În anii interbelici, marele cotidian Adevărul publica în fiecare număr, în colţul din dreapta, sus, o caricatură izvorîtă din chestiuni ale momentului, evident, ţinînd de spaţiul comic.
Dacă aş conduce Adevărul, ziarul interbelic, nu cel de acum, transformat de ospătarul Cristian Burci într-un șervețel de hîrtie oferit lui Codruța Kovesi pe post de babețică, nu cumva să-și păteze rochița cînd mănîncă cu grăsime, aş pune să se deseneze o caricatură înfăţişînd sute de PSD-işti înarmaţi cu topoare, gata să-i crape capul lui Liviu Dragnea pentru a afla cu un moment mai devreme numele premierului desemnat.
Potrivit Statutului PSD, articolul 120, aliniatul 7, candidatul PSD la funcţia de prim ministru e validat de Congresul PSD la propunerea Comitetului Executiv Naţional.
Articolul 143, dedicat atribuţiilor Comitetului Executiv Naţional, stabileşte la aliniatul 2, ca a doua pe lista de 30 de atribuţii, drept atribuţie a acestui organism colectiv de conducere:
„Hotărăşte asupra Programului de Guvernare, Programului legislativ, structura şi reprezentanţii partidului în Guvern.”
Din cîte se vede, Statutul, Biblia PSD-iştilor, conferă deciziei de desemnare a premierului o importanţă ieşită din comun prin plasarea acesteia la nivelul cel mai înalt al congresului.
De ce se întîmpla aşa nu cred că mai e nevoie să explic în hotarele acestui text.
Pînă la urmă, Guvernarea constituie examenul crucial al oricărui partid.
Dată fiind importanţa majoră a premierului într-un Guvern, e normal ca desemnarea premierului PSD să fie rezultatul unei decizii luate de un for cît mai reprezentantiv al partidului.
Anul acesta respectarea prevederilor statuare în privinţa premierului se impunea cu atît mai mult cu cît:
În ciuda Statutului şi a realităţii, desemnarea premierului a revenit în exclusivitate lui Liviu Dragnea.
Pînă miercuri, 21 decembrie 2016, ora 11,30, cînd a avut loc conferinţa de presă de după consultările de la Cotroceni, nimeni din PSD n-a ştiut pe cine va propune partidul ca premier.
Din acest punct de vedere, caricatura reprezentînd pe PSD-işti gata să-i despice lui Liviu Dragnea capul pentru a afla mai devreme de miercuri, 21 decembrie 2016, ora 11 şi ceva, numele premierului lor se justifică perfect în vederea publicării.
Dacă ne gîndim la zicerea autohtonă cu secretul care nu poate fi ținut în România, am putea propune și o altă caricatură, una menită a face haz de zbaterea națională pentru a-i smulge lui Liviu Dragnea un secret.
De ce a ales Liviu Dragnea această strategie, absolut bizară?
Răspunsul ni-l dă propunerea avansată de Coaliția PSD- ALDE pentru funcția de premier:
Sevil Shhaideh.
Anunţul făcut de Liviu Dragnea a stîrnit un tărăboi uriaş pe scena publică. De la lideri de opinie pînă la lideri de partide, toţi şi-au exprimat stupefacţia faţă de această propunere.
S-au remarcat prin hazul lor involuntar declarații precum cele ale Ralucăi Turcan, Nicușor Dan, Monica Macovei.
Raluca Turcan, dovedind încă o dată că în fruntea PNL a fost parașutată o nouă Blondă de la Cotroceni, a susținut că electoratul n-a votat pentru ca PSD să pună un asemenea premier.
De parcă Raluca Turcan n-ar fi lidera PNL, ci a PSD.
Nicușor Dan a anunțat că USR nu va vota premierul propus de PSD cu aerul că Parlamentul e un fel de Comitet Central în care el îl poate exclude din Partid cît ai clipi pe soțul lui Clotilde Armande.
Băgată în seamă în chip inutil de un site de știri, Monica Macovei a reiterat teza sa dragă potrivit căreia România trebuie să ajungă o veritabilă școală de corecție.
Au fost, firește, și gazetari care au ars imediat, după principiul paielor, la știrea desemnării.
26 de ani de gazetărie m-au obişnuit cu năravul românesc de a transforma deciziile altora în propria decizie.
Alcătuirea echipe naţionale e totdeauna subiect de talk-show-uri prin bodegi şi în Cişmigiu fiecare participant avansînd propria-i echipă. Şi dacă antrenorul federal, singurul care răspunde de prestaţia echipei naţional face alte propuneri decît cele ale chibiţilor aceştia iau foc.
La fel se întîmplă cu propunerile de candidaţi ale partidelor, cu numele de realizatori tv şi chiar cu numele de starlete.
Eu însă nu voi intra în acest joc tipic moldo-valah.
Cel puțin din două motive:
Că e desemnata e fina lui Liviu Dragnea, că e din Constanța și nu din Bruxelles, că o cheamă Shhaideh și nu Popescu, că a lucrat cu nu știu cine, că e de fapt înlocuitoarea președintelui PSD sunt lucruri lipsite de importanță față de exercițiul guvernării, singurul care interesează pe români.
A susţine, cum văd că fac neisprăviţii de genul lui Plicuşor Ban că persoana n-are anvergură sau că e fina lui Liviu Dragnea sau că e musulmană mi se par simple exerciţii de dat cu părerea.
Mult mai important mi se pare a descrifra această propunere.
La Conferinţa de presă de după consultări, Liviu Dragnea a întărit în public imaginea unui Guvern condus de el, preşedintele PSD.
Comedia cu numele premierului îşi are explicaţia în această declaraţie.
Liviu Dragnea a dus şi duce o întreagă campanie pentru a crea imaginea unui Super premier.
Din punct de vedere moral, Liviu Dragnea avea dreptul la postul de premier. Dacă s-ar fi autopropus, ar fi încălcat Legea şi, pe deasupra , ar fi fost responsabil şi de o Criză politică majoră, deoarece Klaus Iohannis ar fi fost obligat să-l respingă. Conştient că trebuie să fie un alt premier decît el, Liviu Dragnea a desfăşurat o întreaga campanie postelectorală menită a arăta că, indiferent cine va fi premier, el rămîne şeful Premierului. Un fel de Superpremier. Sub acest semn el şi-a asumat secretomania cu numele ştiut doar de Liviu Dragnea, a prezentat Programul de Guvernare şi a propus-o pe Sevil Shhaideh. Cînd am pariat cu Ionuţ Cristache în direct la TVR că Mihai Fifor va fi premierul desemnat am adus drept argument cenușiul prestaţiei mediatice a lui Mihai Fifor. Potrivit pariului, îi sînt dator lui Ionuţ Cristache un stilou. El trebuia să-mi dea un pix dacă pierdea. Socotesc că, deşi îi voi da stiloul, pixul îl voi păstra. Argumentul cu premierul care nu trebuie să strălucească mai mult decît Liviu Dragnea s-a dovedit corect. Prin raportare la Sevil Shhaideh, în plan mediatic, Mihai Fifor e starletă. Dacă un premier trebuie să fie o vedetă mediatică rămîne de văzut. În cazul lui Sevil Shhaideh, cum nu ştiu cum lucrează, dacă e sau nu competentă, mă interesează mai puţin dacă străluceşte sau nu mediatic.
Mai mult, România are nevoie în acestă perioadă complicată atît pe plan intern, cît şi pe plan extern de o minimă pace între palate. Autoexcluzîndu-se, Liviu Dragnea a evitat nu numai o criză pe moment, dar şi un Război pe termen lung. Dacă ar fi fost premier, prin osîrdia televiziunilor de ştiri, atenția românilor s-ar fi concentrat exclusiv pe relaţia dintre premier şi preşedinte. Amîndoi personalităţi accentuate. Amîndoi împinşi de electorat şi de anturaj să se dea curcan unul faţă de celălalt. Prin desemnarea lui Sevil Shhaideh, Liviu Dragnea a evitat să rămînă el faţă-n faţă cu Klaus Iohannis. Cea desemnată să se confrunte cu preşedintele e Sevil Shhaideh. Fireşte, în spatele ei e Liviu Dragnea. Ca şi în cazul Războiului Rece, confruntarea între cele două superputeri – Liviu Dragnea şi Klaus Iohannis – se va face prin intermediul unui al treilea sau, mă rog, a unei a treia. Informaţiile din presă arată că desemnata a lucrat mai înainte cu Klaus Iohannis. Dacă ne gîndim că e prima femeie într-o asemenea funcţie şi, în Europa, primul musulman premier (cu excepţia Bosnia-Herţegovina) va fi imposibil pentru preşedinte s-o refuze.
Prin această propunere, mai precis prin strategia secretomaniei, Liviu Dragnea a mai dat o lovitură. Adversarii săi neisprăviţi politic, s-au năpustit să critice nominalizarea făcută de Liviu Dragnea. În aceeaşi zi, Liviu Dragnea a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor, ocupaţi cu Sevil Shhaideh, liderilor Opoziţiei le-a scăpat adevăratul subiect de scandal:
„Penalul” Liviu Dragnea e al treilea om în stat.
Asemănător, Opoziţiei i-a scăpat un alt eveniment din seria celor menite a întări în chip formidabil Puterea reală a PSD:
Semnarea Protocolului de colaborare cu UDMR.
PSD beneficiază acum de o majoritate zdrobitoare în Parlament.
În aceste condiţii, Guvernul e doar o rotiţă din Marele Mecanism pus la cale de Liviu Dragnea pentru deţinerea de către PSD a Puterii absolute.
E singurul lucru care ar trebui să preocupe Opoziția, dar mai ales pe Klaus Iohannis.
„Mă intreb, cum o să facă SRI cu Akram Shhaideh, soțul doamnei premier, care a lucrat vreo două decenii pentru regimul Assad, angajat guvernamental? Reprezintă sau nu distinsul soț sirian al duduii premier o problemă legată de ”elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii secrete de stat” conform Legii nr.182/2002 – privind protecţia informaţiilor clasificate, și al HG nr. 585/2002 – Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor?
Spre exemplu se precizează în art.158 alin (2) din HG 585/2002: “Sunt relevante şi vor fi luate în considerare, la acordarea avizului de securitate, caracterul, conduita profesională sau socială, concepţiile şi mediul de viaţă al soţului/soţiei sau concubinului/concubinei persoanei solicitante.”
Primul-ministru îndeplineşte (și) funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării și are acces la informații ultra secrete, inclusiv de la partenerii din NATO și UE.”
Foarte bine faceţi în legătură cu tărâţele. Chiar dacă bobul a fost bine decorticat în morile englezeşti, ambalat de producătorii americani şi expediat de aviatori decedaţi, ea tărâţa, oricât de hrănitoare ar fi, tot tărâţă rămâne. Cum de ştiu? Cică pe surse….
Numirea lui Sevil (Geambac) Shhaideh in functia de premier este o miscare absolut logica tinand cont de modul in care au actionat Haplea de la Cotroceni si Binomul. Toti adversarii lui Liviu Dragnea au raspuns pripit si haotic la pasii urmati de seful PSD, care – prin contrast – a actionat permanent cu calm si mai ales chibzuit. Daca un partid (oricare !) neagreat de Joianis sau de Binom ar fi intrat in campania electorala cu o propunere clara de premier, nu ar fi facut decat sa expuna inutil un om (poate valoros, dar om) si sa dea materie prima Intrecerii Socialiste pe Dosare. In plus, daca doamna Shhaideh se va dovedi un bun sef de excutiv, Liviu Dragnea va avea ragazul necesar pentru a-si rezolva problemele cu justitia si cu Binomul, mentinand avantajele obtinute pana acum in competitia politica, poate in perspectiva unor alegeri prezidentiale. Numirea doamnei Shhaideh a luat pe nepregatite atat institutiile coercitive (DNA, ANI, SRI si cine o mai fi) cat adversarii politici si presa inregimentata, fiind o mutare exceptionala a liderului Dragnea.
Nu cred ca ‘ Liviu Dragnea a evitat nu numai o criză pe moment, dar şi un Război pe termen lung.’ ci numai l-a aminat ! iar ‘razboiul’ incepe cu modificare de legi ‘neconstitutionale’ in Teleorman, cu amnistii- ieri a fost citat Adrian Nastase de atitea ori ca am verificat anul in care sintem etc.! toate saptaminile urmatoare nu vor avea decit zilele de marti…’martea neagra’ ! un an cu tehnocratii, un an (?) cu provizoratul asta…si uite asa ne tirim in provizorat !
Mortal ! Dragnea a fulgerat Binomu’ pina-n trompa Likuriciului !
Stimate Maestre, felicitari pt. articol, mi se pare corect si de bun simt. Obiectiv, Liviu Dragnea s-a dovedit ceea ce se cheama un om politic „abil”. Mi se pare de cu totul alta categorie fata de persoana pe postura de Presedinte. De altfel n-am prea vazut prin presa reactia KWI la mutarea de azi a lui Liviu Dragnea. Probabil inca nu a avut timp sa traduca in romana replica fiind concentrat pe vacanta.
Intr-adevar o propunere „greu de refuzat”.