Deși abia am trecut de prima jumătate a anului 2021, putem să afirmăm că am făcut o mare descoperire, familia Mihaela și Tudor Voinea Gafton ocupând, cu autoritate, locul de revelație artistică a acestei perioade calendaristice.
Sigur, ei sunt oameni valoroși de mai mult timp, dar numai acum traiectoriile noastre s-au intersectat provocând numeroase artificii pe bolta înstelată a existenței.
Evident, teoretic, pot să mai apară surprize plăcute până la finalul lui decembrie. Dar, este puțin probabil ca locul familiei Gafton să fie amenințat de alți creatori apăruți în centrul atenției generale a puținilor comentatori de artă.
Am văzut mai multe expoziții în ultimele luni, organizate de diferite uniuni de creație. Acum, voi mărturisii ce m-a impresionat pe mine mai mult.
Am fost solicitat să vorbesc la vernisajul expoziției cu titlul „Lumea florilor”, organizată de Asociația Artiștilor Plastici București. La final, conform obiceiului trebuiau înmânate niște premii cu diplome. Cine este câștigătorul Premiul I? Am pus o întrebare simplă, iar președintele asociației, Dumitru Nicolae Chilia, conducătorul juriului, rostește: Tudor Gafton.
La primirea diplomei, artistul ne spune:
„Mulțumesc mult. Sunt foarte emoționat, ca membru nou în Asociația Artiștilor Plastici București, să primesc acest premiu. Sunt în asociație numai de un an de zile. Ce pot să vă spun mai întâi? Am revenit la pictură în urmă cu doi ani de zile. În rest, am fost ocupat cu cariera, câmpuri petroliere și așa mai departe. Vreau că continui pe acest drum. Vreau să formalizez într-un fel educația mea, adică să continui studiile la Universitatea de Arte din București, dacă pot. Despre expoziția de artă de astăzi, ce să vă spun? Lumea florilor. Florile sunt frumoase, florile sunt făcute să atragă, să seducă, sunt pline de culoare, reflectă lumina, ne bucură pe toți. Sincer să vă spun, eu nu obișnuiam, nu am fost atras la început de flori. Dar mi-am schimbat părerea când am văzut tablourile făcute de Henri Fantin–Latour, un pictor francez de la finalul secolului XIX, începutul secolului XX, care picta florile ca pe niște fețe umane. Un alt pictor francez, Jacques-Émile Blanche spunea despre Henri Fantin–Latour că face florile ca pe niște fețe umane. Vă recomand să le vedeți și dumneavoastră. Așa cum am putut și eu am vrut să dau aceeași imagine, aceeași vibrație transmisă de Henri Fantin–Latour. Vă mulțumesc foarte mult”.
În urmă cu câteva zile, Cristiana Anton, vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici București, a finalizat o tabără de pictură la Bușteni. L-am revăzut atunci pe pictorul Tudor Gafton, nu numai ca un pictor al florilor, dar un promotor valoros al portretului, al exprimării atmosferei creștine.
Atunci am avut privilegiul să o cunosc și pe soția lui, Mihaela Gafton, care desenează la rândul ei.
Revin la București, mă documentez mai bine despre cele două personalități. Și ce descopăr eu? Doi artiști rafinați porniți de mult pe drumul notorietății.
Soțul excelează nu numai în pictură și artă fotografică, dar și în arta scrisului sau …golf. Soția cultivă plantele în grădina sa minunată. Deci, fiecare cu florile sale. Unul le pictează și le fotografiază, iar altul le crește efectiv, iubind plantele, natura, aromele și grădinăritul.
„Mă ocup și de fotografie, am o colecție de aparate de fotografiat vechi, funcționale, pe care le folosesc în mod curent. În lucrările mele sunt influențat de pictorii români și ruși din ultima jumătate a secolului al XIX-lea –prima jumătate a secolului XX. Am ales realismul (cu ceva influențe suprarealiste) ca mod de exprimare deoarece cred că arta trebuie să fie accesibilă tuturor, indiferent de grup social”, mai precizează Tudor Gafton.
Mă bucur sincer de această descoperire și mă grăbesc să o împărtășesc cu cititorii constanți, ori întâmplători care deschid cristoiublog.ro.