Înainte de a ajunge la Cardiff (de la Londra am luat autobuzul companiei National Express) mă întrebam ce dracu o să văd eu în Țara Galilor, despre care știam doar atît:
Că are o echipă de rugby care joacă în Turneul celor 6 națiuni.
Veneam în această nouă călătorie de cunoaștere cu memoria unor teritorii de o rară bogăție în materie de interesant: Genova, Aachen, Anvers, Siracuza, Stalingrad, Constantinopol.
Era firesc să mă întreb și dacă voi găsi subiecte să scriu măcar un reportaj și imagini să fac măcar cîteva secvențe video.
Realitatea de la fața locului m-a convins încă o dată că în materie de călătorii în străinătate e ca în materie de femei:
Una la care se uită toți bărbații se dovedește cînd o cunoști mai aproape de mediocritatea unei verze murate, iar una pe lîngă care trec fără să fluiere toți bărbații, o capodoperă de feminitate.
Am descoperit, după cîteva zile de călătorii în Cardiff și în alte părți ale Țării Galilor, un spațiu de o rară generozitate pentru cei interesați, ca mine, de călătoria de cunoaștere.
Despre subiectele care mi-au stîrnit interesul, despre imaginile consemnate cu camera video, voi scrie mai pe larg altădată. Mă mulțumesc să ofer cititorilor mei, în chip de prefață, 14 imagini din multele imagini semnificative pentru lumea complexă care e Țara Galilor.
1) Se putea să nu fotografiez eu acest text publicitar? Dacă un site românesc l-a pune pe frontispiciu ar putea fi acuzat de o mare minciună.
2) Am scris după alte călătorii în străinătate despre transformarea turistică a păsărilor în cerșetoare. Pescărușii de pe litorale, lebedele de prin parcuri, porumbeii de prin piețe fac rost de mîncare exploatînd duioșia tipică turistului. Nu m-am gîndit niciodată pînă acum că și oile pot ajunge cerșetoare prin adaptarea la industria turistică. Pe drumul către Brecon, la un popas, la ivirea turiștilor, oile fermierilor lasă brusc păscutul și dau fuga, ca să capete de mîncare: plăcinte, biscuiți.
3) Mîndria de a fi galez e intens exploatată turistic. Toate buticurile cu suveniruri se întrec în a oferi călătorilor străine spre vînzare tradițiile galeze.
4) Insula Worms Head e una dintre atracțiile fotografice ale zonei de coastă Rhossili. Poate fi vizitată doar în timpul refluxului.
5) În 1869, a fost descoperit în Parcul Beos o cameră de înmormîntare din neolitic (3000-1900 BC). E unul dintre obiectivele turstice vizitate intens în peninsula Gower.
6) Ruinele pot fi mai impresionante decît construcțiile. Tintern Abey a fost fondată de ordinul Cistercian (călugării albi) în 1131. Prin desființarea ordinelor călugărești de Henry al VIII-lea, la 3 septembrie 1536 mînăstirea e predată oamenilor Regelui. Ea va ajunge o ruină. O ruină rentabilă azi din punct de vedere turistic.
7) Romanii au ajuns pînă aici, la capătul lumii! Dînd curs procedurilor, ei au stabilit și în Țara Galilor garnizoane puternice. Caerleon a găzduit comandamentul Legiunii a doua Augustane timp de 300 de ani, din 75 după Christos pînă la finele secolului 3. La Caerleon se pot vizita urmele Amfiteatrului și Băii, precum și Muzeul dedicat Legiunii.
8) Chiar în centrul orașului dincolo de zidurile romane reconstruite de cel de-al treilea marchiz de Bute, omul cel mai bogat din Europa la finele secolului al XI-lea, se ridică Fortificația construită de normanzi în secolul XI.
9) Țara Galilor are nu mai puțin de 400 de castele. Unul dintre cele mai frumoase e castelul Raglan. A devenit ruină după Războiul civil dintre Regele Charles I și Parlament. Una dintre ultimele cuiburi de rezistență royalistă, Castelul a fost asediat de forțele Parlamentului timp de 11 săptămîni. După predare, Castelul a ajuns o ruină. Și ruină a rămas.
