Gîndul de duminică, 26 aprilie 2015

Cum denunță chiar jurnaliștii numirea ca ambasador la Berlin a jurnalistului Emil Hurezeanu

Circulă un zvon sau, mă rog, o știre că Emil Hurezeanu va fi trimis ambasador al României la Berlin de către Klaus Iohannis. Ar fi vorba și de alte numiri spectaculoase:
George Maior, la Washington și Andrei Pleșu, la Paris.

Posibilitatea ca Emil Hurezeanu să fie numit ambasadorul României în Germania a declanșat pe Hotnews o campanie de critici atingînd denunțarea la adresa lui Klaus Iohannis. După ce într-un comentariu despre greșelile impardonabile ale primelor luni de mandat, Dan Tapalagă ataca numirea lui Emil Hurezeanu ca dovadă a favoritismelor la care s-ar deda noul Președinte, site-ul a publicat un comentariu despre numire sub titlu:
„Emil Hurezeanu este cetatean german si un sustinator al presedintelui Iohannis. Poate fi trimis ambasador al Romaniei in Germania?”

Nu trebuie să fii cunoscător într-ale șmecheriilor de presă ca să-și dai seama ca întrebarea nu e întrebare, ci un răspuns:
Emil Hurezeanu nu poate fi trimis ambasador al României în Germania.

Judecînd după una dintre principalele acuze aduse lui Emil Hurezeanu de către Dan Tapalagă – că nu cîntă serenade Binomului SRI-DNA – se înțelege că,  potrivit Hotnews, președintele Klaus Iohannis ar trebui s-o numească ambasador pe Sorina Matei sau pe Ioana Ene Dogioiu, deși, ținînd cont că din Unitate nu se pleacă așa cu una cu două, atît Sorina Matei, cît și Ioana Ene Dogioiu s-ar putea să refuze propunerea.

Deși Lumea noastră, a jurnaliștilor trece drept mică, pe Emil Hurezeanu l-am întîlnit de puține ori în viață. De fiecare dată schimburile de replici s-au rezumat la clișeele folosite de oamenii civilizați cînd se întîlnesc mai mult sau mai puțin întîmplător.

Nu sunt un admirator al lui Klaus Iohannis.
Cu toate acestea, dacă i-a trecut cumva prin cap să-l trimită pe Emil Hurezeanu ca ambasador, cred că a avut un moment de înțelepciune politică deosebită.
Emil Hurezeanu are toate datele pentru a fi un excelent ambasador al României în Germania. Cum la fel, dacă se confirmă zvonurile, George Maior la Washigton și Andrei Pleșu la Paris vor fi și ei excelenți în posturile respective.

Eu însă nu de asta am m-am apucat să scriu acest comentariu.
M-am apucat, pentru că în campania asumată de Hotnews am văzut confirmarea unui adevăr postdecembrist:
Și anume că ori de cîte ori un jurnalist e propus pentru o demnitate, cei care se reped să-l conteste, reușind deseori să-l scoată din joc, sunt chiar ceilalți jurnaliști.

Mă număr printre jurnaliștii care în cei 25 de ani de postdecembrism n-am avut nici o demnitate. Nici măcar cea de portar la Palatul Cotroceni sau la Palatul Victoria.
Și asta din simplul motiv că eu consider drept cea mai mare demnitate a mea cea de a scrie cărți și de a face gazetărie.
Sunt însă convins că mulți dintre jurnaliștii posdecembriști ar fi putut îndeplini cu brio demnități în statul român: de la miniștri pînă la premier sau chiar președinte.

E mai mult decît curios că, deși  ajung parlamentari, miniștri, ba chiar și președinți, persoane cu profesii diferite, de la cea de top model pînă la cea de profesor universitar, cînd vine vorba de profesia de jurnalist chiar noi, jurnaliștii, ne exprimăm public neîncrederea c-ar  putea fi punctul de plecare pentru parvenirea într-o demnitate.

Dacă mă gîndesc bine, acest lucru nu trebuie să mă mire.
Adrian Sârbu e înainte de toate un jurnalist, unul de-al nostru.
Cei care au denunțat cu huiet faptul că n-a fost urcat în cătușe pe scaunul de la stomatolog, cei care au cerut sancționarea polițiștilor însoțitori, cei care nu s-au lăsat pînă nu s-a anunțat declanșarea unei anchete penale, au fost tocmai jurnaliștii.

De mult n-am mai văzut o asemenea lecție de viață.
Polițiștii, oameni de mare bun simț, au considerat că un Adrian Sârbu merită, pentru tot ceea ce a făcut în presa din România, să urce pe scaunul de stomatolog fără cătușe.
Jurnaliștii, confrații lui Adrian Sârbu, nu numai că s-au indignat pentru că unul de al lor n-a fost plimbat în cătușele umilitoare, dar mai mult, i-au pîrît pe polițiști superiorilor și Parchetului pentru fapta lor de mare omenie.

Ce-or fi spus polițiștii despre jurnaliștii români cînd au ajuns acasă și-au trebuit să-și anunțe familile c-au fost pedepsiți în urma denunțurilor făcute public de confrații lui Adrian Sârbu?!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

58 comentarii pentru articolul „Gîndul de duminică, 26 aprilie 2015”