Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene

Fotoreportaj. Scoția cea caldă și primitoare

Am pornit în vacanța noastră prin Scoția din sudul Angliei. Autostrada ne-a trecut pe lângă Oxford, Birmingham, Manchester, urcând șerpuit în panglici de câte trei benzi pe sens printre colinele molcome împărțite în petece de verde viu alternând cu galben pai. Acolo unde grâul a fost secerat, câmpul era presărat cu baloți cilindrici din paie, gata împachetați pentru iarnă în folie antracit.

Trecerea din Anglia în Scoția s-a făcut pe nesimțite. Dacă nu am observat indicatorul ce arăta Scoția, am văzut schimbarea de relief și mai ales apariția zidurilor din piatră ce luaseră locul gardurilor din tufe verzi. Coamele, ce înainte se odihneau în văluriri domoale, acum se trezeau în coaste de muscel acoperite cu păduri de brazi. Milă după milă, relieful se înălța mai îndrăzneț oferindu-ne spre desfătarea sufletului peisaje ce nu le puteam cuprinde cu ochiul aparatului. Oricât de performant ar fi fost, jocul dintre soare și nori printre văile largi și arcuirile dintre coame nu putea fi surprins fidel. Erau coaste și versanți doar piatră goală. Pe cele mai blânde se întindeau covoare întregi lila. Am crezut că sunt cimbrișor sălbatic, dar erau un soi de jnepeni. Marginile drumului, acolo unde nu cucerea pădurea șoseaua, erau colorate în magenta de florile sălbatice ce amintesc de ochiul boului.

Primul punct de oprire a fost Edinburgh. Nu aveam nicio rezervare făcută, am vrut să găsim ceva autentic local. Căutând o benzinărie, am ieșit de pe autostradă. Aci nu găsești benzinării pe marginea autostrăzii, ca la noi. Dar, dacă ieși spre localități, vei găsi cu siguranță undeva vreuna. Așa am început călătoria noastră prin atmosfera scoțiană. Am intrat într-o lume pe care o văzusem de-a lungul anilor în sute de filme englezești devorate cu poveștile lor cu tot. Șoseaua șerpuia îngustă printre domenii ce cuprindeau și pădure, și fire de apă ascunse de pietre creând mici cascade, delimitate de nelipsitele garduri din piatră ce aveau scris pe tăblițe lângă poarta de acces numele proprietății. Vegetația densă – foioase și brazi – îmbrăca gardurile și ferea de ochii curioșilor casele din piatră, cu ferestre albe și înguste – ochi orbi văduviți de perdele.

Așa am ajuns în Moffat, o mica localitate ca un platou de film de pe Happy Channel. Când vizionam acele filme mă gândeam că totul este doar o poveste și că nu pot exista în realitate case astfel aranjate sau magazine atât de primitoare și mirosind a sărbătoare și a bucurie.

Era puțin trecut după orele 17,30. Exuberantă ca un copil ce dă iama în cutia cu bomboane scăpat de supravegherea părinților, am dat să intru în primul magazin a cărui vitrină atrăgea prin culoare și lumină. Dar entuziasmul meu s-a lovit de necruțătorul orar ce indica 5.30 p.m., momentul de închidere al magazinului. Cu entuziasmul sfâșiat, m–am îndreptat spre următorul, dar programul era identic. Rapid am înțeles că mai totul se închidea la 17,30, doar florăria rămânea deschisă mai târziu. Acolo m-au întâmpinat, din jardinierele suspendate, cele mai mari flori de begonia pe care le-am văzut vreodată.

Ne-am plimbat prin mica zonă centrală dezbătând pro sau contra înnoptării în acest sătuc. Fiecare casă din zona centrală era transformată fie într-un hotel, fie într-un magazin sau într-un restaurant. Fiecare casă în sine spunea o poveste, diferită de a vecinei prin culoare, reclamă, florile din ferestre.

Turiștii, majoritatea cupluri ce se bucurau de pensie, se plimbau agale și schimbau amabilități pe ton scăzut. Restaurantele erau punctual final al plimbării lor. Deja  atmosfera din interior se înviora cu fiecare ciocnit al paharelor sau hohot de râs care se ridica peste larma generală.

Am hotărât să ne continuăm drumul fiind încă destul de devreme.
În urma noastră, mulțumit că și-a îndeplinit menirea și-n ziua aceea, micul târg Moffat se relaxa împreună cu localnicii și turiștii săi, ascultându-le poveștile la un pahar de vin sau halbă de bere.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *