România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Gîndul de duminică, 19 noiembrie 2017

Trucul lui Napoleon folosit de Carol I

Consultanții politici, gras plătiți, oferă politicianului, mai ales în faza acestuia de candidat, fel de fel de sfaturi. Există însă și consultații gratuite, simplu de obținute prin lectura istoriei. Marii și micii înaintași, fără a apela la consultanți, la sociologi, la politologi, într-un cuvînt la mașinăria contracost, au folosit trucuri eficiente de manipulare a celor care trebuiau manipulați.

Din volumul În halat și papuci, reunind la editura Vremea în 1933, reportajele publicate în revista Încotro? rețin trucul folosit de Carol I pentru a a-și seduce interlocutorii. Așa cum se va vedea, Carol I l-a luat de la Napoleon. Armand Călinescu îl va folosi, nițel schimbat, pentru a-l fezanda pe Nicolae Iorga:

„Pe cînd, sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă, d. Armand Călinescu era subsecretar de Stat la Interne – prin 1930 sau 1931, cînd trecuse, odată cu d. Ion Mihalache, la acest departament – sună, la 7 dimineaţa, telefonul.
La telefon era d. Iorga, care-şi exprima stăruitor dorinţa de a vedea imediat pe d. Călinescu.

Se ştie că Napoleon, cînd inspecta cîte un regiment, se interesa întîi, prin aghiotanţi, de vreo cîţiva soldaţi, care luaseră parte la glorioasele bătălii ale Consulatului sau Imperiului. Pe urmă, cînd trecea prin faţa lor, la un semn discret al aghiotantului, se oprea şi se prefăcea că recunoaşte veteranul:
„Ai fost la Austerlitz, nu-i aşa?” sau „Ai luptat sub comanda mea la Marengo…” sau: „Te ştiu de la Lodi şi de la Milesimo…”.
Nu numai că soldatul în chestie era încîntat, dar întreg regimentul rămînea emoţionat de amintirea aceasta recunoscătoare, pe care Împăratul o păstra vitejilor lui luptători, pînă şi celor mai umili.

Iar regele Carol I îşi nota tot ce vorbea cu oricine, în orice împrejurare. Cînd personajul revenea în audienţă, chiar şi după zece ani, înainte de a-l primi, Regele îi scotea fişa şi o citea la repezeală. Pe urmă, în cursul audienţei, spunea aşa, uşor:
– Da, da! Mi-aduc aminte! D-ta, cînd ai mai fost la mine, acum zece ani, mi-ai vorbit de această idee, a unui al doilea pod peste Dunăre…
Vă închipuiţi bucuria celui primit în audienţă, la constatarea că a izbutit să frapeze atenţia Suveranului în aşa chip, încît şi după zece ani mai ţine minte ce a vorbit cu el.

Probabil că d. Armand Călinescu, în dimineaţa, cînd primi telefonul d-lui Iorga, îşi aminti de aceste ilustre exemple şi, înainte de a pleca la viitorul – apoi fost – prim-ministru, chemă la telefon Siguranţa.
– Domnule director, m-a chemat la telefon d. Iorga, azi, la 7 dimineaţa. Vrea să mă vadă. Probabil că i s-a întîmplat ceva. În cincisprezece minute să mi se raporteze ce i s-a întîmplat…
Şi aşa află d. Călinescu, că în seara precedentă d. Iorga fusese invitat la inaugurarea unui cămin studenţesc.

Primit la început cu aclamaţii, începuse o cuvîntare. Dar un student îl întrerupse, strigînd: „Trăiască domnul Cuza!” Supărat, d. Iorga îşi întrerupse discursul şi părăsise adunarea.
Peste cîteva minute, d. Călinescu era la d. Iorga.
– Ei, dragă, nu ştii ce mi s-a întîmplat…
– Cum să nu ştiu, domnule profesor? Uite aşa şi aşa şi aşa…
– De unde ştii domnule? se minună d. Iorga.
– Se poate – replică d. Călinescu candid – să vi se întîmple ceva şi eu să nu ştiu? Am şi luat măsurile de rigoare…”

N.B. Ați observat, poate, că Siguranța știa tot și raporta tot.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 19 noiembrie 2017”

  • Petre Ionescu…Amicii fac AVC iar inamicii fac demență, e un limbaj cunoscut…..Am văzut după 1990 gunoieri politici care jubilau că Lenin ( ! ) făcuse demență, ca și când n-ar fi avut voie sau ar fi o rușine. De fapt avea două proiectile in cap, de la un atentat armat….
    Bre, eu n-am fost crescut cu bonă, n-am cultură muzicală. Cărți am citit că erau gratis la biblioteci. Muzica clasică pt. mine e un moft, un fel de fandoseală cu care te dai mare la pulime. In afară de ceva Ceaikovski, nu suport. Mozart, nu. Dar intenția de manelizare o depistez repede.
    AC/DC e foarte tare și mare si cu Bon Scott ( până in 1980) și cu Brian Johson vocaliști. Nu am găsit redări valabile pe Net cu Axel Rose, ultimul vocalist.
    Ca cercetător științific, ziceau unii că sunt tare, ce mai, geniu. Pot spune doar că am meritat leafa, multe lucrări au intrat in fabricație de serie. Ca meditator am băgat la fac. și pe unii care n-au vrut să intre.( Asta e pt. Cernat care imi cere o listă cu admișii, ce cretin ! ).

    • Hopa! Mi-a fost ștearsă replica de aici! Mda, cred că-i cazul, ușor, ușor, să merg în alte părți cu postările, spre bucuria unora! Bă, Axoane, dacă tu nu mai postezi, nici eu n-o mai fac! Vrei să facem târgul? Că și-așa, în ce mă privește, nu e bine să ai alte activități în timp ce mănânci!

  • Petre Ionescu. Bună postarea cu MCV si Sorin Moisă pesedistul, care avu o revelație bruscă cum că PSD e cam de kko. Mai avea puțin și reinsera cunoscutul delir anti-comunist.

  • Petre Ionescu. Malcolm Young a suferit un ACV in 2014. A paralizat, asa cum se paralizează, chiar dacă ești rentier. „Nu mai recunoaște melodiile” a declarat Angus, fratele său, la vremea respectivă. Inainte de ACV, Malcolm activa normal in cadrul trupei, chitară ritmică, compozitor. Am văzut că pe Net scrie ceva de demență, dar nu se susține, asta cred că nu vine brusc, aici Yon era in domeniu.
    Vocalistul Brian Johnson ( n. 1947 ) a fost afectat de volumul sonor și s-a retras in 2015. Bolnav grav nu era, era incă vocalist la lansarea albumului Rock or bust, a fost vocalist si in 2015, când trupa a fost invitată la Premiile Grammy, vezi Net.
    După ce am ascultat cam toate genurile de muzică, genul ăsta produs AC/ DC mi se pare cel mai valabil, frumos, puternic, tonic.
    Și nu doar mie mi se pare, mai sunt vreun miliard de amatori de AC/DC.
    Muzica lor nu produce afecțiuni medicale sau morale deosebite. Sunt multe legende popești aici, născute din necunoaștere sau din interes, prostie.
    Muzica clasică plictisește, cred că balerinii beau kile de cafea să nu adoarmă pe scenă. Oricum, să asculți 200 de ani aceleași piese e cam aiurea.

    • Săracul, a suferit mult, dacă a avut ACV! Dar, apropo, ce-i ăla ACV? Dacă nu știi, cercetează, că-z doară ai fost cercetător! Și științific, pe deasupra! Bă, diliule, spune sincer, câte algocalmine ai luat azi? C-am auzit că prostia doare, bă! Și doi, vezi că algocalminele au ca efect secundar AVC-ul! Sau MCV-ul? Nici io nu mai știu!
      Și da, confirm, Yon e în domeniu, pt. că și el e dement!

    • Despre muzica clasică greșești foarte mult în viziunea ta, liber exprimată, Axon! Faptul că nu-ți place e una, dar că „plictisește după 200 de ani” nu pot să fiu în asentimentul tău. Este muzica cea mai curată și naturală a tuturor timpurilor. De aceea încă rezistă!

  • Bre, Petre Ionescu, esti un cur la faza de diaree acută. Un nazist infect care ar trimite și 20 de milioane de români pe front, desculți, infometați, indoctrinați cu CRUCEA, să se jertfească in lupta cu fiara bolșevică. Că asta te-a ofticat azi, asta te-a făcut să scuipi bale. Faptul că am scris din nou cum un popor intreg s-a lasat manipulat ca o turmă de oi. Si cum istoria s-ar putea repeta.
    Mă bucur că ai fost si tu CSP 3 in 1991…Asta nu inseamnă că ai fost secretar de partid, nu ?…..Invidiosii ar putea să zică c-ai fost CSP pt. că ai fost botezat de Elena Ceausescu, altfel nu reușeai, că tac-tu era mare securist….vezi ce simplu e să mănânci căcat…
    Bre, pe mine mă doare-n brici de ce zici tu, eu am jucat intotdeauna in altă Ligă, și ca CSP am jucat in altă Ligă, aia MARE, că si aici lucrurile erau pe căprării. Ești diareic la gură, poți zice că am fost in Germania să-i pun flori lui Marx la mormântul din Anglia…..e dreptu tău….poți să mănânci rahat la liber. Lumea te cam stie câte parale mai faci. Cam toți se feresc de tine, normal, de frica dejecțiilor cu care-i poți umple. Dar nu chiar toți. Am pierdut cam multă vreme cu tine. Azi chiar n-ai scris nimic interesant. Ai vrut să te scoți cu mine, dar ai dat chix. Până la urmă ne-am găsit doi CSP. Unul comunist si altul nazist. Unu regretă că nu mai e CSP, altul se bucură că a scăpat de beleaua cu CSP ( puțea a comunism), devenind rentier.

  • Baliverne !

    • Siguranța știa tot și raporta tot. 😆
      E o sugestie ca Securitatea a fost o demna continuatoare. Cu 40000 de informatori SECU. Multi din ei prin partide si redactiile de ziare 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *