Gânduri la început de an

Am intrat în cea de a treia decadă a mileniului trei, de după Hristos. Mileniile de dinainte, rămână în seama istoricilor! Nu mai avem ce învăța  de acolo și, oare cum ne-ar putea afecta vremuri imemorabile?! Abia daca ne uităm peste umăr la nu prea îndepărtatul mileniu doi! Totuși, dacă am privi greșelile trecutului în față, gândindu-mă doar la trecutul recent(!) sigur conflictele viitorului ar fi mult aplanate.

Suntem intoleranți într-o epocă a toleranței? Suntem părtinitori cu părtiniri care ne sunt proprii?
Suntem generoși, acolo unde nu este nevoie de generozitate? Ne temem să denunțăm greșeli, perpetuând în acest fel greșeala? Și toate acestea și multe altele, nu numai pentru a fi „political corectly”, mai cu seamă, pentru a fi îngăduitori cu noi înșine.

Abia a început frumosul an 2020 și spaimele unui război mondial zângăne rețelele. Incendiile din Australia de trei luni nu pot fi oprite și, Doamne câte spaime vor să ne strice bucuria petardelor, a lampioanelor! Dar, fie vorba între noi, aceste lampioane sunt responsabile de multe incendii, nu mai vorbesc de schilodirile fizice cauzate de petarde! Nu fac uitat nici „bătutul cu ciomege” (ferească Sfântul!) care, zice-se că vine din vechea noastră cultură(!), pe care însa-mi având-o în matrice, mă încăpățânează să nu o las pierdută!!!
Și pentru că sunt prea mică pentru spaime atât de mari, vă propun o privire, furișă, spre felul în care îndepărtații noștri moși, întâmpinau Anul Nou.

Sărbătoarea Anului Nou cuprinde culturile diverse ale pământenilor, între care cele ale vechilor geto-daci, (românii de astăzi) sunt spectaculoase și magice. La noi, din străvechime, Seara Reînnoirii Anului, este primită cu surle, dobe, tălăngi, bâta/toiagul Colindețului, vasilca, buhaiul, jocul caprei, corbișorul, jocul ursului, plugușorul, sorcova, și aprinderea focurilor purificatoare peste sat. Toate au sensul bucuriei magice de reînnoire a naturii, a firii, a individului, fiind pe lângă sărbătorile agrare și datini de cinstire a strămoșilor și a patronilor/patriarhi ai comunității. Anul dacic început la 30 noiembrie, se prelungește prin ritualuri până la prima brazda a însămânțării pământului.

La întâmpinarea Anului Nou, este bine să nu dormi, să îmbraci o haină nouă (precum nou este anul), să fi vesel, să nu ocărăști și să nu fi ocărât, să joci boata bătând cu ea pământul (podeaua), să suni din zurgălăi chiuind, să primești mascați ori, tu însuți să fi mascat! Într-o idee modernă, să creezi stare de carnaval. Dar, foarte important, să nu uiți nici de cei plecați în Lumea Nenumită, care, acum sunt în preajmă și trebuiesc cinstiți! Purificarea prin aprinderea focurilor este, de asemenea, foarte importantă, ajutând prin ardere la mistuirea bolilor, a duhurilor rele, a vrăjilor și a tot ce ne-a stagnat în anul care a plecat. În dimineața de Anul Nou, daca nu vine nimeni cu Sorcova, sorcoviți-vă între dumneavoastră! Pe lângă bucuria gestului, magia florilor din smicelele de măr (puse în apă să înverzească de Sf. Andrei) ne va fi benefică!

La Mulți Ani, cu sănătate, oamenii buni, la mulți ani neamuri, la mulți ani prieteni, la mulți ani pământeni!