10) Cardiff se înscrie printre orașele occidentale care au înțeles că prezentul trebuie să contribuie prin arhitectura sa îndrăzneață la patrimoniul cultural al viitorimii. În imagine, una dintre capodoperele artei arhitecturale galeze: Wales Millenium Centre. Inaugurată în noiembrie 2004 de regina Elisabeta, clădirea e dedicată spectacolelor cultural- artistice. Pe fațadă, așa cum se vede din fotografie, au fost scrise în galeză (de la stînga la dreapta) cuvintele unui vers special conceput pentru edificiu de marea poetesă galeză Gwyneth Lewis. În traducere ar însemna: În aceste pietre, orizonturile cîntă.
11) Din 1997, în urma unui Referendum, Țara Galilor are un Parlament propriu. Din 2006, Parlamentul are una dintre clădirile cele mai îndrăznețe arhitectural din Marea Britanie.
12) Străzile pietonale ale Cardiffului au astfel de statui moderne, zbenghiuri culturale sau cu tîlc în peisaj urban, menite a da adîncime spațiului comercial de suprafață. Cum astfel de inițiative le-am întîlnit și în alte locuri ale lumii, reiau aici întrebarea pe care am mai pus-o în scris lui Gabi Firea: De nu se găsesc și în București asemenea zbenghiuri culturale?
13) Potrivit tuturor ghidurilor, cei din Țara Galilor își fac o mîndrie de a nu fi englezi. Una dintre expresiile acestei stări de spirit o constituie folosirea limbii galeze ca limbă oficială alături de engleză. Toate inscripțiile sînt biligve. Învățarea galezei e obligatorie pînă la finele ciclului secundar. 25 % dintre copii sînt școlarizați în școli în întregime în limba galeză. Doar cursurile de engleză sînt în engleză!
14) Țara Galilor a fost mult timp cel mai important producător de cărbune de pe planetă. Cărbunele a decăzut în ipostaza de combustibil. Minele s-au închis pe rînd. Memoria acestei realități e păstrată însă în Țara Galilor prin mina Big Pit, monument al Umanității, transformată în National Coal Museum. Vizitatori din întreaga lume beneficiază aici de exeperiența unei coborîri în subteran conduși de un ghid, fost miner. Într-o astfel de exeperiență costumul de miner e obligatoriu pentru vizitatori. Printre cei care au trăit experiența unei coborîri în subteran în premieră se numără și subsemnatul, așa cum se vede în fotografia făcută la fața locului.
Până la ora asta nu am putut să postez nici un comentariu, toate fiind … ‘respinse’ !
Ce bine îti stă, maestre, în ‘echipament’ de miner !!!
Ar trebui să le ceri, celor de la Pensii, recalculare pt grupa I-a de muncă !
În privinţa reportajului din Tara Galilor, să știi că Tara de piatră, a lui Bogza e nimic pe lângă al matale !!!
Dar nu ne-ai lămurit un lucru, respectiv controversa numelui: galezi sau gali, cum se numesc, de fapt, locuitorii ? Nu e glumă !
Galii au fost locuitorii Franței , Gaulois adică , precum Asterix și Obelix , cretinix , care ești o cioară jegoasă și incultă . Ce controversă , idiotix , nu mai pune întrebări de astea stupide , că te rîd și ciorile tale . Bine că nu v-a dat voie să postați azi , păduchilor , cine știe ce tîmpenii mai scriați !
Chiar ai ‘inghitit-o, băi pet, pe’asta cu postarea ?
In privinţa locuitorilor, din Tara Galilor, mai … ‘studiază’, băi !
Ia de citește pe Wikipedia !
Problema era de fapt DENUMIREA ADOPTATĂ, in limba română, nu … originea !
Vezi, dacă nu dormi, din cauza untoldului, ești obosit si nici măcar… ‘în diagonală’ nu citesti cum trebuie !!!
A propos, cioară-i măh’ta ! Clar ?
Corect! Totuși, cum de ți-ai dat seama că mă-sa-i cioară?! Confirm!
Denumirea în limba română e un cretinism cît tine de mare , boule . Cum dracu a devenit Wales , Țara Galilor , dracu pricepe , dar și tu , și Titanul , ați pus botul și ați înghițit cu mal cu tot o tîmpenie acceptată prin repetare .
Deci tu pui întrebări mai cretine decît tine , orătanie stupidă , doar ca să vezi cine se prinde că ești glumeț, n-așa ?
Hai sictyirix și sper să blocheze Cristoiu mizeria asta de comentatori păduchioși subsolieni și pe mai departe .
Dorm foarte bine , jită , de data asta NU i-am auzit pe Antoli .