Falimentatorul

Niţă Corcobel a făcut avere falimentînd mai multe combinate de Îngrăşăminte Chimice din ţară. Punea mai întîi ochii pe unul care mergea bine. Îl ajuta fostul secretar cu Economicul de la Comitetul Central al PCR. Acesta ştia mai bine decît Ceauşescu situaţia fiecărei întreprinderi din România. În ultimii ani ai comunismului, văzînd ce se întîmplă în jur, secretarul îşi făcuse un dosar cu starea economiei româneşti. Socotea că după, cumpărînd pe degeaba întreprinderi, combinate, chiar şi ateliere se va îmbogăţi.

Nu i-a ieşit nimic.
A fost arestat în decembrie 1989 şi, la ieşirea din puşcărie, după cinci ani, pe motiv de boală, descoperi că alţii i-o luaseră înainte.

Niţă Corcobel dădu de el în tîrgul Vitan-Bîrzeşti, încercînd să vîndă pe valută operele lui Ceauşescu.
Îl angajă imediat ca specialist în Economia românească pe cale de a se privatiza.

După ce-şi alegea combinatul, Niţă Corcobel aranja apoi o campanie răsunătoare împotriva acestuia.
Ziarele denunţau cu litere de o şchioapă sinistra moştenire a industriei socialiste falimentare, rod al megalomaniei lui Ceauşescu.

ONG-uri finanţate de el pe sub mînă (lucru uşor, deoarece le conduceau nişte nepoate de soră) protestau zilnic în faţa Combinatului, cu pancarte spînzurate de piept.
Cum protestatarele arătau trăsnet, televiziunile dădeau năvală pentru a le filma pulpele şi sînii.
Cetăţeni indignaţi, în realitate cîţiva rromi din marginea orăşelului, trimiteau Guvernului şi Preşedinţiei petiţii cu mii de semnături.
La finele campaniei, Niţă Corcobel lua pe gratis Combinatul.

Mai mult, pentru că se cerea dărîmat, încasa şi o sumă frumuşică pentru asta.
După care vindea bucată cu bucată pămîntul rămas.