Fală mare, traistă goală

Pe vremuri, casele sătenilor săraci erau văruite, pe dinafară, cu Albastru de Mândră Mărie, un albastru intens, care să facă diferența dintre aceste case și ale celor mai avuți. În Europa privită de sus, România este toată în Albastru de Mândră Mărie. Lăsați declarațiile ciolăciste, că economia duduie, că știți că nu pentru noi duduie. Dar nici nu duduie. Chiar și așa, familiile alea sărace erau gata să taie ultimul pui din bătătură în cinstea boierului și să-și plesnească peste degete și peste gură pruncii. Peste degete să nu se întindă la carne, peste gură, să nu ceară.

Astăzi, la reuniunea popularilor europeni, exact această scenă mi s-a derulat în minte, că ai noștri au făcut tot posibilul să pară că sunt pe lux și pe opulență. Și exces de zel, ca nu cumva să fie deranjați boierii.

Dimineață, când am ajuns la Romexpo, mă așteptam să văd cetățeni supărați. Măcar câțiva dintre ăia care au aflat de afacerea cu vaccinuri a lui Frau Ursula. Măcar câțiva dintre cei care urlă că politicile europene au distrus agricultura, Delta, drumurile, economia. Măcar câțiva dintre cei care se luptă pe Facebook și Tik-Tok cu jupâneasca care s-a pus cloșcă pe UE.

Am dat, la bariera de la intrare, hăt departe de locul evenimentului, de un sepepist zelos. Care m-a întrebat unde merg. Cum mai aveam un drum de făcut, nu intram direct la eveniment.

-Mă duc unde am treabă.

-Unde?

-Dar ce vă privește?

-Mă privește, că aici este un eveniment important.

-Păi, vedeți-vă de eveniment, nu mai hărțuiți lumea pe stradă.

-Eu am o misiune.

L-am lăsat în pace. După ce am rezolvat ce aveam de rezolvat, m-am întors și am intrat la Romexpo. La primul filtru, îți cereau documentele. Apoi m-am dus la acreditări și m-au pus să las la ei bricheta, dezinfectantul și apa.

Am dat de o doamnă cu chef de glumă, că după ce ne-am contrat puțin, mi-a explicat că bricheta și dezinfectantul pot fi periculoase. Am rugat-o să-mi explice cum aș putea face o bombă, că poate îmi folosește pe viitor. De dezinfectant i-am zis că am nevoie, că am rămas cu o manie din vremea pandemiei. Mi-a spus că aia a trecut și că nu mai e niciun pericol.

-Și dacă vreau să fumez ce fac?

-Cereți o brichetă de la cineva.

-De la cine?

-De la oamenii de la pază?

-Și dacă i-o fur sau îl mituiesc și mă duc și le dau foc licuricilor?

-Stăm cu ochii pe dvs.

Pentru presă au făcut o hală. Mișunau pe acolo și vorbeau în toate limbile jurnaliști veniți la congres. Cam toți erau săriți de prima tinerețe, deci nu erau nici decolteuri generoase, nici gene false, nici buze botoxate.

M-am lipit de un grup din Macedonia, că unul avea brichetă. A zis că o avea în buzunar și nu l-au căutat. După aceea au mai venit o mulțime cu brichete, deci ori nu mai aveau loc să depoziteze lucrurile, ori s-au lăsat pe tânjală cu perchezițiile.

Apoi au adus apă, cafea și sandviciuri. De la Fratelli.

A ajuns și Emil Boc, ca un megastar.

Și, în sfârșit, ne apropiem de conferința de presă a lui Nicolae Ciucă cu Manfred Weber. Se putea să lipsească martie din post? Nu se putea. Prin urmare, drumul lui Ciucă a fost bătătorit de…De cine putea fi? De Flutur. De Gheorghe Flutur. La cum arată, Flutur este sigur staroste la PNL. E, a fost și la PDL, sigur că a fost. Era înconjurat de Rareș Bogdan, Gheorghe Falcă și Sorin Cîmpeanu și parcă toți făceau temenele în fața lui. Asta, deși Flutur părea coborât de la stână. Era o contradicție atât de mare în acel grup: intelectualul Cîmpeanu, bruxelizații Rareș și Falcă, cu pantofii lor de lac și de firmă, și Flutur, care părea șeful lor.

