Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

George Călinescu despre femeia sovietică: „E de o eleganță superioară”

Dărîmarea Zidului Chinezesc dintre România și Uniunea Sovietică, după cum i s-a spus între 1945-1947, operațiunii, inițiate și coordonate de Moscova, de ceea ce s-a numit reluarea prieteniei româno-sovietice întrerupte de propaganda burgheză, a cuprins forme numeroase și variate:

Înființarea ARLUS, vizite ale artiștilor și ziariștilor sovietici, tipărirea de cărți și broșuri care rescriau trecutul din perspectiva prezentului, difuzarea în România a filmelor sovietice de la vremea respectivă, sărbătorirea cu fast a Revoluției din octombrie 1917, apariția de publicații, Veac nou, de exemplu, cursuri intensive de limba rusă. Printre acestea se numără – și după opinia mea – la loc de frunte, vizitele ziariștilor, intelectualilor, artiștilor, academicienilor români în URSS. Aceste vizite au culminat cu călătoria Patriarhului Nicodim în Uniunea Sovietică, la invitația Patriarhului Alexei, între 28 octombrie-1 noiembrie 1946.

Între 2-19 noiembrie 1946, în cadrul amplei operațiuni, întreprinde o călătorie în URSS (Moscova, Leningrad, Kiev) o delegație de ziariști. Națiunea din 4 noiembrie 1946 (apărută duminică, 3 noiembrie 1946, după-amiază, antedatată), scrie următoarele:

„Ieri dimineață la ora 8, a plecat cu avionul la Moscova, delegația de scriitori și ziariști români, ca invitați ai Vocs-ului și ziarului «Trud».
Din delegație fac parte d-nii Ion Pas, directorul Teatrului Național, Gheorghe Macovescu, secretar general al ministerului Informațiilor, G. Călinescu, directorul ziarului «Națiunea», Cezar Petrescu, Sebastian Șerbescu, directorul ziarului «Semnalul», M. Sevastos, din Comitetul de direcție al ziarului «Universul», Tudor Teodorescu Braniște, directorul ziarului «Jurnalul de dimineață», dr. G. Graur, redactor al ziarului «Adevărul», Gheorghe Dinu, prim redactor al ziarului «Timpul», Miron Radu Paraschivescu și Pavel Chirtoacă, redactori ai ziarului «Scînteia», Andrei Tudor, redactor al ziarului «România Liberă», Gh. Matei, redactor al ziarului «Frontul Plugarilor» și Vasile Bârcă redactor al ziarului «Drapelul».

Delegația a fost salutată pe aeroport de d. Dangulov, prim secretar al ambasadei sovietice, de d. Maior Levy, șeful serviciului de presă al Comisiei Aliate de Control și de d. Iuri Botschcarov, secretar de ambasadă, care a plecat împreună cu grupul de ziariști și scriitori, pentru a-i însoți în Uniunea Sovietică.”

Fiecare membru al Delegației a avut o activitate frenetică în URSS. A acordat interviuri, a avut întîlniri, a participat la banchete și a trimis în țară note de călătorie. Vizita a fost organizată și subvenționată de VOKS (Asociația sovietică de strîngere a legăturilor culturale cu străinătatea) și de Trud, oficiosul Sindicatelor comuniste. La întoarcere, George Călinescu a publicat în Națiunea serialul Kiev, Moscova, Leningrad.

Din serialul iscălit de George Călinescu în Națiunea reproduc aici însemnările despre femeia sovietică:
„Este femeia sovietică elegantă? m-a întrebat o doamnă. Chestiunea este instructivă și dezvăluie o mefiență. Am fost mereu atent în U.R.S.S. asupra acestei importante laturi care indică felul unei civilizații, privit de neinițiații în unele subtilități de estetică socială cu o mină intrigată. La banchetul oferit de Voks, am ținut să răspund afirmativ întrebării de mai sus, explicînd și de ce. Pe fețele unora din colegii mei români am întrezărit un proces de panică, de altfel ca întotdeauna neîndreptățit întrucît mă privește, fiindcă sînt «un buon nocchiere». Nu mai puțin însă am crezut de cuviință a nu insista asupra unei materii reclamînd conferința și cartea. Voi insista acum. Unii prieteni sovietici cred că au avut sentimentul amabil că exagerez din politețe și am descoperit stînd de vorbă cu niște tinere inteligente că-și fac unele iluzii, la rîndu-le, asupra artei somptuare române. Este cazul de a pune lucrurile la punct.

Țara cu atîtea colonade, cu atîtea candelabre, cu teatre așa ornate, țara care a dat o eroină de roman ca Ana Karenina produce, e de la sine înțeles, un nivel de eleganță superioară. Eroarea noastră este de a crede că eleganța rezultă numai din veșmînt, cînd în realitate ea pornește din distincția personală. Intelectualitatea mai frecventă la femeia rusă, fie și sub forma nebuloasă a unei pasiuni ideologice, are ca rezultantă o ținută supravegheată. Am văzut femei simple, nici una cu uitătură vulgară. (…)

Întîia oară la Kiev, femeile mi s-au părut îmbrăcate uniform și fără alegere. Era ger și zi de lucru și multe umblau îmbrobodite. A doua oară, fiind și Duminică, am avut o imagine schimbată. În U.R.S.S. nu mi s-a părut că prosperă coafura arhitectonică și ondulația permanentă. Femeile tinere își împart părul în trei zone, una mediană pe care o dau peste cap și două laterale, pe care le aruncă peste urechi sau le unesc prin două împletituri subțiri peste creștet. Coafură juvenilă școlărească, și la prima impresie demodată. Eroare! Deschid cîteva jurnale franțuzești și descopăr că la Paris e foarte la modă acest soi de pieptănătură. Seara în drum spre teatru, femeile își pun pe cap un fichu, ca pretutindeni. Fetele își tricotează un capuchon de lînă albă. Pălăriile sînt incerte, ca și la noi, există destul fetru și am reținut un compromis negru între turban și beretă, cu totul timid. În picioare fetele în deosebi pun șosete scurte peste ciorapi. Îmbrăcămintea feminină e tributară materialelor. Se văd de toate: rochii de stofă, taiouri, bluze, rochii de mătase sau dantelă cu destinație mai festivă. Femeile abile studiază o simplificație, o anume linie, punînd-o în valoare cu o broșă, cu un lorgon bine ținut în mînă. Într-un magazin o doamnă bătrînă și petulantă era înfășurată într-o pelerină largă de culoarea muștarului și agita un manșon de blană cu foarte elegantă «miză». Bătrînele doamne au un aer subtil și monden, am avut în față și unele epave. Numărul cel mare de spectatori la teatre împiedică impresia unitară, cu toate astea prin selecție s-ar scoate un număr de femei de o discreție vestimentară desăvîrșită, superioară cu mult toaletei pretențioase în jurul unei figuri triviale. Ceea ce lipsește deocamdată în Uniunea Sovietică este «la haute couture», deși se intenționează promovarea unei mode rusești. Fantezia, excentricitatea, preocuparea de inedit și efect, proprii femeii franceze, nu se văd aici. Nu am avut sentimentul că o femeie ține să șocheze pe semenii săi, să fie o «incroyable». Nu e nici un motiv să se presupună că acest instict feminin nu-și va lua dezvoltarea normală. Acum eleganța feminină sovietică stă pe două principii: moderația și elementul imponderabil.

Mantourile, puțin folosite, sînt sau pe talie sau cloșate cu o cută sau două la spate, sau de un volum lipsit de precisiuni. Dar sînt blănurile care, cu o croială discretă, dau ținută. În special pielea de leopard sau de o imitație în sensul acesta cade foarte bine, combinată cu un capușon și cu șoșoni. Numărul de femei astfel îmbrăcate și de o prezență fină sînt așa de numeroase pe străzi, încît izolate mental de restul trecătorilor ar da un grup foarte elegant. Ucraina exalta costumul național și sub taiorul unei doamne se vedea o bluză brodată. Un bărbat de asemenea avea sub sacou o cămașă națională. O revistă propunea chiar o rochie de seară cu cămașă de crêpe-georgette alb adunată la gît, model pe care într-o variantă îl și purta o doamnă la recepția diplomatică. Însă, America a fost de mult descoperită, și jurnalele franțuzești, mereu cu pretext popular, recomandă o astfel de rochie de seară. Așa dar, moda sovietică nu este, teoretic, solitară.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

13 comentarii pentru articolul „George Călinescu despre femeia sovietică: „E de o eleganță superioară””

  • Maestre, jos palaria cu Moroiu, pardon Moroianu. Romanul are mintea scurta si uita ca dintoasa a venit in 2016 cu toata familia pe lista de consilieri cu toate ca ea lupta impotriva nepotismului. Va dati seama ce este la curul astora? Realizati ca astia beau din oala de noapte, ca atunci cand au vazut tramvaiul s-au intins pe burta? Eu nu am nimic nici cu Grindeanu si nici cu Roman. Dar cand sunt publice imaginile cand dintoasa fura alegeri, nevasta-ta adica, tu sa ai tupeul sa iesi si sa vorbesti de plagiate e clar ca te futi cu ma-ta!!!!

  • Nu ma pricep la moda, da’ cred ca „eleganta” e ceva ce nu-ti intzeapa privirea, ceva ce place ochiului si nu te face s-o rupi la fuga sau sa te intrebi – ala sau aia din ce Galaxie vine??? Cred ca „moda” e cit de cit aceeasi in toata Europa de Est…ce-i intr-o tara la un anumit moment, e si-n celelalte, exceptind costumele populare (desi sint similaritati pina si-n modelele care se cos pe camasi si pe ii de exemplu). Am tot vazut filmari vechi, piese de teatru filmate direct in sala unde se desfasura spectacolul, concerte, inclusiv Eurovision si Cerbul de Aur…Am observat o ciudatenie sa-i zicem…spectatorii erau imbracati impecabil, intotdeauna. Domnii la costum si tunsi potrivit perioadei in care s-a facut filmarea, doamnele erau intotdeauna coafate si cu rochii sau taioare parca turnate. Azi moda reflecta ce-i in capu’ celor ce vin cu diverse modele pe piata. Pt barbati de exemplu, zici sa nu-s sanatosi la cap. Pina si blugii i-au zapacit de zici ca si-au luat ideile din „Fifth Element”, cica blugii izmana scot in evidenta partile bune ale purtatorului…Nu mai stiu ce cautam intr-un magazin, si linga cabinele de proba astepta o fatuca la vreo 25 de ani cred, (e greu sa ghicesti exact cind are masca pe fatza). Vorbea cu prietenu’ sau cine o fi fost baiatu’ ala, nu stiu , da’ no mai slabeau cu „babe” in sus si „babe” in jos…la un moment dat el striga,cam pitzigaiat,prin usa „beib vin afara”…iese cu tricoul ridicat, in ciorapi si o pereche de blugi izmana pe el…N-am putut sa ma abtin, am crezut ca ma sufoc de ris din doua motive…unu,nu stiu daca era cracanat natural, sau de la pantaloni nu putea sa-si tina ouale adunate, pareau imprastiate in toate partile si prostalaul se mai si tinea de ele…a facut cu greu citeva piruete ca sa-l vada „beib” , iar ea se uita admirativ de parca cistigase la loterie…nu stiu cine a putut veni cu asa idee de pantaloni, aia e oroare, nu articol de imbracaminte…mai bine mergea si-si cumpara dres de dama ca tot aia era, si nici nu-si mai ranea bijuurile, ar fi aratat mai normale…doi, pt ca am inteles ,in sfirsit, de ce se screme si se pitzigaiaza herr prezident…o avea „bluji”izmana pe sub pantalonii prezidentiali…Doamne iarta-ma, da’ numai imaginea acestui individ in blugi de acest fel, ma face sa rid fara oprire…ce „prestanta” avea el in ochii mei, da’ ce-o are acum daca dau drumu’la imaginatie…
    Ce ar crede George Calinescu despre eleganta unor „duamne” de azi, cum ar fi: Udrea, nu pot s-o uit cind a candidat la scaunul de la Cotroceni, felul cum a aparut pe afisele de reclama, intr-un fel de rochie,ce-o fi fost aia,de ziceai ca e asistenta medicala, in altele cu pistol de ziceai ca-i „ajenta minune au au shepte, Jana Legatura”, in altu’ era in blugi si pantofi cu toc, plete in vint mai ceva ca la Hollywood si cu inca cinci pierduti in aceeasi poza,ce mai „Cei sase magnifici” in varianta de Romania,nici astia care fac filme de duzina, unu’ pe ora,nici aia nu ar fi fost in stare sa scoata un poster atit de”perfect” pt postul de presedinte de tara…Apoi toate vedetele noastre, toate „elegante”…sint atit de elegante incit fiecare dintre, la oricare te-ai uita, simte nevoia sa-si arate, de buna voie si nesilita de nimeni, in fel si chip, si alte parti cu sau fara silicon, iar ca sa se evidentieze si mai si se imbraca in zdrente, blugi scurti si aia rupti,facuti franjuri, cu bluze mai mici decit masura corecta, la unele zici ca dau sa sara nasturii atit de strinse le poarta…apoi cofura, e la moda stilul Cleopatra, nu ca le-ar sta bine, da’ e moda, de’, cu cit arati mai aproape de o mumie, cu atit mai mult atragi atentia…unele arata ca in filme horror…daca nici asta nu arata cita minte au, nu stiu ce altceva sa zic…Cine impune moda azi, cred ca a avut in cap un plan de demascare a prostiei si a caracterului real pe care-l au unii…Tin minte cum la tzara, mergeam vara la bunici, Duminica era tirg in satul vecin. Toata lumea care mergea la tirg, se imbraca „de Duminica”, fiecare isi lua „hainele bune”. Degeaba oamenilor simpli de la tara li se adreseaza apelativul de „tzarani”, uneori cu scop de ai insulta, am vazut domni si doamne chiar daca primii aveau palarii ponosite, dar curate, iar dinsele broboada sau basma.
    Nici n-as ndrazni sa-l intreb pe George Calinescu, cum vede el pe „prima femeie a tarii de azi”? Pariez pe un pachet de napolitane „Carmen”(daca se mai face azi!!) si cistig, ca in nici un caz nu ar aprecia ca nevasta presedintelui de tara sa umble la 60 de ani in rochii pin’ la fese si cu gura pina la urechi, ca cica daca nu te hlizesti continuu, nu esti ca aia din vest…Am vazut-o pe Elena Ceausescu de citeva ori.Intotdeauna imbracata si coafata impecabil, asortata, de un bun gust impecabil. Cu toate astea, citesc articole scrise de fel si fel de prostovani si prostovance din generatia care in ’89 nici nu faceau parte din planul de familie al parintilor lor, si toti o descriu ca pe o nebuna de legat, imbracata ca tzoapele, descrisa ca rupta de planeta asta, ba geloasa, ba puchinosa, cu gusturi inestetice si tzopirlanesti. Daca vreunul dintre acestia ar fi trait macar in perioada respectiva si ar fi vazut-o macar o data, i-as intelege pe toti, da’ asa….sa vorbeasca gura fara ei, mi se pare prostie cu ghiotura de o rautate fara egal, ba chiar de domeniul inconstientei …Apropos, fac o mica paranteza, in vest cica trebuie sa faci contact cu ochii si sa zimbesti continuu ca oamenii timpiti…rusii, ca si romanii de altfel, nu apreciaza persoanele care zimbesc permanent, aia e dovada de nesinceritate, iar daca te holbezi in ochii cuiva continuu, aia suna mai mult a provocare, amenintare, intentie de dominare…diferentele culturale sint cele care nu vor permite niciodata amestec intre natii, poate „armistitiu”ca sa zic asa, da’ niciodata mai mult, fiecare natie are particularitatile ei culturale, traditii,credinte si ce mai au, or alea n-au disparut de veacuri, cum ar putea sa fie anihilate peste noapte doar asa ca-si inchipuie cite un aiurit sau paparuda ca tii un discurs pompos si gata ai facut globalizarea. Astia in vest isi inchipuie ca daca si-au bagat marfa de calitate proasta si „bluji izmene” pe tot pamintul, in aia sta globalizarea??????hahahaaa, tocmai m-a lovit imaginea herrului in „ei”…e greu sa-mi tin imaginatia in friu cind ma gindesc la cacarafat, bode, chiar si ciuca,nu mai zic de avortonu’ de citzu ce cele trei fire de par, si alea slinoase, in virfu’ chelios de deasupra fruntzii…citi dintre cei enumerati ar avea capacitatea intelectuala de a scrie, din mintea lor, pe subiecte delicate cum a facut-o George Calinescu…
    Nu am vizitat niciodata Rusia, se faceau excursii organizate de fabrica, unii au mers si-au vizitat Ermitajul, au mers si la Moscova sa-l vada pe Lenin, Kremlinul etc.
    Spuneau ca sint mai mult asemanari intre noi si ei, deosebiri existind, dar nu ceva care sa te socheze in vreun fel. Singurul lucru „socant” descris de colegii care au mers acolo, a fost coada de dimineata pe care o formau rusii in fata unui magazin cum era Alimentara la noi. Fiecare statea cu mina in sus cu o rubla…apoi cind se adunau suficienti, unu’, primul de unde incepea coada, ii numara, aduna rublele, intra in Alimentara si cumpara o sticla de vodka, apoi se grupau, si dadeau sticla din mina in mina pina o goleau. Apoi fiecare pleca la treaba lui…cu toata vodka lor, Ermitajul pare sa fie unic. As dori sa vizitez acest muzeu, am vazut multe poze facute chiar de colegi, si poze facute de profesionisti si m-au convins ca acest loc e unic. um o fi realitatea de azi, nu stiu, dar cred ca spre deosebire de noi, ei pun accent pe cultura si valorile mostenite. La noi se retrocedeaza si se distruge tot…la rusi, macar cind vine vorba de patrimoniu, nu cred ca au actionat atit de iresponsabil niciodata dupa ’89, dimpotriva.
    Cred ca totul se leaga dintr-una in alta: ca-i vorba de moda(haine,coafura), sau arta de orice fel, se vede influenta de zi cu zi in viata oamenilor…cu cit oamenii sint mai aiurit imbracati si cu cit incearca sa iasa mai mult in evidenta prin haine inestetice, tot asa e si comportamentul majoritatii, iar de arta si cultura nu mai are grija nimeni, chiar si atunci cind unii cred ca a pune in scena nu stiu ce piesa de teatru celebra, se numeste arta, eu cred ca poti s-o numesti lejer prostitutie legalizata…n-am sa dau numele actritelor care au inceput sa apara goale pe scena…socrul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, mergea frecvent la teatru.Dupa ’89 a incercat sa-si mentina obiceiul. Pina a vazut una dintre actritele favorite cum din doamna a teatrului s-a transformat in curva…de dragul artei bineinteles…s-a despuiat pe scena de parca a aparea goala in fata publicului din sala, ar transmite mesajul piesei mai puternic…ne povestea acasa cum s-a auzit in sala un „aaaa” cu ton jos…de atunci n-a mai fost la teatru niciodata, pina a murit…prefera sa se uite la TV la piese vechi, filmate direct in sala, pe motiv ca la alea macar stie la ce sa se astepte si le-a vazut oricum la teatru pe vremea cind „oamenii erau normali”. De muzee ce sa zic…Am fost acasa aum citiva ani, si-am mers la Muzeul de Istorie. Jumatate era in renovare, mult praf, exponate aiurea,era sa calc in cacat de ciine chiar pe scarile muzeului, la WC intuneric bezna, usa fara clanta, nu tu hirtie igienica, robinet la chiuveta defect, sapun ioc. Am intrebat o doamna din personalul muzeului, daca mai e baie si la alt etaj si nu stiu ce-a vrut sa spuna, era plina de nervi, a zis ceva pe ton ascutzit nemultumita de nemultumirea mea…La fel la Muzeul Satului in Herastrau…pacat.
    Nu vreau sa se inteleaga gresit, eu cred ca fiecare natie e cu ale ei si asa trebuie sa ramina. Rusu’ pt Romania nu e bun, n-a fost niciodata, dar la fel si restul care ne sufoca azi…Cind vine vorba de asemanari culturale, cei mai apropiati ne sint rusii, noi insa incercam sa-i imitam pe „partenerii strategici”, pe noii „pretini”… si unii si altii,ne-ar denigra si face una cu tzarina, la prima ocazie ivita. De aia cred ca George Calinescu a fost inainte de toate, un diplomat fin, ar fi putut avea o cariera unica in diplomatie…isi spune parerea ferm, printre rinduri nu totul e miere si ambrozie, dar nu deranjeaza deloc, dimpotriva…Uite asa, in prostia mea,citind articolul de mai sus, am invatat si eu definitia cuvintului „mefienta”…chiar daca l-am auzit vreodata, citind articolul e ca si cind il aud pt prima data…Cred ca i-ar am lungit pelteaua, dar trecutul pare mai „destept” decit ce traim noi azi…Daca ar fi sa raspunda Calinescu la aceeasi intrebare, dar despre „femeia din Romania” anului 2021, mi-e ca ar face ca socrul meu…desi nu trebuie generalizat, sint diferente intre generatii ca de la cer la pamint…Numai bine.

  • Mare cunoscător George Călinescu! Dealtfel, a creat costume de teatru și ținute vestimentare feminine. De recitit pe net Epitalam.
    Apropo de eleganță, un exercițiu folositor. Pe Google images, caută: Uchitelnitza pervaia moia pamiatnik. Eventual clic pe Did you mean, pentru grafia rusă. Se obțin din diferite orașe poze cu… statui ale Învățătoarei! Cult incredibil, dacă e văzut din țări fără perspective, unde cadrele didactice au ajuns cârpele de șters pe jos ale clasei politice.

  • S-a tâmpit distinsul istoric Marius Oprea (!!!!????) La aritmetică de clasa a 2-a, la o banală scădere: 2021 – 1993 = 18 ani (!!!???) pentru domnia sa? https://bit.ly/3e8Ex4C … A. Drăghici ”a murit în 8 decembrie 1993.”

  • Generația părinților mei a văzut în poporul rus ”poporul sovietic eliberator”! Ca elevă, la cor, am cântat și eu cântece care preamăreau acest lucru. Printre primele mele amintiri o am și pe aceea cu mama plângând lângă difuzor. Murise Stalin. Aveam 3 ani.

    • Va raspund aici pt ca mai sus iar se baga in seama persoane cu probleme la cap.
      Ziceti de Stalin…tata mi-a povestit ca in copilarie, l-a vazut pe Stalin dansind un dans traditional georgian. Mie-mi plac extraordinar dansurile georgiene. Erau emisiuni la TV cu muzica si dansurile popoarelor. Nu scapam una, mi se pareau deosebite. Pina in prezent nu mi-am depasit slabiciunea asta de a ma uita cu toata familia la dansuri georgiene. Ei, barbatii mi se par ca niste cocosi de munte, nu stiu cum sa-i descriu altfel, mindri si puternici si reflecta aceste trasaturi prin dansurile lor pe virfuri, pe degete, piruete,sabii,cutite, mi se par fantastici. Ele, sint ca niste zine, costumele, miscarile delicate, feminitatea pe care o reflecta in dans sint superbe…De cite ori erau astfel de emisiuni la TV, tata ma chema ca stia ca-mi plac mult…atunci mi-a povestit ca exista o filmare cu Stalin dansind la o nunta si povestea ca, imaginati-va, Stalin dansa foarte bine si cu placere reala care se reflecta nu numai in atitudine, dar si pe fata lui in timp ce dansa. Aceasta filmare e posibil sa existe inca in arhiva TVR undeva, la rusi sigur exista si probabil or avea ei si altele. Tata spune ca si eu am vazut-o…Nu prea imi amintesc, cine mai stie cind a fost difuzata la noi…M-am intrebat de multe ori, istoria pe care o invatam noi, cit o fi adevar si cit o fi parerea de moment a unora care detineau puterea. De ce spun asta? Pt ca in ultimul timp am impresia ca se vor desfiintate diverse simboluri si personalitati…cum zice madam Angela Gheorghiu de Porumbescu, Enescu si Maria Tanase ca sint false legende, Poate ca nici Stalin, Lenin, chiar si Adolfica, poate n-au fost cum ne sint prezentati azi.Poate ca au luat papara in numele adevaratilor ticalosi…Oricum, am vrut sa mentionez partea asta, pt ca nu mi se pare deloc normal ce se intimpla in prezent,prea multa minciuna si prea multa inversunare pt raspindirea si intarirea analfabetismului. Cui ajuta asa ceva, habar n-am, dar fara idioti si oligofreni la conducere, asa ceva n-ar fi posibil. Ma intreb acum, daca vreunul din maharii de la noi gen cacarafat, herr ciolhanis, caraghiosul de citzu, dragnea, mai ales dom „jeneral”, daca vreunul ar trebui sa dea raport lui Stalin sau Adolfica, cum ar suna raportul lor si ce atitudine ar avea in fata vreunuia enumerat?
      Nu pot sa me refer la generalii nostri decit sub forma de „dom’ jeneral”…e un paragraf in „Iarna cind au murit cangurii” , o discutie care suna cam asa: „She fashe domnu’ jeneral” , raspunsul fiind: „Domnu’ jeneral fashi pi iel…”…e, dupa pasajul asta, mi-e imposibil sa mai peonunt „domnul general”…
      Inchei cu un link care cred ca o sa va faca placere. Poate ati vazut aceasta filmare, dar o pun totusi aici, poate sint si alti cititori care ar vrea sa vada ceva unic:
      https://www.youtube.com/watch?v=QzfHjiWkAmE – se numeste „Dance of the Kalmyk” – Moiseyev Dance Ensemble – Russia. Sper sa va placa.
      Numai bine.

      • Superb dansul ”Bărbătușii și femeiușca”! Mulțumesc mult pentru trimitere și comentariu. Vă împărtășesc plăcerea de a urmări dansurile lor specifice. Rușii o școală de balet și dans nemaipomenite și de neegalat.

    • Domnule „@Dl. Cristoiu” sau Doamna Stoican (voi doi fiind aceeași persoană), să nu uiți că tu m-ai provocat. Tu însuți (însăți) m-ai ajutat să-ți descopăr dubla personalitate și faptul că dialoghezi tu cu tine este chiar amuzant. Dacă nu mai înjuri, așa cum mi-ai promis, bineînțeles. 😎

      • Ai dreptate. e un coleg de munca. toata ziua comenteaza aici si tot schimba numele

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog