Gîndul de duminică, 20 ianuarie 2019

Un eveniment istoric – Înmormîntarea lui Ionel Brătianu

Pentru editura Mediafax am pregătit, în colecția pe care aș intitula-o Cărți salvate de Ion Cristoiu, reeditarea cărții „Cuvintele unui mare român, Fragmente din discursuri, 1914-1927”, apărută la editura Ramuri din Craiova, după moartea lui Ionel Brătianu, o splendidă culegere de citate din intervențiile publice ale marelui politician. Textului propriu zis i-am adăugat mai multe pagini de fotografii mai deosebite despre Ion C. Brătianu. Printre acestea se numără și un număr însemnat de instantanee de la înmormîntarea lui Ionel Brătianu, găsite de mine în revista România ilustrată. Imaginile m-au surprins. Cînd a murit Ionel Brătianu era prim-ministru. La dorința testamentară a dispărutului, exprimată pe patul de moarte lui I.G. Duca, la șefia Guvernului a venit Vintilă Brătianu, fratele lui Ionel Brătianu. Ionel Brătianu i-a spus lui I.G. Duca:

„Socotesc că șefia partidului ți se cuvine Dumitale și cred că, de altfel, lucrul este în asentimentul prietenilor noștri politici, dar, avînd în vedere, serviciile aduse de Vintilă, eu cred că este în interesul chiar al Dumitale că, dacă precum este firesc, eu mor înaintea lui, să-i cedezi locul. Vei veni astfel în fruntea partidului mai tîrziu, dar cu mai multă experiență și cu mai multă autoritate.”

În noiembrie 1927, după cinci ani de guvernare, Ionel Brătianu stîrnea în rîndurile Opoziței, dar și ale Presei independente ura. Atotputernicul șef la PNL era acuzat de dictatură mascată, de încălcarea democrației. Supraviețuia la putere nu prin susținere populară (aceasta se erodase dramatic după atîția ani de guvernare), ci prin geniul de a-i manevra pe politicienii români contemporani, amici sau inamici. Cu toate acestea Înmormîntarea lui Ionel Brătianu s-a constituit într-un eveniment istoric. Și-au spus cuvîntul, cred, și cutremurul provocat de moartea neașteptată, în plină putere, dar și nelinștea că, venită după cea a lui Ferdinand, dispariția marelui politician, lăsa impresia unui ghinion istoric al nației.

Pentru cititorii cristoiublog.ro pun la dispoziție imaginile istoricei înmormîntări. O mai bună înțelegere a imaginilor a reclamat apelul la descrierea de către un istoric. Prin urmare voi dubla imaginile de cîteva fragmente din cartea lui Anastasie Iordache, Ion I.C. Brătianu un corifeu al democrației și al liberalismului românesc (ediția a II-a, revăzută și adăugită), editura Albatros, 2007.

„În certificatul de deces, semnat de dr. C. Angelescu, prof. dr. I. Nanu-Muscel, prof. dr. D. Danielopol, dr. N. Lupu și dr. M Nasta se menționa:
«Azi, 24 noiembrie 1927, ora 6,45 dimineața, a încetat din viață Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, în urma unei angine streptococice».

În Camera deputaților, a luat cuvîntul președintele acesteia, N.N. Săveanu, care a spus, între altele:
«Golul ce Brătianu lasă e imens, pierderea lui o simte întreaga țară».

Din partea guvernului, luă cuvîntul I.G. Duca:
«Pe mormîntul lui să punem pecetea dragostei și a unirii frățești».

Dr. N. Lupu, din partea Partidului Țărănesc, ministru al Muncii, spunea:
«Tip reprezentativ al rasei, Brătianu întrunea în el toate calitățile primordiale ale poporului român, altoite pe o individualitate rară nu numai în istoria noastră, dar și în istoria lumii».

În numele P.N.Ț., Iuliu Maniu, afirma:
«Deasupra tuturor divergențelor profunde ce ne-au despărțit în ultimii ani, nu se poate să nu recunoaștem serviciile ce le-ar fi putut aduce țării o experiență și un prestigiu, ce se legau de puternica personalitate, înăuntru și în afară de fruntariile țării».

Din partea Partidului German, dr. Hans Otto Roth:
«O personalitate covîrșitoare, animată de o iubire nemărginită de neam și de credință mistică în misiunea sa personală».

În numele Partidului Poporului, Petre Papacostea:
«Ion I.C. Brătianu și-a iubit țara mai presus de orice, a servit-o așa cum această iubire și conștiința sa i-au dictat».

I. Bethlen, în numele Partidului maghiarilor, a spus:
«Orice deosebiri ne-au despărțit în viața politică, misteriosul moment al morții nivelează diferențele».

I. Filderman, din partea populației evreiești:
«Sub guvernarea lui, în 1919, s-a rezolvat chestiunea evreiască».

În numele majorității, Leonte Moldovan:
«Peste 20 de ani a dominat viața noastră publică prin puternica sa personalitate».

După încheierea adunării de doliu a Camerei, I.G. Duca s-a îndreptat spre Iuliu Maniu și i-a strîns mîna cu emoție.

