Fraternité, pierdut interes pentru fanfaronadă

Dumnezeu i-a scos pe evrei în primul rând din robie, cruzimea pământenilor fiind atât de sălbatică încât chiar și după nu două, ci trei-patru mii de ani tot nu a putut fi eradicată sau măcar convinsă să renunțe din când în când. Dumnezeu ar fi putut restarta dumnealui lumea, după cum s-a mai întâmplat, dar a preferat să aleagă metoda educației și nu moartea prin suferință. I-a ghidat pe evrei spre un mediu ostil, fără zăcăminte abundente de petrol și de minereuri, dar în apropierea lor, în vecinătatea Mării Moarte, însă nu pe un pământ al morții, printre arabi de alte obiceiuri și credințe. Isus Christos s-a născut tot într-un mediu ostil, condamnat fiind după o judecată în bătaie de joc, care avea să se tot repete de-a lungul istoriei, în primul rând de ai lui. Ai lui care nu recunoscuseră nimic dumnezeiesc în El sau așa hotărâseră să-și joace cartea pentru a păstra puterea. Cea mai mare frică a omului avut e că Dumnezeu îi poate lua puterea. L-a îngenunchiat pe faraon și i-a închis jocul din câteva lovituri de toiag, și acela împrumutat de la un copac. Evreii au fugit sau au fost puși pe fugă prin lume, până când niște băieți deștepți și-au dat seama că nu era de ajuns să te faci frate cu dracul, ultimul cuvânt aparținând tot lui Dumnezeu. Și-atunci s-au gândit să manipuleze Biblia. Nici nu vreau să mă gândesc cât l-au amuzat sau enervat eforturile lor pe Dumnezeu. Nietzsche nu și-a făcut prea multe procese de conștiință când a reiterat ideea că pe lume nu prea există egalitate intelectuală, ci că unii ar fi mai dotați ca alții. Nu a suflat o vorbă despre datoria acelora de a-i lumina și pe alții, a considerat că iluminații sunt suficienți. Problema lor era că fraierul acela de Isus Christos nu numai că i-a iertat pe toți, de-a valma, oprind dezastrul planetar, dar a anunțat că se întoarce să-și facă singur dreptate. Cum să dormi liniștit cu așa grijă?

Interesaților nu le-a fost greu să-i bage ideea de putere planetară, chiar și cu prețul sacrificiului, lui Hitler în cap. Trebuiau însă să scape de singurul popor în sânul căruia, se așteptau ei, să se nască iar Christos. Nu însă și de evreii bogați, părtași la plan, că doar nu avea să se nască Isus în vreo familie de bancher! Doar dacă … nu ar mai fi găsit Dumnezeu evrei săraci. Evreii bogați au mai avut și norocul să se folosească de holocaust ori de câte ori încerca altcineva să le ia fața. De pe urma evreilor torturați și uciși în lagărele de concentrare naziste au profitat mai multe societăți de asigurare pe viață, știind că aveau să moară, după ce le fuseseră deja confiscate bunurile și conturile bancare. Societăți de asigurare din lumea zisă foarte civilizată, neutră sau proclamată morală, și chiar aparținând de biserică – stindardul creștinismului. Cel de-al doilea război mondial a fost o a doua crucificare, făcându-i-se loc pe cruce și lui Dumnezeu. Apoi învingătorii ideii de putere planetară au crezut că puteau face orice.

Alți evrei au fost plantați pe locul fostului Israel, conduși de evrei educați în și ghidați din America. Dacă neașteptatul ăla de Isus chiar avea de gând să revină, măcar să găsească pe cineva acasă și să creadă că ăia erau ai lui. America și UK au pregătit jocurile și strategia, abia așteptând să strige șah! În războiul din Orientul Mijlociu nu se bat niște sfinți, ci două tabere care au ucis și au torturat fără milă.  Gaza – a naibii coincidență, care să le aducă ambelor tabere aminte de camerele de gazare și de rânjetele nerușinate ale civilizației! Poate că Isus s-ar fi putut naște printre palestinieni, dar nu în mijlocul atâtor organizații teroriste! Câți oameni se mai roagă azi lui Dumnezeu Creatorul, Viața? Mai toate religiile au trecut la prohod, pupând mâna distrugerii.

Războiul din Ucraina a fost sistemul de decodificare după care trebuie judecat războiul din Gaza. Rușii au fost hărțuiți din toate colțurile, americanii nedorind să împartă cașcavalul. Pe europeni se vede cum i-au prostit, inimaginabil! Despre războiul ucrainean s-au scris atâtea minciuni, din dorința de a izola Rusia, încât istoriei i s-a făcut greață. În primul rând de ziariști, cei chemați să apere cetatea, nu s-o îngăleze. S-a văzut carevasăzică cine a tras sforile, cine a trimis bani, cine a vrut cu tot dinadinsul să se impună și cum nu au reușit. Am văzut cine produce și vinde arme, cui nu-i pasă de cetățenii altor țări alimentând războaie absurde, am văzut cât de ușor s-a putut falsifica realitatea pentru a da bine în campaniile electorale, făcându-i pe europeni să creadă că și-au sacrificat propriii bani, și nu pe cei ai miliardarilor, pentru o cauză care nu a fost nici nobilă, nici de ajutor pentru ei sau pentru copiii lor. Luând în considerare tot ce am învățat din războiul din Ucraina, cei ce au avut urechi să audă și minți deschise adevărului pot aprecia la valoare netă eforturile din Orientul Mijlociu. Se pășește pe gheață cu tălpile trecute prin cărbuni încinși.

China pândește cu satisfacție căderea Americii, neștiind, dacă nu a ghicit deja, că este turnul pereche. E drept că toată planeta a asistat la căderea a două turnuri, doar că nu despre acele două turnuri era vorba în textele profetice. Toate profețiile se referă la oameni, chiar și ca organizare, nu la obiecte. Arhitectura e o dovadă a îmblânzirii pietrei cu ajutorul cifrelor, dar nu de domesticire a lui Dumnezeu. De plătit, plătesc oamenii, nu scuturile pe care și le-au făcut.

Și uite cum prietenia dintre copiat și copiator, după ce a făcut ‘scăpat’ un test de armă biologică pe sub nasurile nevinovaților, n-a apucat să bage de seamă că s-a ales cu trei buboaie, efecte secundare, pentru a căror tratament nu a alocat nici fonduri bănești, nici sentimentale. Iar din drone și rachete nu poți face pansament de pus pe rănile narcisiștilor ajunși din urmă de propria obsesie de putere!

Bă, da’ măcar a reușit madam Clinton să salveze ultimul trib de sataniști, că-i era în grijă că s-ar putea ca și specia dumneaei, de veninoase, să fie pe cale de dispariție! Unii ar fi putut crede că doar familia Biden se joacă cu cățelul.

P.S. Chiar în apropiere de Ierusalim, unde li se face așa mare cinste lui Isus Christos și lui Dumnezeu, pe toate înțelesurile pământului, s-au întâmplat parade ale mândriei de a nu fi de acord cu gustul în ale Creației al lui Dumnezeu, trafic de arme, de minți și de influență, chiar acolo unde chiar și necredincioșii cred că se va întâmpla ceva, drept pentru care s-au grăbit să-și pună un picior în prag de așteptare. Între timp Dumnezeu le trage preșul de sub celălalt picior.