Gîndul de duminică, 15 octombrie 2017

Am primit un strigăt de disperare. Îl dau mai departe

Pe vremea comunismului posomorît din anii ultimi ai lui Ceaușescu, Mircea Dinescu obișnuia să spună entuziasmat o anecdotă care circula la Moscova sub vîntul schimbării care era Perestroika:
Știți care e asemănarea dintre un ministru și o muscă?
Amîndoi pot fi uciși cu un ziar.
Distinsul poet și publicist se referea la puterea dobîndită de presă în anii gorbacioviști ai Glasnost, dimensiune a Perestroikăi.
Dezvăluirile presei sovietice despre afaceri de corupție, despre neghiobia unor miniștri, despre crimele trecutului duceau, grație și revoltei de care era lovită opinia publică, la măsuri drastice urgente.

Anecdota care-i plăcea lui Mircea Dinescu ne însuflețea și pe noi, cei care lucram în presă, toți sperînd că după căderea lui Ceaușescu va veni un comunism în care un ministru va fi ucis cu ziar mai ceva ca o muscă.
Era asta în Uniunea Sovietică, pe vremea comunismului liberal de tip Gorbaciov.

În România a venit însă democrația și nu comunismul gorbaciovist.
Se poate spune azi și la noi anecdota cu ziarul? m-ar întreba un cititor.
I-aș răspunde:
Sper că nu vorbiți serios. Cum adică să ucidă azi un ministru un ziar? Sau altfel spus, cum adică, să ducă azi articolele din presă la plecarea unui ministru?

Azi, un ziar ar putea ucide o muscă. Un ministru n-ar putea fi ucis nu de un ziar, ci de un vagon de ziare care l-ar lovi pe ministru din plin.
Presa de azi n-are nici o putere.
A, da, un ziar, o televiziune poate schimba un ministru, poate schimba și un premier, ba chiar și un președinte. Cu o singură condiție. Ca o campanie dusă de un ziar, de o televiziune, să facă parte dintr-o lucrătură pusă la cale de dușmanii celui sau celor care comandă campania. Campania de presă e astfel pretextul pentru scoaterea din joc a unui adversar politic.

În rest, poți să scrii pînă te dor literele tastaturii, poți zbiera de dimineață pînă seara, chiar și-n pauzele de publicitate, despre un caz, despre o nedreptate, despre o neregulă, despre un bandit din Guvern, despre o curvăsărie la nivel înalt, despre abuzurile comise de SRI, despre folosirea DNA ca bulan politic al lui Klaus Iohannis.
Nu se întîmplă nimic.
Li se rupe – vorba din Ferentari – ștabilor de azi de ce se scrie în presă despre ei.

Cu toate acestea, mai există români care cred că scrisul la gazetă are puterea de a le rezolva o problemă, de a le îndrepta o nedreptate, de a sancționa un abuz comis împotriva lor.
Unii dintre aceștia mi se adresează și mie – și nu de ieri, de azi- iluzionîndu-se că scrisul meu ar avea alt efect decît cel de a ocupa un spațiu din infinitul Internetului și, cînd e tipărit în Evenimentul zilei, un spațiu zis și tipografic.
Zadarnic le spun eu că n-am nici o putere. Zadarnic le spun că, da, le voi publica păsul, dar să fie conștienți că nu se va întîmpla nimic după asta, pentru că eu cel puțin, jurnalist din 1968, n-am nici o putere cu scrisul meu.
Nici măcar aceea de a supăra pe cineva.

Am întîlnit un astfel de român într-una din zile în București. Avea cu el pregătit un dosar. Fusese probabil și pe alte instituții de presă. I-am zis să vină la BAR într-una din zile, pentru a discuta despre necazul lui. A venit. După ce l-am ascultat, i-am zis că nu-l pot ajuta cu nimic altceva decît cu reproducerea pe cristoiublog.ro a Scrisorii sale de destăinuire a necazului.

O public în acest număr cu precizarea că acolo unde se făceau referiri la alte persoane decît fiul său – căruia i-am lăsat numele în speranța că mă va contacta măcar pe mine pentru a se explica nu atît mie, cît cititorilor mei-, le-am pus numele între paranteze. După opinia mea, dacă e adevărat ce spune domnul Ionel I. Badea despre situația sa deznădăjduită, indiferent de responsabilitatea sau neresponsabilitatea fiului în provocarea ei, acesta are datoria să sară în ajutorul tatălui. Oricît de tare ar fi certați cei doi.

Stimate domnule Ion Cristoiu,

Mă adresez dumneavoastră ca o ultimă speranţă
– pentru publicarea şi aflarea adevărului cazului meu extrem, extraordinar de grav, în care mă aflu din nou, pentru a doua oară, datorită unei fostei soţii, (…) şi a celor 2 copii, (….) în mod special, deosebit, a feciorului meu, Ionel B. Florin, cunoscut mason de rang înalt şi… sub acoperire, după cum mi-a spus doamna ex-ministru al justiţiei Prună, absolvent a două facultăţi, ASE şi DREPT, fost secretar de stat adjunct la Ministerul Economiei în guvernarea Boc, actualmente salariat al firmei Adrem Invest în funcţia de director, recăsătorit cu doi copii cu (…).

Numele meu este IONEL I. BADEA, în vîrstă de 66 ani, născut în 1951 şi o viaţă întreagă am muncit la stat, cca 45 de ani, Electroaparataj Bucureşti, iar de aici cca 17 ani detaşat pe şantiere ale statului român, Irak 1982-1987, Ucraina la Şantierul de la Krivoirog 1990-1999, beneficiind de venituri absolut extreme, atît în lei, cît şi în valută, dolari SUA.

Absolut toţi banii, lei şi valută, au fost livraţi în ţară, eu avînd pe şantiere tot strictul necesar asigurat: cazare, mese, astfel că familia mea a putut trăi o viaţă şi trai super decent cu apartament mobilat – mobilier la comandă, televizoare color Sharp, Sony, video dublu – casete Philips, radiocasetofon dublu casetofon Sharp 777, iar copii studiind, în timp ce eu trăiam în barăci şi munceam şi la +80oC în Irak, iar în Ucraina şi la -35oC.

După divorţul meu de mama lor, actuala (…) şi partajul care a fost pentru mine 75% în anul 2002, ei, copiii, au plecat şi ei de acasă înaintea evacuării mamei lor, iunie 2002.

În anul 2009 noiembrie în timp ce mă aflam în divorţ cu prima soţie, băiatul Ionel B. Florin a revenit acasă, eu bucurîndu-mă enorm, el însă venind cu gînduri urîte, extraordinar de subtile.

Astfel că, eu recăsătorit fiind, mi-a luat la goană soţia, determinînd-o să divorţeze de mine… şi mi-a luat şi casa, după ce din banii muncii mele de-o viaţă repet, sume enorme şi dolari SUA, peste 50.000 au luat ei TOOOT, ABSOLUT TOOOOT!!!!

Eu sînt grav, extraordinar de grav bolnav, cu peste 20 de diagnosticuri de boli, distrus absolut complet, trăind din mila publică, cerşind, dormind prin coclauri, şanţuri, bănci în parc, îmi pun singur capăt zilelor, apărat de un mare zid al tăcerii, de oameni cu funcţii importante în statul român ăsta mare… de tot, hoţ, tîlhar, mason, mafiot îmbogăţit fără a munci şi care mi-a furat procese în instanţe judecătoreşti, toţi bănuţii muncii mele (absolut toţi) de-o viaţă, lei şi valută, îmbrăcămintea, încălţămintea, TOOOT, absolut tot, şi casă, refuză a discuta cu mine, se ascunde şi fuge, atît el, cît şi soţia sa actuala (…).

Vă mai spun, domnule Cristoiu, că în demersurile mele către:
– Drepturile Omului Strasbourg
– Parlamentul European de la Bruxelles
– Ambasada SUA
– Ambasada Angliei
– Ambasada Rusiei
– Preşedinţia României, chiar personal domnului preşedinte Klaus Iohannis
– Parchetului General
– Ministerului Justiţiei
– Guvernului României
– CSM-ului
– Curţii Constituţionale
– Senatului şi Parlamentului României

Nu am fost luat în seamă, ba chiar ameninţat că voi fi internat din nou la Obregia şi reexpus tratamentului de spălare a creierului, arătînd… şi fiind în halul în care sînt şi arăt, distrus şi extrem de bolnav repet… şi vreau să ştie întreaga ţară… prin dumneavoastră Domnule Ion Cristoiu ca sînt completamente nevinovat, mi-a fost absolut tot, toate, şi DREPTUL LA VIAŢĂ, după o întreagă viaţă de muncă, de veniturile mele bucurîndu-se ei, în frunte cu feciorul meu, Ionel B. Florin, procurorul (…).

În speranţa că vocea, glasul meu va fi auzit cu concursul dumneavoastră, vă mulţumesc din suflet Domnule Ion Cristoiu.

Cu respect,
După o viaţă de muncă
Om al străzii, boschetar, cerşetor
Ionel Badea

N.B. Apropo de impotența presei noastre de azi.
Președintele Klaus Iohannis a făcuto reclamă de proporții la inaugurarea unui teren de golf aparținînd unui membru al clientelei sale economico-financiare. În cadrul discursului său publicitar, dat de televiziunea prezidențială Realitatea Tv fără marcarea cu semnul publicității comerciale, Klaus Iohannis a ținut să anunțe patetic că prin acest teren România se înscrie pe harta golfului mondial. Mult mai bine pentru noi, românii, ar fi fost dacă România se înscria pe harta infrastructurii rutiere și feroviare mondiale. Cum mult mai bine ar fi fost pentru noi, românii, dacă președintele participa și făcea reclamă la inaugurarea celei mai mari librării din țară.

Implicarea unui funcționar public precum șeful statului într-o campanie publicitară a unei firme particulare e o gravă încălcare a normelor morale, dacă nu chiar a legilor, care interzic funcționarilor publici să facă reclamă la firme comerciale, supuse concurenței.

S-a temut o clipă Klaus Iohannis că pentru asta va fi tăbîrcit de presă?
Firește că nu.
Era sigur că presa nu numai că nu-l va critica, dar mai mult va amplifica valoarea reclamei făcute de el unei afaceri private prin difuzarea secvențelor în care el se deda la publicitate comercială.
Ceea ce s-a și întîmplat.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Gîndul de duminică, 15 octombrie 2017”

  • Presa e KO pe mina ei : au facut reclama unuia sau altuia , nu a fost obiectiva si informata . Apoi , calitatea et a tot scazut ,vezi marea masa a tineretului din presa . Cit despre TV daca in anii ’90 cuvintul “tembelizor” era exagerat ,azi e intrutoate adevarat . Prin modelele propuse a dus la idiotizarea , manelizarea si rromanizarea romanilor . Taman buni sa fie preluati de noul val , “bucifeisist”