Potrivit Documentelor: Ordonanța de urgență dă dreptul SRI la o mică bucățică de cercetare penală!

Ordonanța de urgență menită a alinia legea la Decizia CCR a stîrnit o furtună de proteste.
Nu pentru riscul de a fi de fapt eternă, deși a fost prezentată ca provizorie.
Nu pentru că e o improvizație din care pierde toată lumea:
SRI, pentru că trebuie să găzduiască ofițerii judiciari; DNA și DIICOT, pentru că trebuie să-și alcătuiască de urgență echipe profesioniste de filaj și de plantat telefoane; noi, cetățenii, pentru că, în absența unei legi, avem acum trei SRI-uri mai mici, toate scutite de constrîngeri legale în privința posibilelor abuzuri.

Furtuna a fost stîrnită de prevederile care autorizează SRI să efectueze supraveghere tehnică în cazurile de siguranță națională și terorism.
Ele au fost punctul de plecare pentru tot felul de aserțiuni care de care mai fantasmagorice și mai ales de tip propagandistic, lipsite de orice temei în realitate.
Cea mai frecventată aserțiune a fost SRI a devenit fosta Securitate! Guvernul Cioloș reînvie Securitatea! Ordonanța de Urgență a Guvernului dă dreptul SRI să ne aresteze!

OU a fost aprobată mai întîi de CSAT. Klaus Iohannis a ieșit în public și a justificat-o.
Dacă OU reînvie fosta Securitate, atunci principalul vinovat e Klaus Iohannis.
Culmea prostiei românești:
De reînvierea fostei Securități e acuzată Raluca Prună.

Nu sunt admiratorul celei care conduce ministerul Justiției.
Asta nu mă oprește să văd că Raluca Prună e ținta unei campanii politico-mediatice în ultimul timp.
Punctul culminant al acestei campanii e reprezentat de Moțiunea simplă la care nădușește Călin Popescu Tăriceanu.
Pe ce motiv?
Pe motivul că Raluca Prună a avut o formulare nefericită în legătură cu OU.
Păi, la cîte formulări nefericite a făcut și Călin Popescu Tăriceanu în ultimul timp, ar fi trebuit dat de a dura din fotoliul de președinte al Senatului!

Orice aserțiune în spațiul public, mai ales cînd e făcută de lideri politici și de lideri de opinie, trebuie să se bazeze pe realități.
Ce ne spun realitățile?
Pînă la Decizia CCR, SRI efectua supravegherea tehnică în toate dosarele penale: DNA, DIICOT și de Siguranță națională-Terorism.
Ordonanța de urgență SRI nu mai poate efectua supravegherea tehnică în cazurile DNA și DIICOT.
Poate în schimb să efectueze mai departe supravegherea tehnică în dosare ținînd de Siguranța Națională și Terorism.

Din 2003 (colaborarea între DNA – la început PNA, și SRI durează din 2003 și nu din vremea lui Traian Băsescu, așa cum trăncănesc mulți) SRI a efectuat supravegherea tehnică în toate dosarele penale.
Nimeni n-a acuzat SRI pentru asta de reînvierea fostei Securități.
Acum, cînd implicarea SRI s-a redus drastic, SRI e acuzat de a fi devenit, prin OU, fosta Securitate.

O aducere a hăulitorilor la Document se impune.
Nu de dragul SRI. SRI se apără și singur. Se impune asta de dragul luptei adevărate pentru respectarea drepturilor omului. Orice exagerare, orice fantasmagorie, lesne demontabilă, pune sub semnul întrebării chiar punctul de plecare:
Necesitatea de a veghea ca SRI, Serviciile secrete în general să nu încalce drepturile omului.

Prevederile pentru care Guvernul a fost acuzat de a fi reînviat fosta Securitate sunt următoarele:
Modificarea aliniatului 2, al articolului 57, astfel încît acesta să aibă următorul cuprins:
„(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiţiile art. 55 alin. (5) şi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvîrşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvîrşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul penal săvîrşite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.
De asemenea, organele de cercetare penală speciale efectuează, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute de Titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.” (Textul cu cursive e cel adăugat prin OU- nota noastră)
Modificarea articolului 13 din Legea SRI astfel încît acesta să aibă următorul cuprins: „Organele Serviciului Român de Informaţii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nici dispune de spaţii proprii de arest.
Prin excepţie, organele Serviciului Român de Informaţii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5), (6) Cod procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor aceluiasi cod.”

Ce înseamnă supraveghere tehnică?
Articolul 138, CPP, care se referă la Metode speciale de supraveghere sau cercetare cuprinde la aliniatul 1, nouă metode speciale. Dintre acestea doar 6 sînt de supraveghere tehnică și prin urmare pot fi efectuate de SRI:

1. interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;
2. accesul la un sistem informatic;
3. supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
4. localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
5. obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;

E ceea ce făcea SRI pînă la Decizia CCR în toate dosarele, atît de corupție, crimă organizată, cît și în cele de Siguranță națională.
Acum SRI nu mai poate face aceste lucruri decît în cazurile de Siguranță națională și terorism.

Potrivit Titlului X, Infracțiunile contra Securității naționale sunt printre altele :
Trădarea, Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat, Trădarea prin ajutarea inamicului, Acțiuni împotriva ordinii constituționale, Înalta trădare, Acțiuni ostile contra statului, spionajul, Atentatele, Comunicarea de informații false, Propaganda de război, Constituirea de structuri informative ilegale, Nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale.
Acestora li se adaugă, potrivit OUG, infracțiunile de terorism.

Ce spun aliniatele 5 și 6 ale articolului 55 care se referă la Organele de urmărire penală:
Art. 55
Organele de urmărire penală
(1) Organele de urmărire penală sînt:

1. procurorul;
2. organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare;
3. organele de cercetare penală speciale. (…)

(4) Atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sînt îndeplinite de lucrători specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi în condiţiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului desemnat în acest sens.
(5) Atribuţiile organelor de cercetare penală speciale sînt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(6) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului.

Competența organelor de cercetare penală speciale e stabilită de articolul 208 CPP:
„Cercetarea penală se efectuează şi de următoarele organe speciale:

1. ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant;
2. ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană, pentru infracţiunile săvârşite de militari în afara unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de şefii comenduirilor de garnizoană;
3. ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare, pentru infracţiunile de competenţa instanţelor militare, săvârşite de persoanele civile în legătură cu obligaţiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandanţii centrelor militare.
   La cererea comandantului centrului militar, organul de poliţie efectuează unele acte de cercetare, după care înaintează lucrările comandantului centrului militar;
4. ofiţerii poliţiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră;
5. căpitanii porturilor, pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârşite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei.

În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), cercetarea penală se efectuează în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute.”

Printre activitățile de cercetare penală din categoria actelor de urmărire penală se numără:

• cercetări la faţa locului;
• ridicări de obiecte şi înscrisuri;
• constatări tehnico-ştiintifice;
• constatări medico-legale;
• supravegherea tehnică
• ascultarea făptuitorului;
• ascultarea persoanei vătămate;
• prezentări pentru recunoaştere, reconstituiri;
• percheziţii corporale;

Supravegherea tehnică e doar una dintre activitățile de cercetare penală.
Așadar, chiar și în calitate de organe de cercetare penală speciale, ofițerii SRI, spre deosebire de ofițerii desemnați potrivit articolului 208, prin OU nu pot efectua decît supravegherea tehnică din ansamblul de acte care definesc cercetarea penală.

Doar printr-un sofism propagandistic putem vorbi de dreptul SRI de a face cercetare penală.
Cel mult, pentru a fi riguroși, putem vorbi de dreptul SRI de face o mică bucățică de cercetare penală.
De aici pînă la hăuliturile despre Reînvierea fostei Securități e cale lungă.

Cei care au aprobat OU – membrii CSAT în frunte cu președintele, membrii Guvernului, în frunte cu premierul, au ținut cont de punctul de vedere al SRI:
Supravegherea tehnică în cazurile de spionaj și terorism trebuie făcută de SRI, pentru că:

1. România se confruntă cu pericolul spionajului străin și al terorismului.
2. Spionii și teroriștii sunt pregătiți profesional să nu fie supravegheați tehnic. Numai SRI, care dispune de tehnică și de specialiști în domeniul contrainformativ, e în stare să-i documenteze în vederea unui proces.
3. În dosarele de Siguranță națională și Terorism, probele provin într-o proporție covîrșitoare din supraveghere tehnică. În acest domeniu nu prea există denunțuri, ca la DNA.

Dacă acest drept al SRI de a face o mică bucățică de cercetare penală e sau nu constituțional nu poate decide decît CCR.
Așa cum s-a întîmplat cu Dosarul care a dus la Decizia CCR, mai mult ca sigur, mai devreme sau mai tîrziu, avocații vreunui acuzat de spionaj, de trădare sau terorism, vor ridica excepția de neconstituționalitate și în cazul acestor prevederi care dau dreptul SRI la o mică bucățică de cercetare penală, susținînd în cazul clientului lor înregistrările au fost neconstituționale.

Dvs ce credeți, le va declara CCR și pe acestea neconstituționale?