România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Gîndul de joi, 14 ianuarie 2016

M-am amuzat văzîndu-i autori pe cei care – sînt sigur – întrebați dacă au auzit de Mihai Eminescu, ar răspunde Cîți bani are în cont ca să aud de el?

Am urmărit și eu cu atenție tărăboiul stîrnit în opinia publică de afișarea Listei cu vedetele din pușcărie care au publicat cărți în proporție de masă.

Dintre toate reacțiile m-a contrariat cea a multor intelectuali, de regulă autori de cărți pe bune, ca să mă exprim în termeni mai de colțul străzii.

Aceștia s-au indignat că apariția unor cărți iscălite de Gigi Becali, ca să dau exemplu nume identificat – pe drept sau pe nedrept – cu semidoctismul, ar compromite noțiunea de autor și prin asta și pe ei.

Eu însă m-am amuzat văzîndu-i autori pe cei care – sînt sigur – întrebați dacă au auzit de Mihai Eminescu, ar răspunde Cîți bani are în cont ca să aud de el?

M-am amuzat, pentru că, la fel ca în cazul doctoratelor luate pe ochi frumoși, eu nu-i consider pe cei de pe listă concurenți ai scrisului meu.

Scriem – cred eu, poate iluzionîndu-mă – ca să sfidăm Eternitatea. Asta pentru că scriem în speranța că în posteritate cineva ne va citi așa cum acum îi citim pe Cehov, pe Gogol, pe Caragiale, pe Sadoveanu, fără ca bieții de ei să știe că sînt citiți.

M-am amuzat citind lista și chiar m-am bucurat într-un fel.
Sigur, pentru a semna cărțile respective, tipii au plătit. Autori, pe post de scribi, profesori universitari pe post de îndrumători, edituri, pe post de tiparnițe.

Dacă mă gîndesc la disprețul lor de pînă acum față de cei care scriu cărți, față de profesia care este munca intelectuală, neașteptata constatare că o carte poate juca în viața ta un rol crucial va fi strecurat în creierele lor fie și o așchie de stimă față de carte.

Să mă explic.
Noi, cei care scriem, știm de la înaintași că o carte îți poate schimba viața.
Devii autor cunoscut, poate obții chiar și un premiu, nu mai ești un nimeni.
Ciocoii postdecembriști au tratat cu dispreț tot ce nu era în legătură cu banii.

Mare brînză o carte! își vor fi spus ei înainte de ajunge la pușcărie.
Ei uite că în pușcărie și-au dat seama că o carte e mai mult decît o mare brînză.
O carte îți poate aduce libertatea
Și mai știi? poate cînd un tînăr scriitor famelic va veni la ei să le ceară o sponzorizarea pentru tipărirea cărții sale de debut, respectivii se vor grăbi să scoată banul știind acum cît de important e uneori să-și vezi numele pe o carte.
Chiar și pe o carte scoasă de altul!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

25 comentarii pentru articolul „Gîndul de joi, 14 ianuarie 2016”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *