Franța stă pe un butoi de pulbere

De ani – mulți – se spune în Franța că situația este gravă, că nu se poate continua așa, că măsuri radicale urmează să fie luate pentru a readuce în ordinea republicană teritorii scăpate de sub control în care domnește legea junglei sau, mai grav, Sharia – legea religioasă.

Primul care a pus în centrul programului său securitatea a fost Jaques Chirac, în 2002, în campania pentru realegerea sa. Trecuseră mai mult de 10 ani de la reforma codului naționalității, care schimba dreptul de sânge cu dreptul de sol și lărgea posibilitatea regrupării familiale. O reformă ca un curent de aer care a condus la o creștere exponențială a imigrației, devenită incontrolabilă. Insecuritatea a devenit sinonimă cu imigrația.

Prima explozie a avut loc în timpul celebrei revolte a periferiilor, din 2005, când se contabiliza,  în fiecare dimineață, numărul mașinilor incendiate, ca un fel de cursă a morții. A fost o supapă care a permis scăderea, pe moment, a presiunii.

Nicolas Sarkozy a câștigat alegerile cu această temă, a securității și imigrației. Din păcate, mandatul său a fost un eșec. În urma lui a lăsat o țară mai divizată si mai fragilă ca oricând.

Lovitura de gratie a venit însă în mandatul lui Francois Hollande, care a trebuit să facă față si creșterii terorismului. Terorismul a lovit, e drept, și în alte țări europene, însă Franța a fost prima țintă și, nu o dată, chiar din partea unor cetățeni de-ai săi, cetățeni „prin dreptul solului”.

Am făcut această lungă introducere ca să instalez decorul. Realitatea e că puterea politică e în deplină cunoștință de cauză despre ceea ce se întâmplă în teren.  În periferii, portul voalului, care era, acum 10 ani, mai degrabă un moft, a devenit regula. Fetițele de la 12 ani în sus au adesea interdicție din partea părinților să participe la cursurile de piscină. La cantinele școlare se cere suprimarea cărnii de porc. Există chiar părinți care cer suprimarea cursurilor de biologie care contravin învățămintelor religioase. Școlile coranice și moscheele, finanțate din străinătate, cu imami trimiși din țările islamice, funcționează în deplină ilegalitate.

Există cartiere în care legea republicană nu se mai aplică. Legea în vigoare este Sharia, iar poliția nu poate face nimic, deoarece primarii preferă să evite confruntările și să își asigure realegerea fără prea multe bătăi de cap.

Criza economica nu a aranjat deloc lucrurile. Cu o rată a șomajului extrem de ridicată, mai ales în periferii, traficul de tot felul a înflorit, atrăgând cu mirajul unui câștig ușor tineri scăpați de sub orice control.

Deși faptele diverse – asasinate, furturi armate, atacuri care merg pana la aparența unui război civil desfășurat cu arme grele intre poliție și traficanți – curg în fiecare zi pe ecranele televizoarelor, jurnaliștii ezită să intre în gura lupului. În afara unor reportaje speciale sau a unor documentare devenite rare, situația cu adevărat explozivă din periferii este evocată rar.

Și totuși, dacă cineva este, într-adevăr, la curent  cu realitatea din teren, acestea sunt Armata și Politia.

Începând cu 2015 și seria de atentate care au însângerat Franța, Armata a fost chemată în ajutor. Patrule armate parcurg străzile fără întrerupere, de 6 ani. Acești oameni au văzut realitatea din teren și au înțeles gravitatea și urgența situației.

Este ceea ce evoca Tribuna generalilor, despre care am scris deja, ca și o a doua tribună semnată de militari activi, si care vorbesc, ambele, despre iminența unui război civil în care Armata va fi chemată să intervină. Este devastator pentru o democrație.

Că militarii nu au luat-o razna pregătind o așa zisă lovitură de stat o dovedește apariția unei noi tribune, semnată de această data de polițiști în retragere. Apărută în contextul unei serii de asasinate care au țintit polițiști, ea a pus pe foc clasa politică. Problema este, însă, că ne apropiem de alegeri: regionale în iunie, prezidențiale și parlamentare în primăvara anului viitor. Or, oamenii politici par să calculeze mai degrabă în beneficii și pierderi electorale. Este atitudinea care ne-a adus aici și care va conduce fie la amintitul război civil, fie la o victorie a Rassemblement National, partidul Marinei Le Pen. Iar această din urmă variantă nu este decât o reportare a anunțatului război civil.

Mai multe sindicate ale polițiștilor organizează miercuri, 19 mai, în prima zi a relaxării, o manifestație în fața Adunării Naționale. Recent, adoptata Lege a securității globale, care ar fi trebuit să le ușureze munca, a fost amputată pe parcursul dezbaterilor si se află, în acest moment, la Consiliul Constituțional. Polițiștii susțin că este o problemă de insuficiență a mijloacelor. Părerea mea e că este vorba mai degrabă de orbirea clasei politice.