoria celorlalte civilizatii… )
      -pentru ca Revolutia Mondiala se ocupa cu aducerea pe lume a unor noi sisteme sociale, ce e de asteptat…din bun-simt! e ca toate actualele sistemele sociale sa intre in colaps.
      -foarte foarte simplu: e de bun-simt sa asteptam o demolare, fie ea si controlata, a lumii mari, insa tocmai daia pare nebunie curata sa astepti zile insorite, acum! ele vor aparea, insa soarele va fi Inteligenta Artificiala, nu…conducatorii-oameni.

  • @Marcela,

    Inhibitia actiunii oamenilor este impusa cu forta batei numita „jandarmerie”, „politie” si „justitie” (mai nou s-a adaugat si „mass-media”) iar smecherii pretind ca doar ei au voie sa detina armate de dulai gata sa sfasaie pe oricine indrazneste sa miste in frontu’ numit „civilizatie”. De-asta de fiecare data cand poporul nu mai suporta atata „inhibitie”, apar revolte violente. Si evident, de fiecare data smecherii striga de la balcoane „… stati linistiti la locurile voastre!…”. Cata vreme smecherii se stiu la adapost si aparati de furia gloatei, vor face fix ce vor si cand vor. De regula noapte, ca hotii. Cand furia oamenilor va izbucni violent se va schimba si situatia. Pana atunci, nu. Cu votu’, guvernu’ si parlamentu’ oamenii s-au lamurit demult. Intrebarea este cat va mai tine inhibitia asta, ca lumea fierbe. Si nu doar in Ro…!

  • Excelent articol! O explicație clară, cu referințe științifice și cu o excelentă legătură cu prezentul.

  • Foarte bine, Marcela Feraru! Ati argumentat la fix!
    Pe când un articol în care sa le povestiti românilor cum decidentii francezi, sfatuiti de medici de renume, fac mai multe greseli în administrarea pandemiei decât decidentii români? 🙂

Ediție specială cu Adrian Năstase | „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Apariție editorială de excepție

„Cronica de la Salcâmu Mic” de Sabina Ivașcu. Pentru detalii apăsați pe poza de mai jos: