Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Gîndul de duminică, 12 martie 2017
Nu numai ca judecător la ÎCCJ, dar şi ca judecător la CCR, Livia Stanciu se dovedeşte o parteneră de nădejde a DNA!
Vineri, 10 martie 2017, s-a dat publicităţii Motivarea CCR în privinţa anchetării de către DNA a Guvernului României pentru OUG 13. Pe drept cuvînt, Motivarea confirmă ceea ce şi bunul simţ susţinea:
Un Departament al Ministerului Public nu poate ancheta o Ordonanţă de Urgenţă sau o Lege, decît dacă există indicii temeinice, incontestabile că unul sau mai mulţi dintre cei care au lucrat la OUG au fost corupţi de persoane interesate în promovarea OUG.
DNA a avut drept temei pentru anchetarea întregului Guvern al României doar Denunţul unor cetăţeni suspecţi de a fi consumat, înainte de a-l scrie, etnobotanice. De fapt, investigaţia pornită de DNA n-avea nici o legătură cu Justiţia. Avea legătură cu folosirea luptei împotriva corupţiei pentru răfuieli politico-mafiote. Klaus Iohannis, cel căruia Lulutza i-a executat Ordinele, a vrut să dărîme Guvernul Grindeanu cu ajutorul DNA. N-a reuşit şi a renunţat pînă la urmă nu pentru că ar fi fost speriat de decizia CCR, ci pentru că Puterile Garante i-au zis să nu încerce o lovitură de stat într-o Românie de a cărei stabilitate NATO şi UE au nevoie în astfel de vremuri tulburi planetare.
Proclamînd că DNA a încălcat Constituţia anchetînd întregul Guvern pentru o OUG despre care Klaus Iohannis avea o părere proastă, CCR a dat o lovitură straşnică Fecioarei Morale a Naţiunii, Codruţa Kovesi, autoarea infantilului Noi sîntem DNA!
Pe drept cuvînt, deşi pe drept inutil, mulţi i-au cerut Codruţei Kovesi demisia.
Sînt convins că pe Lulutza cererile astea au durut-o exact în breton.
Ea ştie că prăbuşirea ei e infinit mai dificilă decît căderea lui Nicolae Ceauşescu sau decît abdicarea lui Carol al II-lea.
Că e aşa o dovedeşte Punctajul primit de Divizia Presă a Binomului în chestiunea Motivării.
Aşa cum am mai scris, cînd sînt întîmplări care ating Binomul, Divizia Presă primeşte un punctaj pe care trebuie să-l respecte în articolele obligatoriu de scris despre întîmplările respective.
De fapt nu e vorba de un punctaj, ci de idei obligatorii pe care coloneii şi colonelesele din Divizia Presă trebuie să le dizolve într-un hîrdău de cerneală.
Interesat în astfel de împrejurări nu de ceea ce scrie presa independentă, ci de ceea ce scrie Divizia Presă, pentru că astfel aflu poziţia Binomului şi a lui Klaus Iohannis, m-am grăbit să văd cum au reacţionat televiziunile, ziarele şi site-urile din cadrul Reţelei de acoperiţi din presă la publicarea Motivării CCR.
Toate unităţile Diviziei au scris nu despre Codruţa Kovesi, ci despre Livia Stanciu.
Din cîte se ştie, omul Binomului din cadrul CCR, îndatorată pe veci lui Klaus Iohannis, care i-a dat un post şi un salariu de lux, Livia Stanciu, e în stare să voteze pe placul Sistemului oricînd şi oricum.
Nimic surprinzător că ea a făcut opinie separată în cazul Motivării CCR.
Pentru aceasta Livia Stanciu a fost răsplătită de Divizia Presă cu un buchet de laude unse cu miere.
Cea căreia i se spune Coloneleasa, pentru lipsa de măsură în îndeplinirea ordinelor pe Unitate, i-a ars un smiorcăit de telenovelă scriind despre Singurătatea Liviei Stanciu în CCR.
Singurătatea Liviei Stanciu!
Persoana care va rămîne în Istoria justiţiei noastre nu prin pedepsirea celei care i-a luat bărbatul folosind Statul român pe post de poşetă, nu prin implicarea în Diversiunea aşa-ziselor prezidenţiale, care l-au adus la Cotroceni pe vizitiul Angelei Merkel, ci prin declaraţia potrivit căreia ICCJ, întruchiparea Puterii judecătoreşti, e partenera DNA.
Judecătorul se deosebeşte în manuale de Procuror şi prin faptul că stă la masă, în sala de judecată, în timp ce Procurorul stă în bancă, lîngă avocatul Apărării, egal cu acesta, inegal cu judecătorul.
Livia Stanciu, răsplătită de Klaus Iohannis cu un loc la CCR, cînd locul ei era în celulă, a răsturnat această ierarhie de secole.
După ea, judecătorul stă în bancă, iar Procurorul DNA, la masă.
De ce s-a referit Punctajul pe Unitate la Livia Stanciu şi nu la Codruţa Kovesi?
Pentru că principala preocupare a Binomului SRI-DNA o reprezintă aducerea CCR la condiţia anterioară:
Cea de cizmă în care sergenţii majori mesianici îşi bagă piciorul.
Pentru aceasta e nevoie să se sublinieze la nesfîrşit că sînt şi la CCR judecători corecţi, care, spre deosebire de ceilalţi – pe cale de a fi arestaţi – sînt parteneri ai DNA.
Comentarii
16 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 12 martie 2017”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Opiniile fiind împărțite unii susțin cå ăstia de prin politică și de prin unele instituii s-ar fi apucat „să ia la mișto” sistemul de justiție ?
De departe, un român ieşit din comun, extraordinar de activ, incredibil de bine orientat în focalizarea şi reflectarea cauzelor reale ale problemelor societăţii debusolate: Chris Terhes, preşedintele Asociației Romanian Community Coalition. („Coalitia romanilor pentru combaterea coruptiei”)
În 2015 a refuzat să participe la o întrunire de prietenie SUA-Romania, organizată în Washington, în semn de protest faţă de participarea lui Gabriel Oprea(vicepremier).
În ultima decizie a CCR, a fost menţionat în motivare:
–
„53.De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus un înscris, sub titulatura amicus curiae, din partea Asociației Romanian Community Coalition, prin care se susține
sesizarea formulată de Președintele Senatului și se aduc argumente cu privire la existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice.”
Începe lupta pentru succesiune. Muribunda DNA i-a chemat la căpătâi pe toţi urmaşii din famiglia Portocală şi le-a şoptit printre lacrimi:
– Facă-se voia mea! Îl desemnez candidat principal pe Portocală Dănuţ Volintiru procuror șef – adjunct al secției de combatere a corupției din DNA central. Fiule, până la adânci bătrâneţi, ai grijă ca de ochii din cap de fratele tău vitreg Portocală Uncheşelu, adus cu sacrificii în prima linie a frontului anticorupţie, primul şi cel dintâi moştenitor al Casei Poporului. Nu lăsaţi nicio Portocală să-şi piardă menirea! Portocală Marius Iacob, tu primeşti în locul Elodiei, în deplină proprietate şi liniştită posesie Palatul Victoria. Nu te lăsa până nu-i evacuezi pe toţi impostorii, în frunte cu Grindeanu şi Dragnea!
Portocală Păcală, tu primeşti Curtea Constituţională şi aparatura de interceptare aferentă. Scoate de la Daniel Morar măcar două vorbe – Jos Bestia! – să ştie tot neamul ce-am avut şi ce-am ajuns, Amin!
Augustin Loază nu are pe unde să se agaţe de obstacolul tabu, cuvântul cheie, pronunţat de decizia CCR : LEGIFERARE.
Pe acest teren nu se pot digera infracţinile indicate de denunţătorii etnobotanici.
Pe acest teren din Guvern, la fel ca-n Parlament, scutul numit imunitate interzice nu continuarea urmăririi ci începerea urmăririi penale, fie ea şi in rem.
Acest domeniu tabu, reflectat în decizia CCR, îl obligă pe Loază să tragă obloanele la prăvălie. Se află pe un drum înfundat; dacă nu înţelege asta, tot o înfundă.
Văd posturi TVşi site-uri preluând pe nerumegate cacealmaua lui Tudorel Toader cu marea continuare a anchetei la PG, pe post de sperietoare, şi iluzia c-ar putea fi resuscitată opinia separată. 😆
Protocol SRI-PICCJ(DNA,DIICOT) = contract colectiv de muncă operativă.
–
Unde se poate ascunde în sistemul judiciar un informator, colaborator sau lucrător operativ al SRI = în grămada organizată, conform protocolului.
–
Principiul colaboratorilor şi al lucrătorilor operativi = unul pentru toţi, toţi pentru unul cu arhiva, pentru alta Pitoana sau Anaconda, după caz şi specializare.
–
Arma principală a diviziei mercenarilor de presă = frica de deconspirare; află vecinii, părinţii, bunicii, copiii, nepoţii.. 😀
–
Libertatea unui subaltern al epoleţilor = epoletul se face una cu ordinul, iar tu te prefaci liber. 😀
Cum se arată şi ce păţeşte un protocol denunţat de SRI = E turnat, cercetat, acuzat şi arestat preventiv în arhiva secretă; nu se arată, dar poţi fi sigur că ajunge la judecata… de apoi şi condamnat la nemurire.
Problema de fond a lui Augustin Loază este în ce măsură se mai pot preface PG şi DNA că urmăresc doar fapta (in rem), când de fapt se vede de la o poştă că au fost urmăriţi miniştri şi secretari de stat în carne şi oase (in personam); circul ăsta nu merge nelimitat, or imunitatea nu spune să fie absolvit de răspundere penală ministrul urmărit, ci să nu se mai practice forma abuzivă de urmărire penală, atât timp cât procurorul nu mai are dreptul să dispună începerea urmăririi penale. Procurorul împiedicat să dispună începerea urmăririi penale n-are decât să închidă dosarul sau să solicite ridicarea barierei de la cine-i abilitat să elibereze cererea de începere a urmăririi penale.
Altfel spus, Augustin Loază are o problemă existenţială şi trebuie să-i întrebe pe judecătorii majoritari din CCR:
–
– „Ne daţi ori nu ne daţi, in personam, cu „rem”-ul în cap?”
–
Aceasta-i întrebarea, din moment ce imunitatea miniştrilor s-a ridicat la CCR ca barieră faţă de toată
făcătura DNA-ului; mascaradă ascunsă în pretextul, dovedit a fi insuficient, c-ar fi cătat adecvărul numai „în rem”. Şi ce dacă?… zise Zdreanţă-n gândul lui. 🙂
Un legiuitor vigilent şi dezinteresat 😀 ar putea să profite de considerentele deciziei CCR cu pricina şi să-şi propună o adaptare legislativă curajoasă la nevoile neamului reprezentativ; adică să delimiteze mai tranşant şi fără echivoc graniţa dintre „in rem” şi „in personam”, ca să nu mai rămână jucarica asta periculoasă şi fără limite în mâinile lui Zdreanţă.
Idem eliminarea discriminării dintre imunitatea parlamentarului ministru şi cea a ministrului neparlamentar. C-aşa nu i-a discriminat nici CCR când le-a zis-o verde-n faţă: „Şi voi, miniştrilor, aveţi imunitatea parlamentarilor. Vreţi mai mură-n gură? Legiferaţi-v-o în clar şi rupeţi-i lui Zdreanţă buza şi abuzul!”
Şi Grindeanu e ministru, la fel de expus abuzurilor cuplului profesionist Zdrenţosul şi Bestia, asasinii plătiţi ai încrederii în sistemul judiciar.
Cine merge pe mâna lor de-o mână ca a lor să aibă parte! Şi cei cu discernământul grav afectat au nevoie de o egalitate de şanse: tratament, la blamuc!
Opinia deşălată are de fapt o componentă esenţială de opinie concurentă -în acelaşi sens dat de motivarea (majoritară) deciziei – privind imunitatea miniştrilor.
Livia stanciu nu s-a dezis de imunitatea asta, nu s-a lepădat de ea, nu a combătut-o, nu i-a făcut nici cea mai mică observaţie, nu i-a zis nici „dă-te mai încolo!” şi, ca să fie mai sigură 🙂 că imunitatea ministerială rămâne neatinsă, nici n-a vrut să-i pronunţe numele.
Ce nu-i criticat e acceptat tacit sau tratat cu amnezia din dotare pentru nota cea mai mare, excepţională, nemaivăzută. 😀 Atât timp cât în motivarea deciziei operează condiţia respectării acestei imunităţi, nimic nu mai este ce-a fost înainte, în dosarul cauzei penale. 😀
Armata de juristi specialişti – inventaţi de Tapalagă – a uitat să-i elimine neclarităţile din opinia proprie şi să-l lămurească ce urmează să se schimbe pe seama imunităţii invocate de CCR în apărarea miniştrilor.
Tudorică, nene, e un bun produs – ca Celadrinul 😀 –
şi a zis să continue mascarada, dar cu respectarea deciziei CCR, or asta nu înseamnă s-o mai lungeşti prea mult ci Augustin Loază să continue… să se întrebe cum să închisă mai repede prăvălia.
Altfel, Tudorică va avea un motiv în plus, la o adică, să-i arate o cale de ieşire… din magistratură, că deja şi-a depăşit nivelul de incompetenţă şi era cât pe ce să-şi depăşească subalterna de la DNA.
Luaţi de-aici micul dejun, balamucilor!
Servit de majoritatea CCR, scor corect 8:1.
–
(pct 121) “Ministerul Public–Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituţional din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat.
Astfel, în condițiile în care începerea urmăririi penale presupune activități de cercetare și anchetă penală cu privire la modul în care Guvernul și-a îndeplinit atribuțiile de legiuitor delegat, acțiunea Ministerului Public încetează să mai fie una legitimă, devenind abuzivă, întrucât depășește competența stabilită de cadrul legal în vigoare. Mai mult, acțiunea Ministerului Public creează o presiune asupra membrilor Guvernului care afectează buna funcționare a acestei autorități sub aspectul actului legiferării , având drept consecință descurajarea/intimidarea legiuitorului delegat de a-și exercita atribuțiile constituționale. Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare.
Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor.”
Încă din anul 2009 am remarcat pe globul meu sau comentând pe altele ca locul procurorilor nu trebuie să fie lângă judecători. Cristi Danilet, atunci judecător in CSM, a fost total împotrivă și m-a uimit atitudinea sa. Mă bucur de fiecare dată când încă cineva realizează faptul ca e de neconceput intro țară democratică ca procurorul să stea lângă judecător la aceeași masă.
Opera produsă de Livia Stanciu nu-i opinie separată ci OPINIE DEŞĂLATĂ , adică din 25 de pagini şi-a exprimat punctual dezacordul faţă de opinia majoritară pe MAI PUŢIN DE O PAGINĂ (nu exagerez cu nimic; dimpotrivă, cuvântul ”pagină” sugerează pe nedrept apropierea cantitativă de formatul A4, dar n-are nici jumătate din norma asta anormală). În 97% din spaţiul locativ a împovărat opera cu UMPLUTURA PUR TEORETICĂ (copiată din dreptul penal) şi cu înşiruirea calendarului evenimentelor trecute, pornind de la data înregistrării denunţului, exact ca într-un JURNAL.
Teoria generală şi jurnalul intim i-au ocupat tot timpul. Când şi cât să mai scrie biata penalistă ceva mai consistent la obiect, în contradictoriu cu ceilalţi judecători? Mai exact, a trântit o frază la început (că n-ar exista conflictul sesizat) şi a repetat-o la sfârşit. Între umplutură şi jurnal a mai scăpat partea menţionată de mine în comentariul de ieri.(CCR ar fi încălcat competenţa instanţei de judecată).
Asta-i tot ce se poate extrage punctual din opinia deşălată: 3% exprimă pertinent în ce privinţă are altă poziţie. Teoria şi jurnalul – 97% maculatură – indică în ce rahat şi-au băgat măsurătoarea mercenarii diviziei de presă SRI-DNA, cu calificativele lor pupăcioase şi cu plecăciune până la cizme.
Mercenarii de presă executantă au nevoie de control psihiatric şi tratament de urgenţă. E urgie cu ce spaime interioare îşi scriu ăştia materialele din ce în ce mai previzibile, de parcă epoleţii au sunat alerta de gradul zero şi divizia a pornit direct din somn care-ncotro. Încotro, balamucilor?
–
Căprar Ioana Ene Dogioiu, treci la raport în Ziarul.SRI. punct.com cât de nemaipomenită e opinia deşălată! Nu uita cuvinte cheie: excepţional, impresionant, profesionalism, calibru! Nu mai băga „disperare sinistră”, să iasă vreo confuzie de bumerang! 🙂
Aşa ceva… uite că există!
–
“Opinia separata a Liviei Stanciu mi se pare mai mult decat un exceptional text juridic, mai mult decat un exercitiu de impresionant profesonalism al unui magistrat de mare calibru, mi se pare un strigat de disperare al unui om pus sa asiste la o mascarda sinistra pe care nu o poate impiedica, dar pe care are datoria sa o denunte prin mijloace legale, constitutionale si profesioniste.”
Cine are argumentaţie punctulă mai lată de o jumătate de pagină, din opinia deşălată, să probeze aici!
Dacă vreţi mai simplu, luaţi extrasele relevante ale opiniei din Ziarul.SRI.punct.com, articolul „Abuzul teribil al CCR si singuratatea Liviei Stanciu”
A vrut şi căprarul Ene Dogioiu să sublinieze 🙂 o cantitate mai de Doamne-ajută!, dar n-a avut de unde. De unde nu-i, nici generalul nu cere. 😆
Romanilor le-a ramas doar dreptul, nu la libera exprimare, ci la blesteme si pomelnice. Oare cate pomelnice au pus cei nenorociti de aceste loaze analfabete si urate care „sug sangele boborului” intr-o veselie la masa cu „iresponsabilul national”, Vierme-r ?