Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Femeia născută primăvară, purtând pe umeri viața de la țară

“Era când câmpie verde, când apă” (Magda Isanos, “Dumnezeu”)

“Și iată aștept să se-ntoarcă” (Zorica Lațcu, “Potop”)

“Și nu mai știu anume ce, și-anume când” (Magda Isanos, “Eu nu regret”)

“Sensul acelui strivitor cuvânt” (Ana Blandiana, “Pereche”)

“Perechi de vorbe-alunecând” (Ana Blandiana, “Când voi fi-mbătrânit destul”)

“Mi-e jale de-mi vine să plâng” (Veronica Micle, “De ce în sufletul meu …”)

“Jinduind, venind mereu după cer / Și crucea păsării vii” (Elena Armenescu, “Râvnind mereu cerul”)

“Ca să urce fumu-n valuri viorii” (Zorica Lațcu, “Dragoste”)

“Să lumineze în urmă, prin ani și vecii întunerece mii” (Maria-Eugenia Olaru, “Glossă modernă”)

“Întinzi goale brațe … / Pe trunchiuri cenușii” (Viorica Sălăjeanu, “Retrezirea pădurii”)

“Grânele dulci aproape pârguite” (Constanța Buzea, “E înflorită lintița pe baltă”)

“Oamenii ajunși pe alte orbite” (Ileana Mălăncioiu, “Gravitația dispăruse”)

“Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care / Lumina ei le-a adus în lume” (Ana Blandiana, “Totul simplu”)

“Sunt alții care n-au avut ce spune” (Nina Cassian, “Orgoliu”)

Prima mea poezie a fost mama. Relația mea cu mama a fost de multe ori de critic literar. Mama critica versurile mele, eu criticam criticile ei. Versuri albe și rațiune pură. Sună aproape modernist, dar nu a fost așa pentru că tumultul relației dintre noi a fost emoție. T.S. Eliot a considerat Hamlet-ul lui Shakespeare drept una dintre cele mai slabe lucrări ale sale. Eliot prefera distincția cu gust de mucegai, franțuzească. De ce nu s-a lăsat convins de Hamlet? Pentru că Shakespeare s-a investit pe sine însuși în mare parte din scriitura sa, cu emoțiile și trăirile sale cu tot. Nu s-a ascuns în spatele cuvintelor sugerate de ritm și de formă, ci a râs și a plâns ca să capete sens. Cât despre Kant, nu pot decât să-l parafrazez pe Iosif Sava: „Bach, Bach e altceva!”. O să vă întrebați cum de-am reușit să adun laolaltă, chiar și prin sugestie, atâtea simboluri tefeliste. Pentru că nu vreau să se ajungă la terfelism. Cei care altădată au muncit la împlinirea și întreținerea rolului culturii au ajuns să o batjocorească. Spunea Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Voi de ce nu vă abțineți, mă?

În ultimii ani s-a scris foarte multă poezie Google, adică tineri fără cultură generală au căutat diverse lucruri pe Google și ce-a ieșit au strâns și-au legat cu sfoară (ca la spânzurătoare), proclamând lipsa de inspirație poem. S-a scris, de asemenea, poezie de rețele sociale, de noaptea minții și de lipsă de regret. Să fie la ei. În fața istoriei e totuși bine să fim îmbrăcați în demnitate.

Poezia pe care am cules-o ca să sărbătoresc femeia e rod al livezilor de vers românesc. Căutătorul de informații Google a fost folosit doar în localizarea poeziilor și a poeteselor. Personal am citit și recitit poeziile. Personal am ales ce mi-a plăcut, funcție de propriul raționament, de libertatea mea de alegere, de emoția care mi-a tremurat vocea și geana. De la Google, tinere, să iei numai ce nu ai de-ajuns: timp (prin reducerea timpilor de căutare) și acces imediat (în caz că nu ai pe-aproape o bibliotecă sau volumele de care ai nevoie). Nu dați pe mâna Google-ului ce puteți face cu mințișoarele și emoțiile voastre.

De ce nu am scris eu o poezie? Pentru că azi e vorba de ele. De toate, și de durerile prin care au trecut.
În relația cu mama și eu am căzut în capcana lui Isus Christos. Ridicat pe cruce Mântuitorul îi spune Mariei: „Femeie, acesta este fiul tău”, referindu-se la fratele Ioan. Pentru multă vreme am purtat povara acelor cuvinte. Isus s-a desprins de cea care l-a purtat în pântec fără să-i mulțumească, dându-i însă pe ceilalți în grijă. Ani la rând l-am întrebat pe Dumnezeu de ce. De ce nu i-a spus Mamă, de ce nu și-a arătat dragostea pentru ea? Și-atunci Dumnezeu mi-a întors ochii către mama. În timp ce eu scriam poezii, mama ținea ușa bisericii deschisă pentru mine.
La mulți ani, vouă celor cărora nu v-a spus nimeni „La mulți ani” de ani de zile. La mulți ani, vouă celor singure, uitate, îndurerate. La mulți ani, vouă celor ce știți să iubiți.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Femeia născută primăvară, purtând pe umeri viața de la țară”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *