Femeile care schimbă bani în Djibouti mențin economia informală în mișcare

Femeile din Djibouti care țin în mână genți pline cu dolari, euro, riali saudiți și rupii indiene sunt o imagine obișnuită pe străzile aglomerate ale acestei națiuni din Africa de Est. Aceste femei îi ajută pe refugiații din Yemen, pe comercianții străini sau pe șoferii de camion etiopieni să schimbe valută. Schimbătoarele de bani întrețin economia informală. Medina, care și-a dat doar prenumele, a estimat că deține echivalentul a un milion de franci djiboutieni, adică 5.600 de dolari/4.700 de euro în mai multe valute. „Este o slujbă decentă, este mai bine decât să fii șomer. Muncești pentru a câștiga un trai pentru copiii tăi. Când stai aici, ai un flux de bani, nu trebuie să cerșești de la nimeni, ci să lucrezi pe cont propriu”, a declarat Medina pentru AFP.

Sectorul informal conduce aproximativ două treimi din activitatea economică din Djibouti, potrivit Centrului de studii și cercetare al statului din Cornul Africii. Persoanele angajate în acest sector sunt în majoritate femei. Ele consideră că este o modalitate onestă de a-și câștiga existența. „În 90% din cazuri, este mai bine să schimbi la ele decât să schimbi la bancă. Ele caută un mic mijloc de trai pentru a-și ajuta familiile și ne ajută să schimbăm bani”, a declarat Faiza, o vânzătoare de khat. Schimbătorii de bani au o clientelă care include oameni de afaceri din Djibouti care se îndreaptă spre străinătate pentru muncă, străini și turiști. „Suntem la curent cu ratele de schimb, pentru că banca noastră ne dă această foaie. Este gratuit, prin această foaie cunoaștem cursurile de schimb”, a explicat Noura Hassan. Clienții și comercianții spun că viața economică ar fi greu de atins fără schimbătorii de bani în această țară cu puțin sub un milion de locuitori.

Din păcate, în Djibouti, 60,5 la sută dintre femei sunt analfabete. În plus, doar 19 la sută sunt angajate, în comparație cu 81 la sută dintre bărbați, ceea ce crește numărul femeilor din Djibouti care suferă de efectele sărăciei. Deși Guvernul din Djibouti (GdDj) a depus eforturi semnificative pentru a sprijini emanciparea economică a femeilor, accesul femeilor la activități generatoare de venituri rămâne limitat. Djibouti este un stat situat strategic pe coasta de nord-est a Cornului Africii. Este situat pe strâmtoarea Bab el Mandeb, care se află la est și separă Marea Roșie de Golful Aden. Cunoscut anterior sub numele de Somalilandul francez (1896-1967) și Teritoriul francez al Afarilor și Issasilor (1967-1977), țara a luat numele de Djibouti atunci când a obținut independența față de Franța, la 27 iunie 1977. Capitala Djibouti, orașul Djibouti, este construit pe recifurile de corali care se aruncă la intrarea sudică a golfului. Alte orașe importante sunt Obock, Tadjoura, Ali Sabieh, Arta și Dikhil. Aspectul liliputan al țării contrazice importanța sa regională și geopolitică. În capitală se află un port modern de mare adâncime care deservește traficul din Oceanul Indian și Marea Roșie și găzduiește o bază navală franceză. Orașul Djibouti este, de asemenea, capul de linie al singurei linii feroviare care deservește Addis Abeba, capitala Etiopiei vecine. Peisajul din Djibouti este variat și extrem, variind de la munți abrupți, în nord, la o serie de câmpii deșertice joase separate de platouri paralele în vest și sud. Cel mai înalt punct al său este Muntele Moussa, la 2.028 de metri (6.654 picioare). Cel mai jos punct, care este, de asemenea, cel mai jos din Africa, este lacul salin Assal, aflat la 155 de metri sub nivelul mării.

Țara este recunoscută la nivel internațional drept o comoară geologică. Situată la o triplă joncțiune între Marea Roșie, Golful Aden și sistemele de rifturi din Africa de Est, țara găzduiește o activitate seismică și geotermală semnificativă. Cutremurele ușoare sunt frecvente, iar o mare parte din teren este presărat cu bazalt de la activitatea vulcanică din trecut. În noiembrie 1978, erupția vulcanului Ardoukoba, însoțită de fluxuri de lavă spectaculoase, a atras atenția vulcanologilor din întreaga lume. De un interes deosebit a fost activitatea seismică extraordinară care a însoțit erupția și care a dus la lărgirea cu mai mult de un metru a plăcilor dintre Africa și Peninsula Arabică. În afară de Lacul Assal, cealaltă mare masă de apă interioară este Lacul Abbe, situat la granița sud-vestică a Djiboutiului cu Etiopia. Țara este complet lipsită de râuri permanente supraterane, deși există câteva râuri subterane.

Fotografie: ytosky