Generația actuală a hotărât sa renunțe la suveranitatea naționala și să înceapă procesul de demantelare a României?

Are cineva acces la setul/pachetul de analize și evaluări din perspectiva interesului național al României cu privire la ELIMINAREA DREPTULUI DE VETO AL ȚĂRILOR MEMBRE (DECI ȘI AL ROMÂNIEI) ÎN DOMENIILE DE POLITICĂ EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE ÎN DECIZIILE EUROPENE?
Există un memorandum în acest sens, care să facă o evaluare cost-beneficii? Cine l-a făcut și unde îl putem consulta? Există o explicație onestă, clară, fără artificii retorice manipulative dată publicului cu privire la ceea ce se renunță prin renunațarea la dreptul de veto? Există elemente ale unei dezbateri publice pe baza căreia se constituie:
(a) actul deliberativ prin care poporul suveran pregătește decizia;
(b) fundamentul democratic al unei decizii ce vizează suveranitatea națională?
Să repetăm: o asemenea decize nu e una de rutină. NU este vorba despre o simplă procedura de vot și de o dezbatere despre aspecte tehnice ale sistemelor de votare -pe axa unanimitate, majoritate, pluralitate- ci este vorba înainte de toate de problema suveranității naționale a României. Mai precis, trecerea în etape de la starea de suveranitate națională la condiția de obiect al suzeranitatii unei puteri externe.
Nu spun că e rău și nu spun că este bine. Spun doar că, indiferent care ar fi poziția pe care o luăm, ar trebui să recunoaștem și respectăm magnitudinea problemei și a sarcinii ce ne stă în față. Și anume trecerea într-o nouă faza mult mai avansată și greu reversibilă a procesului de RENUNȚARE LA SUVERANITATEA NAȚIONALĂ.
Așadar, ar fi onest să spunem oamenilor că despre asta e vorba și să nu încercăm să îi facem din vorbe că și cum esență ar fi doar o chestiune procedurală în politică externă și cea de Securitate. O asemenea decizie NU se ia fără dezbateri naționale majore, fără consultări populare și fără proceduri referendare majore. O fi modă altfel în lume acum și deciziile se iau în plic de sus în jos dar asta e o decizie prea mare că să se ia după modele curente.
Nimeni nu a dat mandat democratic nimănui pe tema asta și nimeni nu trebuie să se considere constituțional, istoric, moral și politic îndreptățit să ia aceste decizii în mod mecanic, rutinier, inerțial în numele poporului și statului român. E o decizie care cere consultări naționale și procedura colectivă, națională.
AȘADAR, CĂ SĂ NU MAI DISCUTĂM ÎN GENERAL ȘI CU ȚINTE IMPRECISE:
Unde sunt comisiile partidelor politice pe politică externă, specialiștii de partid și think tankurile lor?
Și mai precis, pe baza de exemplu: Unde găsim articulată poziția și analizele pe care PNL își bazează raportarea la acesta tema atât de importantă? Unde sunt consultările PNL, de pildă, pe acesta tema? Unde sunt documentele de partid pe acesta tema? Cine e interlocutorul nostru la PNL, dacă dorim să dialogăm pe acesta tema și vrem să aflăm cum, când și pe ce baza a ajuns acest partid la o poziție privind votul și suveranitatea națională?
La fel și cu celelalte partide: cum, când și pe ce baza au ajuns la o poziție privind votul și suveranitatea națională? Au o poziție? Care e și care e analiză și logică din spatele ei? Prin ce mijloace democratice deliberative-consultative au ajuns la poziția în cauza? Cu ce infrastructură de expertiză?
Dacă intrăm în procesul Istoric de Demantelare a Suveranității Statului Român ar trebui să începem prin a recunoaște magnitudinea și importantă problemei. E păcat și strigător la cer să tratăm cu superficialitate, neseriozitate -din vârful condeiului și al buzelor- ceea ce ai noștri din vechime au decis, generație după generație, că este o chestiune pentru care a meritat să își riște sau chiar sacrifice destinele și viețile.
ÎN CONCLUZIE:
Cred că ar fi momentul că -după ce vom constată probabil că NU există nici o analiză, nici-un grup de lucru, nici un purtător de cuvânt instituțional sau uman care să fie pregătit să vină în față publicului și a experților de profil din mediul academic și profesional că să răspundă la întrebări privind tema, să tragem concluzia că s-au create toate condițiile că mediul și comunitatea universitară să intervină.
Avem resursele academice să declanșăm o dezbatere națională serioasă despre tema. Să vedem ce implică. Să vedem unde suntem cu adevărat și care e structura de decizie reală, nu imaginară.
Mă gândesc că fie și numai la universitățile cu care am colaborat foarte recent în calitatea mea de la UB -UBB, Vest Timișoara, Iași, Sibiu, Cluj- am observat că există capacitatea intelectuală și profesională să acționăm. Adică:
1. Să constatăm public falimentul TOTAL al clasei politice în a asigura infrastructura și informarea minimală privind decizii majore de politică externă.
2. Să punem mâna de la mâna și să creăm o inițiativa națională în specialiștii de relații internațional, drept, istorie, politologie, economie etc. pe tema respectivă, inclusiv în ideea de a organiza o conferință națională pe tema locului României în lume și a suveranității naționale în noile condiții ale secolului 21.
Altfel ajungem iar la mâna jurnaliștilor, platformelor de propagandă bine-cunoscute ce acționează sub acoperire jurnalistică, influencerilor, dependenților intelectual de Centru ejusdem farinae care vor găsi iar un prilej să reducă totul la cel mai mic numitor comun al pregătirii și seriozității lor, adică o vor reinventa pe „Șosoacă” și alte fantoșe ale imaginației și misiunii lor propagandistice etc. și vom vedea iar un circ național cu lupta dintre bine și rău în regim de vodevil, cu ei în rolurile principale de apărători ai liniei oficiale, oricare ar fi asta.
Ori tocmai asta e ce NU trebuie țării în acest moment. Să înțelegm că dacă generația actuală a hotărât să renunțe la suveranitatea națională și să înceapă procesul de demantelare a României – adică a suveranității și integrității naționale- are o responsabilitate imensă în față generațiilor trecute și a celor viitoare. Să tratăm cum se cuvine (politic, istoric, moral și constituțional- procedural) astfel de decizii, care sunt pe același plan cu cele de la 1877 sau 1918. Ne aflăm în față celui mai important moment posibil din ciclul istoric al vieții unei națiuni.

(Sursa: Facebook Paul Dragoș Aligică)