În fine, a intrat cuplul Ciucă-Weber. Bietul Ciucă-al nostru! Dintre toți, doar el avea badge la gât prins cu o panglică galbenă strălucitoare.  Știți grupurile alea de turiști care umblă prin oraș după căpetenie, care ține ceva în sus? E, Ciucă părea turistul tăhui de cap căruia i s-a pus semn să nu se piardă. Acolo, pe scenă, în lumina reflectoarelor, pe Ciucă l-au trecut toate apele. A vorbit în engleză. Ca în manualul pentru începători.

La sesiunea de întrebări, doar lui Weber i s-au pus. Într-un final, Weber a fost întrebat ce părere are despre Ciucă, președinte al României. L-a lăudat, Ciucă i-a mulțumit pentru încredere, dar a punctat că cetățenii decid.

După, ne-am deplasat în pavilionul central. Aici, jurnaliștii erau grămadă pe Ursula von der Leyen, lângă care stăteau Maia Sandu și Nicolae Ciucă.

Președinta Comisiei Europene, pentru alegerea căreia s-a făcut tot acest balamuc, deși nu are contracandidat, vorbea cu un altul de lângă Ciucă. Apoi, i-a întors spatele și a discutat cu cineva din spate. Maia Sandu vorbea și ea cu cineva și, la un moment dat, Ciucă, vegheat din spate de Flutur, s-a ridicat. S-a întors când s-a dat semnalul de începere. Au liberalii o boală cu lumina albastră. Cred că de la Albastru de Mândră Mărie li se trage. Așadar, au făcut albastru în sală și au început.

A vorbit Weber. A spus, în limba română, că e fericit. E fericit că e în România. Și mi-am amintit de scena de la Ateneu, în 2019, când Donald Tusk, pe atunci președintele Consiliului European, a citit un discurs în limba română și parcă a și recitat ceva. Nu au fost inspirați liberalii. Pe Weber îl puteau pune să cânte: „Dragu mi-i unde-am venit/Cu cine m-am întâlnit”. Era delir în România ca atunci cu Tusk.

A vorbit și Ciucă. Mult, plictisitor, chinuitor pentru el, că tot în engleză a ținut să-și spună discursul. A băgat și în limba română ceva, dar cred că e masochist, că a revenit la engleză.

Spre deosebire de el, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a vorbit în limba lui maternă, adică maghiară. Și în română.

Evident, pericolul extremismului, ajutorul pentru Ucraina și Moldova au fost esența discursurilor lor. De altfel, în sală era și o delegație a Ucrainei din care face parte și Iulia Timoșenko. Cu coroana din păr și câteva kilograme în plus.

La un moment dat, s-a creat, acolo în spate, rumoare. Venea Ciucă la cameră. Adică să intre în direct la o televiziune. Flancat, desigur, de liberalii lui. Eu cred că ăstora le este frică să nu fugă Ciucă din partid, că nu văd de ce nu-l lasă nicăieri singur. Unde ar putea să fugă? La protectorul lui, Ciolacu. Să mai aștepte puțin, că am impresia că-l vor fugări ei. Ei, peneliștii.

Și cu asta, eu am pus punct super congresului la care Frau Ursula va fi realeasă să conducă Uniunea Europeană. Pe vremuri, până și o amărâtă de conferință județeană a unui partid era mai interesantă.

Precizare: Au fost proteste organizate de AUR și USR, însă eu m-am gândit că și societatea civilă ar fi trebuit să aibă ceva de spus, dacă a tot cârcotit.