Galerie multimedia. Apă în Clavius

02/11/2020

Avem Luna, un corp care se rotește atât de lent în jurul axei încât o zi lumină durează 354 de ore. Tot acolo, ziua, temperatura trece de 100 grade Celsius. Este cald, dar o căldură nenaturală care nu este în jurul tău, ci vine de sus, de la Soare, și de jos, de la sol. Nefiind aer, un mediu care să se agite când răsare Soarele, pe Lună orice friptură va fi „în sânge”.

Tot pe Lună, pentru că nu există aer, o bucată de apă înghețată se va comporta ciudat la răsăritul Soarelui. Aflată până atunci la temperaturi de sub zero grade, în starea stabilă pe care o au oamenii din stația de autobuz în diminețile de iarnă, deodată se va încălzi și va trece din solid în gaz.

Apa sublimează când se face cald pe corpurile fără atmosferă, ceea ce ar însemna că nu ar trebui să se găsească pe Lună, în zonele în care se face lumină.

Acum intră în scenă craterul Clavius, un crater între cratere, mare cât distanța București-Constanța. Este locuit de alte cratere, mari și mici, și se află la 900 de km de Polul Sud, în regiunea vizibilă de pe Pământ.

Clavius era un crater pe care doar observatorii de Lună îl știau, însă din octombrie 2020 este în mintea celor aproximativ 200 de oameni din România, interesați de astronomie. Motivul? S-a descoperit apă în el. Am aflat de descoperire în octombrie două zeci-două zeci, când s-au publicat rezultatele unor observații făcute din avionul astronomic SOFIA. Practic s-a găsit semnătura apei în crater, linia spectrală de șase microni, ca să fiu mai exact.

După cum am povestit mai sus, apa nu ar trebui să existe ziua, în vid, dar iată că… există. Dacă moleculele de apă s-ar afla prinse în roci, lumina ultravioletă a Soarelui le-ar găsi și le-ar rupe în atomii componenți, deci se găsesc într-un mediu diferit, nu în pietre.

Cei care au descoperit ce au descoperit lansează ideea că apa s-ar găsi în niște mici sfere de sticlă, un fel de mărgele, care se produc natural la impactul cu meteoriții. Sticla este compusă din nisip (siliciu și oxigen), iar la un impact acesta se încălzește și se răcește brusc, ceea ce duce la formarea sticlei. Sticla nu lasă să treacă ultravioletele, deci molecula de apă este în siguranță. Mai greu este să o ronțăi dacă ți se face sete.

Acum trebuie să ne gândim că dacă ne aflăm pe Lună și i se face sete câinelui, va trebui să îi dăm apă prinsă în mărgele.

(Text, foto și video: Adrian Șonka)

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii