Germania intenționează să returneze craniile victimelor de etnie Herero, victime ale colonialismului din secolul al XIX-lea, în sud-vestul Africii. Craniile acestora au fost transportate în ceea ce era pe atunci Imperiul German, pentru cercetare medicală. A fost crimă și expulzare sau ar trebui să fie numit genocid? Terminologia devine politică atunci când vorbim despre victimele dominației coloniale germane din Africa de sud-vest, în principal din Namibia, la începutul secolului XX. Decesele care au avut loc atunci nu au fost încă clar definite în cărțile de istorie. Termenul potrivit a fost dezbătut timp de decenii, nu foarte diferit de genocidul disputat împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Pentru Israel Kaunatjike, de la un ONG din Berlin care luptă împotriva genocidului, craniile namibiene reprezintă un capitol din istoria germană care ar fi trebuit rescris de mult timp. „Primul genocid al secolului al XX-lea a avut loc în Namibia”, a declarat acesta pentru DW.
Kaunatjike s-a născut în anul 1947 ca fiu al unor supraviețuitori Herero în sud-vestul Africii. El trăiește ca refugiat politic în Germania din 1970. Trecutul familiei sale este strâns împletit cu istoria colonială a Germaniei. „Bunica mea a fost angajată de o familie germană, pe atunci familia lui Otto Möller. Și acolo s-a născut mama mea. Am aflat asta mult mai târziu”, a spus el. La 9 iulie 1915, dominația colonială a Germaniei în sud-vestul Africii a luat sfârșit. Un secol mai târziu, această porțiune uitată din istoria Germaniei capătă, în sfârșit, atenție. Președintele Fundației pentru Patrimoniu Cultural Prusac, Herman Parzinger, a comentat recent situația, referindu-se în mod special la o colecție mare de cranii pe care spitalul Charité din Berlin a oferit-o recent Fundației pentru Patrimoniu. Originea exactă a craniilor nu a fost încă stabilită. Pentru Parzinger, este necesară o cercetare intensivă a provenienței. „Este deosebit de important să separăm rămășițele din mormintele preistorice din Germania de cele care provin din teritoriile coloniale germane din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și care ar fi putut fi aduse ilegal la Berlin”, a explicat el pentru agenția de presă DW. Parzinger consideră că cercetarea științifică este primul pas pentru returnarea rămășițelor. Cu toate acestea, trebuie să fie clar cine este destinatarul legal, a subliniat el. Kaunatjike are o altă prioritate. Pentru el este foarte important ca rămășițele să fie aduse înapoi acasă. Rudele acestor oameni au fost ucise, expulzate în deșert sau plasate în lagăre: femei, copii, bărbați.
Craniile fuseseră probabil trimise la spitalul Charité pentru cercetări rasiale. Helmut Parzinger a recomandat ca trecutul colonial al Germaniei, și crimele comise în acea perioadă, să fie incluse în prezentarea exponatelor de artefacte. „În rândul publicului german, cunoașterea acestor evenimente a fost umbrită de crima secolului – adică Holocaustul – și de cel de-al Doilea Război Mondial”, a recunoscut acesta. Zona colonială uitată va face parte din expozițiile din cadrul Humboldt-Forum, care urmează să facă parte din Palatul Berlinului, recent reconstruit. Pentru generațiile actuale de Hereros, precum Israel Kaunatjike, punctul decisiv se află în altă parte: Scuzele oficiale ale Germaniei, așteptate de mult timp, nu au fost încă prezentate.
Foto: AFP, Rezistența Herero, față de dominația colonială, a fost reprimată cu brutalitate.
Lasă un răspuns