În Senat, președintele C. Nicolaescu spunea:
«Un doliu imens lovește națiunea română. Cel mai vrednic, cel mai ilustru dintre fiii ei, Ion Brătianu, nu mai este».

Mitropolitul Pimen:
«Neamul românesc știe ce-i datorește: unitatea lui, visată de veacuri și dezrobirea pămîntului strămoșesc».

Al. Averescu, în numele Partidului Poporului, a repetat cuvîntarea rostită în Cameră de Petre Papacostea.

Gh. Gh. Mironescu din partea P.N.Ț.:
«Încetarea din viață a lui Ion I.C. Brătianu ne-a unit pe toți – amici și adversari politici».

Președintele Academiei Române, Emil Racoviță:
«Încetarea din viață acestui mare om de stat și mare român, demnul urmaș al lui Ion Brătianu, încheie o perioadă a istoriei noastre, aceea a desăvîrșirei noastre ca popor de sine stătător și întregit».

Au urmat apoi omagii din partea Bisericii Române Unite, a cultului mozaic, a minorităților, a uniunii comunităților evreiești. Ultimul a fost omagiul majorității Senatului:
«Un neam întreg plînge moartea omului a cărui muncă inteligentă a întregit definitiv în hotarele naturale românii răspîndiți de vitregia vremurilor sub atîtea stăpîniri străine».

La 27 noiembrie 1927, guvernul dădea o proclamație către țară în care elogia meritele marelui dispărut:
«Români! Lovit de o boală fulgerătoare, Ion I.C. Brătianu s-a stins din viață în dimineața zilei de 24 Noiembrie. Țara pierde azi pe omul care mai mult de un pătrat de veac și-a închinat, ca sfetnic al marilor și nemuritorilor Regi Carol și Ferdinand, toată munca și sufletul lui pentru propășirea, înălțarea și întregirea Statului Român. Prin înțelepciunea și patriotismul lui Ion I.C. Brătianu, destinele neamului românesc au fost conduse la înfăptuirea unității naționale, iar rolul pe care Ion I.C. Brătianu l-a avut în făurirea României întregite rămîne pagina cea mai glorioasă din viața marelui dispărut». (…)

«România întregită de la un capăt la altul va plînge pe acel care a avut un rol atît de hotărîtor la înfăptuirea ei. Dar cu cît pierderea este mai adîncă și durerea sa încearcă, prin simțămîntul de dragoste și solidaritate patriotică că trebuie să apropie și să lege pe toți fiii țării în jurul intereselor superioare ale României Întregite în puterile ei de viață și înălțare». (…)

Autopsia efectuată n-a ridicat misterul asupra morții lui Ion I.C. Brătianu. Murise în ziua de joi dimineața. În ziua următoare, 25 noiembrie 1927, sicriul a fost așezat pe un afet de tun, învelit cu drapelul național, dus la Ateneu, unde a stat pînă duminică dimineață. Foarte multă lume a trecut prin fața catafalcului:
«Brătianu, pe patul lui de moarte, nu era deloc desfigurat, părea că doarme, întrucît însă cu prilejul operațiilor ce suferise în ultimele zile fusese ras, apărea o falcă energică și voluntară pe care barba o ascunsese și care-i schimba înfățișarea obișnuită. De aceea, Vasile, credinciosul său servitor, așezase cutele drapelului și florile în așa chip încît schimbarea nu era vădită».

Au făcut de gardă miniștri, prieteni politici, parlamentari: «Atitudinea mulțimii a fost interesantă, ea destăinuie minunat simțămintele de care am vorbit. În genere, era mult mai reculesă decît la moartea regelui Ferdinand, unde vădit preocupările spectaculoase covîrșeau simțămintele de reală emoțiune și, adesea chiar, regulile decenței».

Programul înmormîntării cuprindea un serviciu religios la Ateneu, transportul sicriului la gară pentru a fi așezat în capela de la Florica. La solemnitate au participat: Regența, liderii politici, indiferent de partide. (…)

O mare mulțime de oameni se strînsese pe străzile Capitalei, pe unde trecea sicriul spre gară, apoi de-a lungul căii ferate, pînă la Chitila, apoi pînă la Florica. Nici la cei doi regi măcar nu se putuse constata o asemenea aglomerație de oameni, smerenie și reculegere, preoți înconjurați de țărani prin diversele gări pe unde trecea trenul.

La Florica, sicriul a fost așezat într-un car tras de boi, care a urcat dealul spre capelă. S-a rostit o rugăciune, apoi sicriul a fost depus provizoriu într-o criptă, urmînd ca să fie definitiv așezat într-un sarcofag identic cu al marelui său părinte de lîngă el. Au participat regina și fiicele, principele Nicolae. Această parte ultimă a funeraliilor a fost cea mai mișcătoare:
«Brătianu se ducea să doarmă somnul de veci după o viață atît de strălucită în istoria neamului său, pe același deal pe care cu 63 de ani înainte văzuse lumina zilei. Se născuse la Florica pe vremurile României vasale, se odihnește în pace tot la Florica, dar în vremurile României întregite».

 

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 20 ianuarie 2019”

📹 Videoblitz 📹
Loading
Invitații cristoiublog